Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
a) Glanda lacrimală
•Situată în partea supero-antro-externă a orbitei
•Împărţită de aponevroza ridicătorului pleoapei superioare în 2 părţi: principală (orbitală – pars
orbitalis) şi secundară (palpebrală – pars palpebralis)
•Porţiunea orbitară:
•Formă de migdală cu diametrul de 20mm
•Situată în foseta lacrimală (partea supero-externă a bazei orbitei)
•Prezintă:
-o faţă supero-externă – convexă
-una infero-externă – concavă
-o margine anterioară – raport cu septum orbitale
-o margine posterioară – prezintă hilul (a. şi n. lacrimal)
•porţiunea palpebrală:
•situată deasupra fundului de sac conjunctival superior, în grosimea părţii externe a pleoapei, sub
aponevroza ridicătorului pleoapei superioare
•prezintă o faţă superioară în raport cu aponevroza ridicătorului pleoapei şi o faţă inferioară în
raport cu fundul de sac conjunctival
Ambele porţiuni prezintă canale excretoare care fuzionează şi se deschid în partea externă a
fundului de sac conjunctival superior.
Vascularizaţie: artera lacrimală
Inervaţie: nervul lacrimal al oftalmicului. Vegetativ – filete parasimpatice din ggl sfeno-palatin
b) Căile lacrimale propriu-zise – formate din:
•Lacul lacrimal – mărginit superior şi inferior de porţiunile acilare ale pleoapelor. E delimitat în
afară de o linie care trece prin cei 2 tuberculi lacrimali.
•Punctele lacrimale – în vârful tuberculilor lacrimali, situate – cel superior la 6 mm în afară de
ligamentul palpebral intern, iar cel inferior la 6,5 mm.
•Calanele lacrimale – unul superior şi unul inferior, se unesc într-un canal de 1-3mm care se
deschide în sacul lacrimal
•Sacul lacrimal – rezervor membranos de 15/7mm situat în foseta lacrimală din unghiul intern al
bazei orbitei între tendonul direct şi cel reflectat al ligamentului palpebral intern.
•Canalul nazal – conduct osos de 12-16 mm oblic în jos, înapoi şi înăuntru, care se deschide în
meatul inferior.
Vascularizaţia: a.palpebrală inferioară şi a.nazală
Inervaţia: n.nazal extern.
La origine, este situată antero-intern faţă de carotida internă. Apoi se îndreaptă în sus şi în
afară, încrucişează faţa anterioară şi apoi faţa externă a carotidei interne, după care urcă
vertical în şanţul carotidian.
Ajunsă în unghiul mandibulei, traversează muşchii buchetului lui Riolan, trece în regiunea
supraparotidiană anterioară şi pătrunde în loja parotidiană. Aici, la nivelul marginei
posterioare a gâtului condilului mandibulei se termină, împărţindu-se în cele 2 ramuri
terminale: temporala superficială şi maxilara internă.
Pe traiectul ei, carotida externă poate fi împărţită în 3 porţiuni:
a) porţiunea cervicală:
- dedesubtul digastricului.
- artera se găseşte în şanţul carotidian
- este uşor abordabilă
- descrie o curbă cu convexitatea externă
• Peretele extern:
- din suprafaţă spre profunzime, are următoarele planuri:
- pielea
- pielosul gâtului
- ţesutul celular subcutanat cu vase (jugulara externă care încrucişează faţa
externă a SCM) şi nervi superficiali (n. cervical transvers)
• Peretele intern:
- reprezentat de:
- osul hioid al cărui corn mare este punct de reper pentru ligaturarea carotidei
externe
- membrana tiro-hioidiană
- posterior – constrictorul inferior şi mijlociu al faringelui
• Peretele posterior:
- format de:
- apofizele transverse cervicale
- muşchii paravertebrali
- aponevroza prevertebrală cu lanţul simpatic prevertebral
Carotida externă mai are rapoarte şi cu conţinutul lojei carotidiene care prezintă 4 planuri
mergând din afară înăuntru:
- planul ganglionar
- planul venos
- planul nervos
- planul arterial
b) porţiunea subangulo-maxilară
• carotida externă traversează planul stilian şi pătrunde în spaţiul subglandular anterior,
apoi în loja parotidiană.
• este situată între 2 planuri musculo-aponevrotice:
• în afara ei – burta posterioară a digastricului, ligamentul şi muşchiul stilo-hioidian
• înăuntrul ei – ligamentul stilo-maxilar şi muşchii stiloglos şi stilo-faringian care o
separă de carotida internă
• carotida externă trece prin furca muşchilor stilieni, în timp ce în furca carotidelor se
găsesc cei doi stilieni profunzi: stiloglosul şi stilofaringianul.
• carotida externă descrie un cot care o duce spre faringe unde are raport cu regiunea
para-amigdaliană
c) porţiunea intraparotidiană
• carotida externă este situată în loja parotidiană în care pătrunde pe faţa ei internă, la
unirea 1/3 inferioare cu 2/3 superioare.
• ajunsă în profunzimea parotidei, urcă vertical spre marginea posterioară a gâtului
condilului mandibulei, unde se împarte în cele 2 ramuri terminale: temporala
superficială şi maxilara internă.
