FUNCȚIA

SALIVATORIE A
CAVITĂȚII ORALE
 Glandele parotide:
• Sunt cele mai mari glande salivare la om
• Canal unic excretor - canalul lui Stenon (în dreptul primului sau celui de al doilea molar superior)
• Salivă seroasă, fluidă şi transparentă cunoscută şi sub denumirea de salivă de diluţie.

Glandele submaxilare:
• se găsesc sub planşeul bucal
• fiecare glandă are un canal final de vărsare a salivei numit canalul Wharton.
• salivă mixtă (raportul celule seroase/celule mucoase egal cu 4/1), vâscoasă, cu o cantitate mare de mucină numită saliva de gustaţie.

Glandele sublinguale:
• se găsesc deasupra planşeului bucal.
• conţin predominant celule mucoase (raportul celule seroase/celule mucoase este de ¼)
• spre deosebire de celelalte glande salivare, glandele sublinguale îşi varsă produsul de secreţie, fie într-un canal principal – canalul Bartholin
care se deschide lângă canalul Wharton, fie prin 5-12 canale mici şi scurte care se deschid la nivelul unor papile mici de-a lungul crestei plicii
sublinguale.
• saliva secretată este de tip mucos favorizând alunecarea bolului alimentar prin conductul faringo-esofagian fiind numită de altfel salivă de
deglutiţie.

Contribuţia glandelor salivare la volumul salivei totale

Locaţia glandelor Tip de secreţie Contribuţie la
Sursa glandulară
salivare salivară saliva totală

Glande parotide Unghiul mandibular Seroasă 20%

Glande submandibulare Sub ramul orizontal al mandibulei Mixtă 65%
Glande sublinguale Sub limbă Mucoasă 4%
Glande minor Mucoasa orală, limbă, buze Mucoasă Sub 10%
Glande Ebner (grup din
În jurul papilelor circumvalate Seroasă 7-8%
glandele minor)
Tabel 18- Valorile cantităţilor de salivă secretate în diferite condiţii (raportare procentuală
la volumul de salivă din 24 h) (după Humphrey, 2005)
Secreţie Secreţie stimulată Secreţie stimulată chimic
Glande salivare Somn%
nestimulată% mecanic % (acid citric) %
Glande parotide 0 21 58 45
Glande
72 70 33 45
submandibulare
Glande
14 2 2 2
sublinguale
Glande salivare
14 7 7 8
mici
 DEBITUL SALIVAR
La om saliva se secretă permanent, dar cu variații largi ale debitului în cursul a 24
ore. Astfel cantitatea de saliva totală (mixtă) în:

 repaus digestiv şi în lipsa oricărei stimulări orale, debitul mediu este de 0,30-0,50
ml/min, iar după alte studii 0,17-0,39 ml/min (aceste valori pot avea variaţii mari la
subiecţi diferiţi);

 somn: 0,05 ml/min

 stimulare reflexă: 2,4 ml/min

 stimularea salivară cu un mediator chimic (de exemplu cu pilocarpină – alcaloid

parasimpatico-mimetic): 2-5 ml/min

 perioadele digestive: 15-20 ml/min.