• în loja parotidiană, are rapoarte de la profunzime spre suprafaţă cu 2 planuri: unul
venos şi altul nervos.
ART FACIALA
• Se desprinde de pe faţa anterioară a CE la 1 cm deasupra a.linguale
• De la origine trece prin furca muşchilor stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară,
încrucişează marginea inferioară a mandibulei şi ajunge la faţă
• Se îndreaptă spre comisura bucală, urcă în şanţul nazo-jugal şi se termină în unghiul
intern al orbitei unde îşi schimbă numele în a.angulară.
• Prezintă 2 porţiuni: cervicală (situată profund) şi facială (superficial)
• Porţiunea profundă – situată în aria triunghiului Farabeuf, trece prin furca
muşchilor stilieni, vine în raport cu glanda submaxilară pe faţa căreia este situată
• La faţă – realizează „coarda” arcului făcut de vena facială. La acest nivel, urcă pe
m.buccinator, canin, ridicător propriu şi comun al buzei şi aripii nasului şi este
acoperită de marele şi micul zigomatic, rizorius şi pielosul gâtului.
• A. angulară este ramul terminal al a.faciale. Se anastomozează cu ramul descendent al
a.oftalmice şi realizează o anastomoză între sistemul carotidian extern (a.angulară) şi cel
intern (a.oftalmică)
• Ramuri colaterale:
• Ramuri colaterale care se desprind în regiunea cervicală:
• a.palatină ascendentă (sau faringiana inferioară) – are traiect ascendent, dă
ramuri pentru m.pterigoidian intern, pentru pereţii faringelui şi se
anastomozează cu palatina descendentă (superior), ram din maxilara internă.
• a.pterigoidiană – dă ramuri pentru m.pterigoidian intern
• a.principală a glandei submaxilare – pentru glanda submaxilară
• a.submentală – pentru părţile moi ale bărbiei.
• Ramuri date în regiunea facială:
• a.maseterină superficială – pentru m.maseter
• a.coronare (labiale) superioară şi inferioară – se desprind la nivelul comisurii
bucale şi se anastomozează cu a.coronare opuse, formând arcadele coronare
superioară şi inferioară – pentru buze
• din arcadele coronare superioare – un ram pentru filtrul buzelor
• a.nazală – pentru piramida nazală
ART LINGUALA
• Se desprinde de pe faţa anterioară a CE, la 1 cm deasupra a. tiroidiene superioare şi sub
a. facială.
• Este situată în triunghiul Farabeuf de unde se îndreaptă orizontal înăuntru până la
marginea superioară a m. hioglos. Ajunge în regiunea suprahioidiană unde intră în aria a
2 triunghiuri (Pirogoff şi Béclard).
• Pătrunde în regiunea sublinguală şi apoi în grosimea limbii unde ia numele de a. ranină.
• Se termină prin anastomoza cu a. ranină de partea opusă şi formează la nivelul vârfului
limbii, arcul ranin Mayer.
• Se descriu 4 regiuni ale a. linguale:
• În prima regiune, stă în regiunea carotidiană şi triunghiul lui Farabeuf. Extern are
raporturi cu peretele extern al lojei carotide
• În regiunea a doua, e situată în triunghiul Béclard şi apoi în tiunghiul Pirogoff.
• În regiunea a treia (sublinguală), artera are un traiect foarte sinuos
• În ultima regiune (în grosimea limbii), a.linguală devine a.ranină
Ramuri colaterale:
• a. muşchilor suprahioidieni
• a. dorsală a limbii
• a. sublinguală pentru glandele submaxilară, sublinguală, planşeul cavităţii bucale, dar
mai dă şi o ramură pentru frâul limbii.
Triunghiul lui Béclard este delimitat înapoi de marginea posterioară a hioglosului, în sus şi
înainte de burta posterioară a digastricului şi în jos de cornul mare al hioidului. La acest nivel,
din linguală se desprinde a. dorsală a limbii.