Salivei i se descriu următoarele funcţii :
Digestivă prin:
 solubilizarea substanţelor alimentare şi punerea lor în contact cu mugurii papilelor gustative;
 facilitarea masticaţiei prin umectarea fragmentelor
 facilitarea deglutiţiei prin componentele vâscoase şi elasticesalivare care lubrefiază cavitatea orală şi tractul oro-faringian.
 degradarea enzimatică a glucidelor sub acţiunea amilazei descompunînd amidonul pînă la dextrine şi maltoză.
Gustativă: prin stimularea celulelor senzoriale gustative, saliva fiind mediul de solvire al substanţelor alimentare;
Fonatorie: favorizând vorbirea prin lubrefierea mucoasei bucale şi linguale;
Apărare: contribuie la îndepărtarea microbilor de pe mucoasa orală, dinţi, buze, atît pe cale mecanică prin fluxul salivar, cît şi prin substanţele
bacteriostatice şi bactericide pe care le conţine De asemenea, prin prezenţa imunoglobulinelor, mai ales a Imunoglobulinei A secretorie (IgAs)
saliva asigura o barieră de apărare esenţiala împotriva microbismului oral patogen cu potenţial cariogen
Echilibrul termic: saliva preia din căldura corpului o cantitate de energie termică pe care o eliberează apoi uneori prin evaporare (cazul
respiraţiei orale).
Echilibrul hidroelectrolitic: prin conţinutul în apă şi electroliţi, ca şi prin volumul său important (în medie de 1000 ml în 24 h)
Echilibrul acido-bazic: prin compoziţia echilibrată în acizi şi săruri bazice; menţine pH-ul cavităţii orale intre 6,5 - 7,5;
Rezervor de ioni importanţi în mineralizarea şi remineralizarea dentară (Ca2+, PO4-, Na+, K+, Cl-, I-, HCO3-, Fl-);
Mineralizare prin faptul că saliva este o soluţie suprasaturată în Ca2+ şi H2PO4-, respectiv de săruri calcice (fosfat – mono/tri/octo – calcic);
Menţinerea integrităţii structurale a smalţului dentar şi dentinei, implicit a stării de hidratare normală a tramei proteice interprismatice din
smalţul dentar;
Curăţire permanentă a structurilor dentare, interdentare şi a mucoasei orale de particulele alimentare aderente prevenind fermentaţia şi
putrefacţia acestora;
Excretorie
Dentinogeneză
 Compoziţia salivei totale (mixte)
Salivă bazală sau stimulată (S)
Flux salivar (ml/min) 0,3 – 0,5
1,5 – 2,3 (S)
A. SUBSTANŢE ORGANICE
Proteine totale (g/l) 1,75 – 2,2
Albumine (mg/ml) 25
Globuline (mg/l) 50
Mucoproteine (g/l) 0,45
Lizozim (g/l) 0,14
Uree (mmoli/l) 2 – 4,2 (S)
Aminoacizi (mmoli/l) 40 (S)
Substanţa P (pg/ml) 9,6
2,2 (S)
Imunoglobulina A (mg%) 40
Glucide (g/l) 0,27 – 0,40
Glucoză (m/l) 0,02 – 0,17
Lipide (mg/l) 20 (S)
Cortisol (μmoli/l) 2 – 20 (S)
Peptidul înrudit genetic cu calcitonina 22
(CGRP) (pmoli/l)
Citrat (mmoli/l) 0,01 – 0,1
Lactat (mmoli/l) 0,5 – 5
Estradiol (pmoli/l) 17
B. IONI
Na+ (mEq/l) 2 – 21
K+ (mEq/l) 10 – 36
Mg2+ (mEq/l) 0,1 – 0,5
Ca2+ (mEq/l) 2,3 – 5,5
HCO3 (mEq/l) 5 – 50
Fosfor anorganic (mEq/l) 1,5 – 39
Sulf (mg/100 ml) 7,6
Sulfocianat (tiocianat) (SCN – )(mmoli/l) 2,5 – 7
Brom (mg/100 ml) 0,02 – 0,7
Fluor (mEq/l) 0.005
Cupru (mg/100 ml) 25
Iod (mg/100 ml) 5 – 10
Cobalt (mg/100 ml) 7
Figura 68. Sfera funcţională a proteinelor salivare
(Andrei Neamțu - după Levine, 1993-modificat de Lopatin)
Figura 67. Distribuţia principalelor proteine în salivă în funcţie de greutatea lor
moleculară (exprimarea greutăţii moleculare în kDa) (Andrei Neamțu - după Levine-
Lopatin, 2001si i.b.-1269)
Proteomul salivar vs. proteomul plasmatic
 Alpha-Amylase
Amilaza salivară (humans)

• Metalloproteină (Ca2+ dependentă)

• Hidrolizează legăturile glicozidice de tip α(1-4) din
amidon
• Există câteva izoforme salivare
• Produsul final majoritar: maltoza (20% glucoza)
• Funcție „principală” digestivă?
• Prezentă de asemenea în secreția lacrimală,
bronșică, și în secrețiile tracturilor uro-genitale Beta-Amylase
masculine și feminine!!! (bacteria)
• Rol în modularea aderenței bacteriene?
Lipaza linguală