Triunghiul Pirogoff este limitat în sus de n.hipoglos flancat de venele linguale, înainte de
marginea posterioară a milohioidianului şi în jos de tendonul intermediar al digastricului
• Ramuri colaterale:
- a.SCM superioară
- a.stilo-mastoidiană – intră în craniu prin gaura stilo-mastoidă pentru stâncă şi
organele din stâncă
- a.mastoidiană (inconstantă) – pătrunde în craniu şi vascularizează meningele din
regiunea mastoidă
- ramuri musculare pentru muşchii vecini: BPD, splenius, marele şi micul complex
Artera auriculară posterioară
• Se desprinde de pe faţa internă a CE, merge în şanţul retroauricular, apoi, după un scurt
traiect, se împarte în 2 ramuri:
- Un ram anterior pentru faţa internă a pavilionului urechii
- Un ram posterior care se anastomozează cu ramul extern al a.occipitale – pentru
pielea capului
• Ramuri colaterale – a.stilo-mastoidă (uneori)
ART OFTALMICA
• Principalul ram colateral al CI
• Se desprinde din CI la nivelul apofizei clinoide anterioare
• Pătrunde în orbită prin gaura optică împreună cu n.optic
• Încrucişează n.optic dinafară înăuntru pe deasupra, ajungând la peretele intern al orbitei
unde se împarte în ramurile terminale:
- Unul ascendent – ram frontal
- Unul descendent – ram nazal
• Dă 11 ramuri colaterale pentru globul ocular şi pentru anexele lui:
1. Artere care iau naştere în afara nervului optic:
• a.lacrimală – pentru glanda lacrimală şi pentru m.drept extern
2. Artere care iau naştere deasupra nervului optic:
• a.centrală a retinei – pentru retină
• a.supraorbitară – un ram superficial pentru sprâncene şi altul profund periostic
• a.ciliare scurte posterioare (2-3) – se distribuie coroidei prin lamina fusca
• a.ciliare lungi posterioare (2 – una externă temporală şi alta internă nazală) – trec prin
lamina fusca, ajung înaintea muşchiului ciliar şi formează prin anastomoză marele cerc
arterial al irisului
• a.musculară superioară – pentru dreptul intern şi marele oblic
• a.musculară inferioară
- ramurile musculare – pentru ceilalţi muşchi ai globului ocular: drept inferior,
drept extern şi micul oblic
- ramurile ciliare anterioare – ia parte la formarea cercului arterial al irisului
3. Artere care iau naştere înăuntrul nervului optic:
• a.etmoidală posterioară – pentru meningele dur
• a.etmoidală anterioară – dă un ram meningeal anterior şi unul nazal
• a.palpebrală superioară şi inferioară – pentru pleoape
- Trece anteromedial, peste nervul optic catre fisura longitudinala mare, unde se
conecteaza cu omoloaga sa de partea opusa, printr-o artera comunicanta
anterioara transversa scurta.
- Artera comunicanta anterioara are aproximativ 4 mm in lungime si poate fi dubla.
- Da numeroasa ramuri care ajung la chiasma optica, lama terminala, hipotalamus,
ariile paraolfactive, coloanele anterioare ale fornixului si girusul cingular.
- Cele doua artere cerebrale anterioare trec prin fisura longitudinala mare, in jurul
genunchiului corpului calos, iar ulterior de-a lungul suprafetei superioare catre
extremitatea sa posterioara, unde se anastomozeaza cu arterele cerebrale
posterioare.
- Arterele cerebrale anterioare emit ramuri corticale si centrale.
- Ramuri:
▪ corticale sunt denumite in functie de distributia acestora.
▪ Doua sau trei ramuri orbitale se ramifica pe suprafata orbitala a lobului
frontal si se distribuie cortexului olfactiv, girusului drept, girusului
orbital medial.
▪ Ramurile frontale ajung la corpul calos, girusul cingular, girusul frontal
medial si lobulul paracentral, iar ramurile parietale se distribuie
precuneusului.
▪ Atat ramurile frontale, cat si cele parietale trimit vase subtiri peste
marginea superomediala a emisferei cerebrale care ajung sa vascularizeze
teritorii pe suprafata superolaterala.
▪ ramurile corticale ale arterei cerebrale vascularizeaza arii din cortexul
motor si somatosenzitiv, corespunzatoare membrului inferior.
▪ Ramurile centrale ale arterei cerebrale anterioare iau nastere din
portiunea proximala si patrund in substanta perforata anterioara si lama
terminala. Colectiv, acestea vascularizeaza ciocul corpului calos, septul
pelucid, partea anterioara a putamenului, capul nucleului caudat si partile
adiacente ale capsulei interne.
▪ Imediat proximal sau distal de jonctiunea cu artera comunicanta
anterioara, artera cerebrala anterioara da nastere arterei striate mediale,
care se distribuie partii anterioare a capului nucleului caudat si regiunilor
adiacente ale putamenului si capsulei interne.
ATM-CAPSULA SI MENISC
Capsula artic 2 circumferinte si 2 suprafete. Circumferinta sup= baza mare trunchi de con. Se
insera ant de marginea ant a tuberculului artic, post de fundul fosei mandibulare inaintea fisurii
Glaser, lateral de radacina longitudinala a procesului zigomatic, medial de baza spinei aripii mari
a sfenoidului.
Circumferinta inf=baza mica trunchi de con. Se insera pe
colul mandibulei
Suprafata int raspunde articulatiei si adera la disc, delimiteaza 2 etaje: suprameniscal si
submeniscal
Capsula form din 2 tipuri de firbre: lungi (de la circumferinta sup la sircumferinta inf) si scurte
(de la circumf sup la menisc si de la menisc la circumf inf)
Pe portiunea ant si pe disc se instera m. pterigoidian lateral
Capsula e mai subtire si mai laxa ant, mai groasa (cu fibre conj si elastice) post si form fraul
capsule cu rolul de a limita deplasarea discului inainte si readucerea acestuia in pozitia originala
ATM-LIGAMENTE
Ligamentul lateral- scurt si gros. Se insera sup pe radacina longidut a procesului zigomatic, se
insera inf pe partea post-ext a colului mandibulei. Se opune deplasarii inainte a condilului
Ligamentul medial- triunghiular inconstant, subtire. Se insera sup pe spina sfenoidului, se
insera inf de partea post-med a colului mandibular
Ligamentul sfenomandibular de pe spina sfenoidului pana la lingual mandibulara
Ligamentul stilo-mandibular de pe procesul stiloid pana la marginea post a ramurii mandub in
apropierea unghiului
BOLTA PALATINA
Este constituită din 4 oase: anterior – 2 apofize palatine ale maxilarului şi posterior 2 oase
palatine (lama orizontală)
Limitele sunt:
înainte şi lateral – rebordul alveolar
posterior – marginea posterioară a lamei orizontale a palatinelor
Extremitatea posterioară este marcată de spina nazală posterioară.
Anterior de linia mediană a suturii cruciforme – canalul palatin anterior prin care trece n. sfeno-
palatin intern al lui Hirscfield (ram din sfeno-palatin, ram din maxilar) şi ramul intern al a.
sfeno-palatine (ram din a. maxilară internă)
Postero-extern de lama orizontală a paltinului – conductele palatine posterioare, însoţite
fiecare de 1-2 conducte accesorii.
Prin canalul palatin posterior – n. palatin anterior şi a. palatină descendentă (ram din a.
maxilară internă).
Torus palatinus – porţiunea din bolta palatină ce corespunde suturii mediene şi care este uneori
proeminentă, sub forma unei creste antero-posterioare.
Comunicările bolţii palatine:
cu fosele nazale prin canalul palatin anterior
cu fosa pterigo-maxilară prin canalul palatin posterior şi canalele accesorii
BULBUL RAHIDIAN
- porţiunea inferioară a trunchiului cerebral, este delimitat de măduva spinării de o zonă
uşor strâmtată numită coletul bulbului situată puţin dedesubtul decusaţiei piramidale şi
puţin deasupra emergenţei primului nerv cervical, iar de punte este separat prin şanţul
bulbopontin, care nu are existenţă reală decât pe faţa anterioară şi pe feţele laterale, din
care emerg rădăcinile nervilor cranieni VI, deasupra piramidei bulbare, VII şi VIII
deasupra olivei bulbare.
- Faţa anterolaterală este divizată în două părţi simetrice de fisura mediană anterioară
(fissura mediana anterior; şanţul median anterior), care în porţiunea sa mijlocie prezintă
decusaţia piramidală Mistichelli.
- De-o parte şi de alta a fisurii mediane se găsesc piramidele bulbare despărţite spre lateral
de olivele bulbare (oliva) prin şanţul preolivar (sulcus anterolateralis;colateral anterior),
în care îşi are originea aparentă nervul cranian XII.
- Posterior de olivele bulbare este situat şanţul retroolivar şi o porţiune îngustă din
cordonul lateral.
- Deasupra olivelor bulbare se găseşte foseta supraolivară, de unde ies nervii cranieni VII
şi VIII.
- Posterior de cordonul lateral se întâlneşte şanţul colateral posterior (sulcus
posterolateralis), la acest nivel avându-şi originea aparentă nervii cranieni IX, X şi XI
- Faţa posterioară a bulbului prezintă două porţiuni distincte, una inferioară şi alta
superioară.
- Porţiunea inferioară sau extraventriculară măsoară sub un cm şi se aseamănă cu măduva
spinării. Aceasta prezintă şanţul median posterior care este mărginit de fasciculele lui
Goll, situat medial şi Burdach situat lateral, terminat în sus la nivelul obexului.
- Între fasciculele lui Goll şi Burdach se găseşte şanţul intermediar.
- Fasciculul lui Goll va forma piramidele posterioare care se termină printr-o proeminenţă
numita clava.
- La nivelul porţiunii superioare sau ventriculare cordoanele se separă între ele, formând
astfel membrana tectoria, care acoperă ventriculul IV.
- La nivelul bulbului şi al punţii se găseşte planşeul ventriculului IV, planşeu care are o
formă de romb prezentând un triunghi inferior bulbar şi un triunghi superior pontin.
- Triunghiul bulbar este format la rândul sau din alte trei triunghiuri sau aripi.
- Prima aripă este aripa albă internă ( triunghiul hipoglosului) care se prezintă ca o
proeminenţă rotunjită transversal, de formă triunghiulară cu baza în sus şi vârful la
nivelul unghiului inferior al ventriculului.
- Prezintă o creastă ventriculară care împarte aripa într-un versant medial, care este în
raport cu nucleul nervului cranian XII, şi într-un versant lateral în raport cu nucleul
intercalat Staderini.
- Lateral aripa albă internă este mărginită de un şanţ numit sulcus limitans.
- Cea de-a doua aripă este aripa cenuşie (fovea inferior; triunghiul vagului) care are baza
orientată în jos. Conţine nucleul dorsal al vagului.
- Al treilea triunghi sau aripa albă externă corespunde unor 3 nuclei şi are baza orientată
în sus. Aripa albă externă este străbătută transversal de o serie de fascicule reliefate.
Aceste fascicule prezintă striile acustice şi pot fi urmărite până în dreptul tuberculului
auditiv.
CIRCUITELE CEREBELULUI
- Aferenţe cerebeloase
▪ Principalele aferențe din alte regiuni ale SNC sosesc de la cortex (prin nuclei
pontini), de la olivele bulbare, de la nuclei vestibulari și de la formațiunea
reticulară.
▪ Aferenţe de la periferie sosesc prin 4 tracturi nervoase: tracturile spinocerebeloase
dorsal şi ventral, calea spino-reticulară şi calea spino-olivară - din FR şi olivele
bulbare informaţia este trimisă spre
▪ cerebel. Astfel, cerebelul primesşte continuu informaţii, la un nivel subconştient,
depsre poziţia şi mişcările corpului.