• Secretată de glandele minore von Ebner de pe

suprafața limbii

• Implicată în etapa orală a digestiei grăsimilor

• Hidrolizează trigliceridele cu lanț mediu și lung

• Rol important în digestia grăsimilor din laptele

matern la nou născuți

• Spre deosebire de alte lipaze prezente la

mamifere este înalt hidrofobă pătrunzănd cu
ușurință grăsimi
 Mucinele salivare
• MG1: mucina salivară cu greutate mare – 1 Mda
• MG2: mucina salivară cu greutate mică – 0.1 Mda
• Formează homomultimeri → 20 - 40 MDa
• Molecule asimetrice cu structură dezordonată
• Proteine intrinsec dezordonate
• Lanțurile laterale au capete terminale încărcate negativ
prezentînd grupări de acid sialic sau grupări sulfat legate fizic
• Structuri hidrofile care se hidratează puternic (rezistă
deshidratării)
• Proprietăți reologice deosebite – elasticitate înaltă,
adezivitate și solubilitate scăzută
• Funcții:
• Straturi de acoperire protectivă a țesuturilor moi și dure
• Concentrează moleculele anti-microbiene la suprafața
mucoaselor și suprafețelor dure
• Lubrifiere
• Agregare bacteriana
• Bacteriile acoperite de mucină își pierd capacitatea de
aderare la suprafețe
• Interacționează cu adezinele bacteriene blocându-le
Lactoferina

• Glicoproteină multifuncțională ~ 80 kDa

• Componentă a sistemului imun înnăscut (la
niv. mucoaselor!)
• Secretia lactată, lacrimală, salivară, colostrul
matern
• Rol primar în legarea și transportul fierului
• Roluri:
• antibacterian,
• antiviral,
• antiparazitar,
• catalytic,
• anti-canceros,
• anti-alergic
• Radioprotector
• Favorizează osteogeneza și inhibă
osteoliza
 Lizozimul
Sir Alexander Fleming, 1921!

• enzimă bacteriolitică cu greutate moleculară de 14,4

kiloDaltoni
• distruge peretele celular în special al bacteriilor
Gram-pozitive,
• hidrolizează legăturile glicozidice β-1,4 ale
peptidoglicanilor (acidul N-acetilmuramic (NAM) și
N-acetilglucozamină (NAG))
• parte a sistemului imun moștenit, nespecific
 Proteinele bogate în prolină (PRPs)

• PRP sunt înalt asimetrice

• Inhibă creșterea cristalelor de fosfați de calciu
• Inhibiția se datorează prezenței a 30 de reziduuri
încărcate negativ la capătul amino-terminal
• Participă la formarea peliculei și la maturarea
acesteia

• Pelicula smalțului este un strat (0.1 – 1.0 µm) format din macromolecule adsorbite pe suprafața
minerală a smalțului
• Pelicula se formează prin adsorbția selectivă la suprafața smalțului a proteinelor salivare reactive la
hidroxiapatită, proteine serice și produși microbieni (ex. glucani, glucozil-transferaza etc.)
• Pelicula acționează ca barieră de difuzie încetinind atât atacul bacterian acid cât și pierderea
calciului și fosfaților din hidroxiapatita dizolvată
• PRP prezintă secvențe de ancoraj care permit microorganismelor să se atașeze ferm la suprafața
acestora. Atașarea este mediată de interacțiuni electrostatice,ionice, van der Waals, legături de H și
efect hidrofob
Staterinele

• Sărurile fosfocalcice ale smalțului dentar sunt

solubile în condițiile caracertistice celor mai
multor fluide biologice (pH și tărie ionică)
• Suprasaturarea in săruri fosfo-calcice împiedică
dizolvarea hidroxiapatitei
• Staterinele previn precipitarea sau cristalizarea
sărurilor fosfocalcice suprasaturate → adsorbție
pe centrele de nucleație primordiale, în saliva
ductală sau în fluidul oral
• Împiedică formarea tartrului la nivelul leziunilor
carioase incipiente
• Produse de celulele acinare
• Acțiune lubrifiantă
 Histatinele

• Proteine antimicrobiene și antifungice

• Implicate și în vindecarea leziunilor (rol
reparator)
• Cea mai mare parte secretata de glandele von
Ebner
• De asemenea precipita acizii tanici împiedicând
absorbția lor
 Sărurile fosfocalcice
(fosfat di- , tri- și octo-calcic)
CaHPO4•2H2O Ca3(PO4)2 Ca8H2(PO4)6.5H2O

• formează cristale de hidroxiapatita

• saliva este o soluție saturată de săruri fosfo-calcice!

• astfel, împiedică solubilizarea smalțului!

• staterinele blochează precipitarea!

Hidroxiapatita
Ca10(PO4)6(OH)2
 Dezvoltarea plăcii dentare bacteriene

1. Formarea peliculei
2. Aderența și atașarea bacteriană
3. Maturarea plăcii (multiplicare + formarea plăcii)
4. Stadiul de maturare II
• Pelicula are o compozitie in principal fromata din carbohidrati si glicoproteine. 5. Dispersia
Mecanismul de depunere a peliculei → adsorbtia proteinelor salivare pe suprafata
hidroxiapatitei, ca urmare a interactiunii electrostatice dintre ionii de calciu si
gruparile fosfat cu macromoleculele salivare incarcate de sens contrar.
• La scurt timp de la formarea peliculei, un numar de coci, celule epiteliale si polinucleare adera pe
suprafata ei. Ulterior, depozitul bacterian creste prin atasare si colonizare bacteriana. Mecanism:
electrostatic, hidrofob, structuri bacteriene specializate, structuri bacteriene specializate
• Aderarea bacteriana activa la pelicula → acumulare bacteriana urmata de cresterea si
multiplicarea bacteriana → eliberarea a numerosi metaboliti de natura organica si
anorganica → coagregare ce determina realizarea unei „matrice interbacteriene” →
maturarea placii supragingivale si structurarii in biofilm

Streptococcus mutans!
Activităti funcționale ale proteinelor salivare
Formarea salivei
 Formarea salivei

Formarea salivei primare (acinare) Formarea salivei finale

Formarea salivei primare (acinare)

Formarea componentei anorganice a salivei primare
Saliva primară este în principal rezultatul traversării unei părţi a plasmei sanguine prin pereţii
capilarelor sanguine ce deservesc celulele acinoase şi în continuare prin peretele epitelial al
acestor celule. Această fracţie plasmatică transportă în compoziția ei un număr de substanţe
dizolvate în ea şi odată ajunsă în lumenul acinilor salivari se va constitui ca lichid salivar izoton
(comparabil cu plasma) diferind din punct de vedere al compoziţiei ionice faţă de plasmă prin o
concentraţie mai crescută a ionului de K +. Apa şi ionii salivei primare provin tot din plasmă cu
excepţia anionului carbonic (HCO3) care rezultă parţial şi din metabolismul celular al glandelor
salivare.

Saliva primară conţine:

 apă
 substanţe organice: aminoacizi, uree, enzime, mucină, glucoză, lipide
 substanțe anorganice (ioni principali): Na+, K+, HCO3-, Cl-, Ca2+

Apa din saliva primară intră în compoziţia acesteia prin mecanism osmotic, iar solviţii pătrund
prin mecanisme de transport pasiv cum sunt difuzia şi „solvent drag” (ultimul fiind o variantă a
transportului pasiv pentru substanţele cu moleculă mică, non-electrolite polare şi care are loc
odată cu secreţia apei), cât şi prin mecanismele de transport activ.
 Formarea componentei organice a salivei primare
O parte din substanţele organice salivare apar în saliva primară provenind din plasma
sanguină cum sunt: unele specii de proteine, glucoza, produşii de metabolism (de exemplu
ureea) şi unii hormoni ai glandelor endocrine, în timp ce alte substanţe organice salivare ca
de exemplu familiile de proteine ce cuprind mucinele, histatinele, staterinele, cistatinele,
proteinele bogate în prolină, enzimele, imunoglobulinele şi unii hormoni paracrini (hormoni
locali), sunt sintetizate chiar în celulele acinare şi apoi transportate în ductele salivare.
Mucina se sintetizează în celulele mucoase acinare ale glandelor sublinguale şi submaxilare
mai ales în condiţiile stimulării acestor glande cu agenţi colinergici. Enzimele salivare sunt
sintetizate de către celulele seroase ale glandelor parotide şi submaxilare (mai puţin de către
sublinguale), aproape 30% din proteinele salivare fiind reprezentate de enzima alfa-amilaza.
 Formarea salivei definitive (finale/secundare) în ductele striate și terminale salivare