- Eferenţe cerebeloase
▪ Singura sursă a eferenţelor cerebeloase sunt nucleii cerebeloşi, situaţi profund în
masa cerebelului, de ambele părţi: nucleul dentat, nuclei interpuși şi nucleul
fastigial.
▪ Nucleii vestibulari pot şi şi ei consideraţi nucleii profunzi cerebeloşi, datorită
conexiunilor pe care le au cu cerebelul.
▪ Nucleii cerebeloşi primesc aferenţe din 2 surse:
o fibrele aferente spre cerebel (impulsuri excitatorii)
▪ Cele mai adânci (de oridinul I)– scizuri – împart faţa externă în lobi
▪ Şanţurile de oridinul II (mai puţin adânci) – împart lobii în girusuri
▪ Şanţuri de ordinul III (cele mai superficiale) – împart girusurile în lobuli
- Între 2 girusuri învecinate se stabilesc legături care se numesc pliu de pasaj dacă
girusurile aparţin unor lobi diferiţi, sau de anastomoză, dacă aparţin aceluiaşi lob
- Pe faţa externă se găsesc următoarele girusuri:
▪ Şanţul lui Sylvius (scizura laterală) – începe pe faţa inferioară, încrucişează
marginea externă, după care are traiect în sus şi îndărăt. Ea dă 2 prelungiri: una
anterioară (orizontală) şi alta posterioară (verticală).
▪ Scizura lui Rolando (centrală) care începe pe faţa internă, încrucişează marginea
superioară şi coboară pe faţa externă, terminându-se în unghiul format de scizura
lui Sylvius cu prelungirea verticală.
▪ Scizura perpendiculară externă (parieto-occipitală) începe pe faţa internă,
încrucişează marginea superioară şi se temină pe faţa externă.
- Scizurile împart faţa externă a emisferului cerebral în 4 lobi: frontal, parietal, temporal şi
occipital
a) Lobul frontal:
- Pe faţa externă a lui, se găsesc 2 şanţuri paralele cu marginea superioară – şanţurile
frontale superior şi inferior.
- La extremitatea posterioară se bifurcă şi formează al treilea şanţ paralel cu scizura lui
Rolando (şanţul precentral).
- Ele împart faţa ext a lobului frontal în girusurile:
CORPUL CALOS
- O formatiune ce apare in creierul mamiferelor
ENDO SI EXO-BOLTA
ENDOBOLTA SAU SUPRAFAŢA INTERIOARĂ A BOLŢII CRANIULUI (calvaria)
Endobolta sau suprafaţa interioară a bolţii craniului este concavă, fiind formată din solzul
frontalului, cele două parietale şi solzul occipitalului. Pe linia mediană prezintă dinainte înapoi:
creasta frontală, şanţul sinusului sagital şi protuberanţa occipitală internă. Pe părţile laterale se
găsesc: foveolele granulare, sutura coronară, sutura lambdoidă, gaura parietală, şanţuri
arteriale, eminenţe mamilare şi impresiuni digitale.
EXOBOLTA SAU SUPRAFAŢA EXTERIOARĂ A BOLŢII CRANIULUI
Exobolta este formată din solzul frontalului, oasele parietale, faţa temporală a aripii mari a
sfenoidului, solzul temporalului şi solzul occipitalului. Toate aceste oase sunt legate între ele
prin suturi: sutura coronară între
frontal şi parietal; sutura sagitală între cele două oase parietale; sutura lambdoidă între
parietale şi solzul occipitalului. Pe linia mediană calvaria prezintă anteroposterior: glabela,
sutura metopică(intre jumatatile frontalului) , sutura sagitală şi protuberanţa occipitală externă.
Pe laturi: marginile supraorbitare, arcurile supraacilare ale frontalului, tuberozitatile frontale,
gaurile parietale si liniile temporale (sup si inf)
Sub liniile temporale- fosa temporala (comunica in jos cu fosa infratemporala delim de arcada
zigomatica) form din solzul frontalului, aripa mare a sfenoidului, solzul temporalului.
ENDOBAZA
1 Fosa craniana anterioara: delim ant de limita conventionala care separa calvaria de baza,
delim post de marginilie post ale aripilor mici ale sfenoidului. Format din: portiunile orbitare ale
frontalului, lama ciuruita a etmoidului, fetele superioare ale aripilor mici ale sfenoidului, corpul
etmoidului, sutura sfenofrontala, crista gali (lama perpendiculara etmoid) si gaura oarba.