Formarea componentei anorganice a salivei definitive

• Compoziţia în apă şi electroliţi a salivei definitive este rezultatul proceselor de reabsorbţie şi secreţie din
saliva primară de-a lungul pereţilor luminali ai ductelor striate/tubilor salivari striați, procese ce au la bază
în principal schimburi între saliva primară şi sângele din capilarele periductale (peritubulare). Înafara
acestor fenomene de schimb care privesc componentele ionice, în saliva finală ajung şi componente
organice secretate de celulele ductale, fie că acestea sunt sintetizate în celulele epiteliale tubulare, fie că
provin din plasma sanguină a vaselor sanguine peritubulare
• La nivelul ductelor striate salivare şi într-o anumită măsură şi la nivelul celor terminale, au loc în esenţă
două procese funcţionale principale, reabsorbţia de NaCl şi secreţia de KHCO3, din şi respectiv în lumenul
ductelor salivare

Formarea componentei organice a salivei definitive

După cum s-a arătat la formarea salivei primare, o parte importantă a componentei organice salivare sunt
sintetizate şi secretate de celulele acinare. Cu toate acestea, celulele tubulare au proprietatea de a sintetiza,
depozita şi secreta apoi în saliva finală unele substanţe proteice cu roluri funcţionale:
• Factori de creştere (factorul de creştere nervoasă – NGF, factorul de creştere epidermală – EGF)
• Eritropoetina (EPO)â
• Enzime: ribonucleaze, proteaze (renina, catepsina, estero-proteaze homeostatice, kalikreina)
• Alfa-amilază (în cantități mici)
• o cantitate importantă de IgAs trece prin celulele epiteliului ductal şi este eliberată în saliva finală după ce a
fost sintetizată de imunocitele interstiţiale.
Sistemul port-acinar şi formarea salivei

Figura 70. Sistemul port-arterial al

vascularizaţiei acinului şi ductului salivar;
mecanismul formării salivei primare şi
finale (valorile constituienţilor salivari
după Hendrix-1978 şi Young-1996) –
Andrei Neamțu 2014 adaptat; valorile
compoziţiei plasmei după Lang-1996).
Mecanisme celulare ale formării salivei

Figura 71. Mecanismul secreţiei principalilor ioni în saliva primară de către celulele secretorii
epiteliale acinare (Andrei Neamțu 2014 - adaptat după Young şi Cook, 1996; Begne-Gonzales, 2007;
Catalan, 2009)
Mecanisme celulare ale formării salivei finale
Figura 73-1. Mecanisme moleculare de activare a eliberării secreţiei salivare Calea calciu-dependentă (fosfolipide
membranare) a secreţiei salivare (PIP2 – fosfoinozitol bifosfat; IP3 – inozitol trifosfat; DAG – diacilglicerol) (Andrei
Neamțu – 2014).
Figura 73-2. Mecanisme moleculare de activare a eliberării secreţiei salivare (B).Calea nucleotid-ciclic-
dependentă (reprezentare prin modele moleculare); (Andrei Neamțu 2014 - DP, GTP – acidul guanozin di-
și respectiv tri- fosforic).
 Reglarea reflex necondiționată a secreției salivare

Figura 74. Sistemul secreto-motor salivar

colinergic - Distribuţia fibrelor aferente
(senzitive) şi a fibrelor eferente (secreto-
motorii) parasimpatice ale nervilor
glosofaringian şi facial; localizarea
topografică în trunchiul cerebral a
nucleilor parasimpatici salivatori inferiori
din bulb (NSI) şi superiori din punte
(NSS) (Andrei Neamțu - după Guyton, 2007-adaptat).
 Reglarea reflex necondiționată
a secreției salivare

Figura 76. Ansamblul structurilor nervoase

ce cooperează pentru reglarea secreţiei
salivare (în partea dreaptă a figurii sunt
menţionate căile aferente ale arcurilor reflexe
salivare, în partea stîngă căile eferente, iar în
partea de sus structurile nervoase centrale cu
rol de influenţare modulatorie- stimulatorie
sau inhibitorie- asupra secreţiei salivare)
(Andrei Neamțu 2014).