2 Fosa craniana mijlocie: delim ant de santul prechiasmatic si marginea post a aripilor mici ale
sfenoidului, delim post de marginile sup ale stancii temporalului si lama patrulatera a
sfenoidului. Format din: seaua turceasca, fosa hipofizara, santul prechismatic, aripile mari ale
sfenoidului, fata ant a stancii temporalului, solzul temporalului, santurile carotidiene, fisurile
orbitare sup, gaura rotunda, gaura ovala, gaura spinoasa, gaura rupta, fisura sfenopietroasa,
fisura sfenoscuamoasa
3 Fosa craniana posterioara: delim ant de spatarul seii si marginea sup a stancii temporalului,
delim post de linia conventionala care separa baza de calvarie. Format din: clivus (sutura corp
sfenoid si occ), gaura occipital mare, creasta occipital int, protuberanta occipital int, fata post a
stancii temporalului, osul occipital,santurile sinusurilor pietroase sup/inf, gaurile jugulare,
canalele hipoglosului, santurile sinusurilor sigmoidiene, fisurile pietrooccipitale
ENDOLARINGELE
-prezenta a 2 perechi de repliuri imparte endolaringele in 3 etaje:
1.Etajul supraglotic (vestibule)
Este delimitat:-ant de epiglota
-lat de lig ariteno epiglotice
-post de RIMULA (incizura inter-aritenoida)
2.Etajul glotic: spatial dintre corzile vocale sup si inf
-se prelungeste lat cu niste expansiuni ->ventriculii lui Morgagn –repliuri care nu au rol in
fonatie
3.Etajul infraglotic sau inf –sunt corzile vocale adevarate, se cont in jos cu traheea
ESOFAGUL CERVICAL
Esofagul cervical .
Segmentul cervical al esofagului este situat pe planul cel mai profund al regiunii
subhioidiene , posterior de portiunea cervicala a traheii
Are o lungime de 5-6cm , începe de la nivelul marginii inferioare a cartilagiului cricoid ,
15-16 cm sub arcada dentara (anterior vertebrei C6) si se termina la nivelul planului orizontal
care trece prin marginea superioara a manubriului sternal . Ca traiect se proiecteaza pe linia
mediana , usor derivat spre stânga .
Prin marginea stânga depaseste fata laterala a traheii , marginea dreapta este prinsa în
unghiul diedru dintre trahee si coloana vertebrala . Împreuna cu traheea este învelit într-o
tunica formata dintr-un tesut conjunctiv , alcatuind o teaca fibroasa care continua pe ce a
faringelui si se prelungeste în mediastin pâna la muschiul diafragm . Aceasta teaca contine , în
unghiul traho-esofagian , nervii recurenti (ramuri ale nervului vag) .
Prezinta raporturi , anterior cu peretele posterior al traheii . O mica portiune depaseste
traheea în stânga si ramâne neacoperita de ea . Aceasta parte vine în raport cu nervul recurent
stâng , cu ramurile arterelor tiroidiene , cu venele satelite si ganglionii recurentiali si cu
marginea posterioara a lobului tiroidian stâng .
Posterior , esofagul este în raport cu fata anterioara a coloanei cervicale , acoperita cu
muschii prevertebrali si lama prevertbrala a fasciei cervicale .
Marginea stânga , neacoperita de trahee este mai accesibila si se practica esofagotomia
externa fiind marginea chirurgicala a esofagului .
Marginea dreapta ascunsa la o adâncime de 2-3 mm între coloana vertebrala si trahee ,
este superior în raport cu nervul recurent drept care se apropie treptat de aceasta margine si cu
artera tiroidiana inferioara si ramurile ei , care se desfac în evantai , între trahee si coloana
vertebrala .
La distanta , cele doua margini ale esofagului au raporturi , laterale cu lantul simpatic
cervical (ganglionul mijlociu) artera carotida primitiva , vena jugulara interna si nervii vagi .
Marginea stânga inferioara a esofagului este în raport cu canalul toracic .
Vascularizatie si inervatie
Irigatia arteriala provine , mai ales , din artera tiroidiana inferioara prin ramurile sale esofagiene
superioare , iar cea venoasa este reprezentata de venele esofagiene superioare , ce se varsa în
venele tiroidiene superioare. Limfa dreneaza în limfonodulii cervicali profunzi .
Inervatia este asigurata de ramuri ale nervilor vag (X) , glosofaringian (IX) si filete din trunchiul
simpatic cervical .
EXOBAZA
3 zone separate de linia care trece prin tuberculii articulari temporali si linia care trece prin
mastoide
Zona anterioara mascata de viscerocraniu
Zona mijlocie/jugulara formata din:- portiunea bazilara a occipitalului cu tuberculul faringian,
-2 patrulatere laterale cu vf in tuberculul temporal, mastoid,
condilii occipitalului, procesul pterigoid. Contine orificiul acustic
extern, fosa mandibulara, gaura spinoasa, gaura ovala, gaura
rupta, gaura jugulara, fata inf a stancii temporalului, canalul
hipoglosului
Zona posterioara/occipital formata din: gaura occ mare, creasta occ ext, protuberanta occ ext,
condilii occ, liniile nucale, mastoid
Arterele care iriga partile superioare ale faringelui provin din artera carotida externa si
includ artera faringiana ascendenta, ramurile palatine ascendente si descendete si
amigdaliene din artera faciala si ramuri numeroase din arterele maxilare si linguale.
Arterele care iriga partile inferioare ale faringelui includ ramurile faringiene din artera
tiroida inferioara, originara din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.
Tonsilele formeaza cercul limfatic Waldeyer, iar limfa de la nivelul lor este drenata
in nodulii jugulodigastrici, in regiunea in care vena faciala se dreneaza in vena jugulara interna,
inferior de burta posterioara a muschiului digastric
FARINGELE- RAPORTURI
• Peretele post: pleaca 2 septuri cu directie antero-posterioara numite septurile lui Charpy ce
tin de la apofiza transversa si delimiteaza cu fairngele un spatiu numit spatiu retro-fairngo-
esofagian a lui Hencke unde se
gaseste tes.celular lax si ggl. limfatici retro-fairngieni
• Perete lat: sunt impartiti de un plan imaginar ce trece prin marginea inf a ramurii mandibulei
in 2 portiuni:
-una sup ce se gaseste deasupra planului=portiunea cefalica
-una inf ce se afla sub plan=portiune cervicala (apartine gatului)
a)Port cefalica: delimiteaza impreuna cu ramura mandibulei si cu C1 un spatiu de forma
triunghiulara numit spatiu maxilo-vertebro-faringian ce are un etaj superior=glandular ocupat
de gl. parotida si unul inf care e impartit de ligamenul stilofairngian in 2 loje: prestiliana si
retrostiliana
In loja prestiliana se gasesc prelungirile anterioare ale gl. parotide si artera carotida ext, iar in
loja retrostiliana se
gasesc: carotida inerna, vena jugulara int, simpaticul cervicar si n.9,10,11,12
b)Port. cervicala:
-e imparitita de un plan imaginar care trece prin margina sup a cartilajului tiroid in 2 segmente:
=>unul inf, situate sub plan, unde peretele lat. al faringelui are rapoarte cu artera carot.
comuna, vena jug int, n.vag(pachet vasculo nervos al gatului) si cu lobii tiroidieni
=>unul sup situate deasupra planului, unde peretele lat. vine in raport cu art.carot int+ext, n. 10
si 12 si cu simpaticul cervical .
Vascularizatie : a faring. ext ram din ACE
A palatine sup ram din a max int
A palatine inf ram din facial
Venele se varsa in trunchiul tiro-lingo-facial
Limf se varsa in ggl fairngieni si submaxilari
FASCIILE GATULUI
Fascia cervicala superficiala
Are originea pe partea mediana anterioara a gatului. Se intinde de la dreapta la stanga. Stabate
regiunea cervicala si inalneste 3 muschi: pielosul gatului, sternocleidomastoidian si marginea
anterioara a trapezului . La fiecare da cate o foita care se detaseaza la nivelul marginii
anterioare.
Are forma unei teci cilindrice, cu 2 fete si 2 extremitati
Fata extena: e in raport direct cu pielea, unita printr-un tesut lax, inferior cu vena jugulara
externa si cu ramurile superficiale ale plexului cervical
Fata interna: Adera de muschiul milo-hioidian
Circumferinta superioara: si insera pe marginea inferioara a mandibulei, pe aponevroza
maseterina, pe apofiza stiloida, pe apofiza mastoida
Circumferinta interioara se insera pe buza anterioara a furculitei sternale, fata superioara a
claviculei, acromion si se termia pe apofiza spinoasa a vertebrei C7
Fascia cervicala pretraheala
Se intinde in sens vertical de la osul hioid la stern si clavicula iar in sens transversal de la umarul
drept la umarul stang . are o forma triunghiulara cu 2 fete si 3 margini.
Prezinta cinexiuni cu muschii sub-hioidieni, cu marile trunchiuri venoase de la baza gatului. Are
rolul de a mentne deschise venele de la baza gatuui in timpul inspirului si de a favorize
intoarcerea venoasa
Fascia cervicala prevertebrala
o Aponevroza verticala, patrulatera care se intinde de la apofiza bazilara la partea superioara a
coloanei dorsale, iar in sens transversal de la apofizele transverse de parte drapta la cele de
parte stanga.
Fata anterioara e acoperita de faringe si esofag, lateral de artera carotida primitive si vena
jugulara interna.
Fata posterioara acopera portiunea cervicala a lig. Vertebral comun anterior si muschii
prevertebrali
Prin marginile sale se fixeaza pe apofizele transverse imediat in afara muschilor pe care ii
acopera.
FOSA INFRATEMPORALA
• Excavaţie îndărătul maxilarului, sub creasta sfeno-temporală şi în afara apofizei pterigoidiene.
• Formă de piramidă triunghiulară care prezintă:
- Perete anterior – tuberozitatea maxilară
- Perete superior – faţa externă a marii aripi
- Perete intern – lama externă a apofizei pterigoidiene
- Baza – se deschide larg în afară
• Fisura pterigo-maxilară este o fantă care separă apofiza pterigoidă de tuberozitatea maxilară.
Este mai largă superior. Prin această fisură, se face accesul în fosa pterigo-maxilară.
FOSA PTERIGO-PALATINA
Fosa pterigopalatină numită și fosa sfenomaxilară sau fosa Bichat este un spațiu pyramidal mic,
vertical și adînc, strîmt în jos (vârful) și mai larg în sus (baza), între procesul pterigoid al
sfenoidului, maxila și osul palatin, medial de fosa infratemporală, cu care comunică. Fosa
pterigopalatină are forma unei piramide patruunghiulare, care prezintă o bază, un vârf și patru
pereți (anterior, posterior, medial și lateral).