Legenda : (P-glanda parotidă; SM-glanda

submaxilară; SL-glanda sublinguală; n.VII-
nervul facial, n.IX-nervul glosofaringian;T1-
T2 neuroni simpatici secreto-motori de la
nivelul măduvii toracale T1 - T2).
Tabel 25 - Caracteristici comparative ale salivei stimulate pe
simpatică – Andrei Neamțu, 2014
Saliva parasimpatică (colinergică)
Efect al stimulării receptorilor muscarinici (M 3)
Vazodilataţie salivară
Flux salivar maximal (de 6-8 ori mai crescut decât în
cazul stimulării simpatice)
Salivă cu consistenţă accentuat fluidă, seroasă
hidrolatică, bogată în apă şi săruri minerale
Relativ săracă în substanţe organice (mucină,
enzime) dar care se află în concentraţie mai mare
decât în saliva bazală
Conţinut mai crescut în Na+ (se poate ajunge la
valori apropiate de ale plasmei), HCO 3- (valori duble
faţă de plasmă), Cl- şi Ca2+ (creştere mică)
Conţinut mare în K+
cale parasimpatică şi
Saliva simpatică (adrenergică)
Efect al stimulării receptorilor alfa-adrenergici
(apă, electroliţi) şi beta-adrenergici (exocitoza
granulelor de zimogen)
Vazoconstricţie urmată de vazodilataţie secundar ă
eliberării de kinine plasmatice şi metaboliţi acizi
Flux salivar mai abundent decât cel bazal dar mai
redus decât saliva parasimpatică
Accentuat densă, vâscoasă, ecbolică
Bogată în componenţi organici
Cantităţi crescute de K+, Ca2+, HCO 3-
Cantităţi reduse de Na+, Cl-
Tabel 24 - Efectele stimulării sistemului nervos vegetativ asupra concentraţie i
constituenţilor minerali salivari– Andrei Neamțu 2014
Stimulare parasimpatică Stimulare simpatică
Na+ 
HCO3– 
K+ ↓
K+ 
HCO3– 
Ca2+ 
Ca2+ 
 Considerații clinice
• Caria dentară • Boala parodontală
– Una dintre cele mai frecvente afecţiuni ale – degenerare de natura infectioasa a tesutului
sistemului dento-maxilar, afectând circa 80-98% parodontal si osos ce constituie suportul radacinii
din populaţia României dentare
– pierderea treptată şi localizată de ţesut dur – Cauze: bacteriile aflate in santul dintre dinte si
dentar gingie, precum si un raspuns exagerat al
– nerespectarea igienei orale, consumul crescut de organismului la infectie
alimente bogate în zahăr, fumatul, stresul etc.
– durerile dentare
– sensibilitatea la rece, cald sau dulce
– respiraţia devine urât mirositoare
– dinţii prezintă coloraţii negre, maronii sau gri pe
anumite suprafeţe

Normal Boala carioasă Boala parodontală

 Considerații clinice
• Xerostomia
– Semne și simptome
– Mucoasă uscată, roșie atrofiată
– Dificultăți în masticațe, deglutiție, fonație
– Abilitate gustativă diminuată
– Favorizarea cariilor dentare
» Saliva conține ionii necesari remineralizării
– Favorizarea bolii parodontale
– Candidoza
 Considerații clinice
• Sindroame obstructive
– Sialolitiaza
• 80% in SM
– Mucoceli
– Ranula
• Submandibulare si sublinguale
• Sindroame inflamatorii (Sialadenitele)
– Virale
• Oreion (parotidita)
– Bacterială
• Parotidita supurativă
• Tumori ale glandelor salivare
Tabel 25 - Substanţe medicamentoase cu efecte secundare de scădere a secreţiei salivare –
Andrei Neamțu 2014
Substanţa medicamentoasă Efecte primare
Amitriptilina antidepresant triciclic
Amfetamina stimulator al sistemului nervos central
Atropina antispastic digestiv,blocant colinergic
Clorpromazina antipsihotic
Clonidina antihipertensiv(agonist adrenergic alfa2)
Efedrina bronhodilatator (simpaticomimetic)
Metadona analgezic
Metil-dopa antiparkinsonian
Spironolactona diuretic
Tetraciclina antibiotic