• Baza este largă și îndreptată în sus. Este formată din fața maxilară a aripii mari a sfenoidului și
de fața inferioară a corpului acestuia. Aici se găsește gaura rotundă și fisura orbitară inferioară
• Vârful este îngust și îndreptat în jos. Este format de unghiul format de procesului pterigoid al
osului sfenoid cu tuberozitatea maxilei. Vârful se continuă cu trei canale: canalul palatin mare și
două canale palatine mici.
• Peretele anterior este format de porțiunea superomedială a feței posterioare
(infratemporale) a maxilei. Pe el se află găurile și canalele alveolare.
• Peretele posterior este alcătuit din fața maxilară a aripii mari a osului sfenoid și din fața
anterioară a rădăcinei (bazei) procesului pterigoid al sfenoidului. Aici se găsește canalul
pterigoidian.
• Peretele medial este format de fața laterală a lamei perpendiculare a osului palatin, procesul
orbitar și procesul
sfenoidal al osului palatin. Pe acest perete se află gaura sfenopalatină.
• Peretele lateral practic lipsește; el este substituit de fisura pterigomaxilară.
GL PAROTIDA
Sit. In loja parotidiana
Are 3 pereti
1. Ext.ap cervicala superficiala
2. Post-prelungirea apofizei cervicale superficiale ce trece dinafara-inauntru ,s…. ap
mastoid,apoi a ap … si a buchetului stilian al lui Riolan terminandu se pe peretele lat al
faringelui
3. Ant-prelungirea parotidiana a ap cervicale care se reeflecta pe peretele lat al
faringleui, trecand succesiv …. Trecand indaratul pterigoidianului intern, ramului mandibulei
,m.maseter
4. Sup-baza craniului
5. Inf-lig care se intinde de la apof mastoid pana la ram mandib=ligamentul inter-maxilo-
parotidian care separa loja parotidiana de submaxilara
In int.gl avem 3 planuri:
1.un plan profund-arterial: ACE
2.plan venos VJE
3.plan nervos: n. 7
Gl.parot.are 2 prelungiri :
1.maseterina (ant) se deprinde din canalul stenon
2.interna sau faringiana se gaseste in loja prestiliana -canalul excretor al gl.=Canal
Stenon
-din p .ant a gl parotide se indreapta inainte ,directive vertical, strabate bula lui Bichat (bula
grasoasa) si se
deschide in vest bucal la niv gatului celui de al 2 lea moar sup
Traiectul canaluli lui Stenon este dat de o linie care uneste tragusul cu baza septului nazal
Vascularizatie: ram din temporala superficiala si max interna
Inervatia functionala-fb provin din in n salv inf din bulb care urca inainte pe calea n9
,apoi pe o ram a n timpanic (Jacobs), micul n pietros prefund care transporta aceste fibre la ggl
lui Arnold=>fb preluate de n auriculo timpanic =>transp fb la gl parotid
GL SUBMAXILARA
Sit in loja submax,forma de prisma triungh
-are 3 pereti
1.p supero ext :foseta submax sit pe fata post a corpului mand ,dedesubtul liniei oblice
2.antero ext-ap cervic sup
3.intern-submaxilar-trece intern fata de m hioidieni si se temrina pe linia oblica interna
Extr.post : ligamentul inter maxilo parotidian
Ext ant : prin care loja submax comunica cu loja sublinguala
Canalulu excretor al gl submax=canalului lui Whorton se desch. pe fata ext a limbii la niv
osteonului ombilical
Vasccularizatia : artere care provin din a faciala
Venele se varsa in tr. tiro-lingo-farin-facial al lui Faraboef
Inervatia secretorie: fb cu originea in nuc saliv sup din bulb-> n 7 ->n coarda timp->n lingual din
ram mandib->gl submax
Pe calea n 7->n coarda timp- >anastomoza dintre n coarda timp si n ling ->transp la gl submax
GL TIROIDA- RAPORTURI
• Tiroida are forma literei H cu supraf usor lobulata fiind constituita din:
1. 2 lobi lat pririformi,aproape verticali , mai largi in partea inf , efilati in partea sup
2. O portiune mai ingusta ,tranversala numita istmul tiroidian care uneste lobii . Tiroida este
etalata si mulata pe viscerele vecine ,protejandu le ca un scut (thyros=scut)
Pe sect transv.are forma unei potcoave cu convavitate apost.
Ismtul gl . : o lama de tes glandular ,turtita antero pot care are o lung de 1 cm si o inaltime de
15 mm
Fata ant este convexa si vine in raport cu fascia pretraheala si m. subhioidieni . Deasupra
se gasesc fasciile cervic profunda si superf, m.platisma ,v jugulare ant si piele
Fata post.:este concava si vine in raport cu cel de al 2 lea si al 3 lea inel traheal de care e
fixata prin fb conjunctive
Marg sup e concave si deasupra ei se gasteste arcada supraistmica care uneste ramuri
are arterelor tiroidine superioare De la niv acestei marg se desprind uneori ,in special la stg, o
prelungire conica asc. spre hioid= lob piramidal. Acest lob e fixat de osul hyoid printr o banda
fibroasa care alc din m ridicator al tiroidei. Lobul piramidal reprez portiunea inf persistenta a
canalului tireoglos
Marg inf :este sit la 2 3 cm de incizura sternala dar in cazul maririi de volum (gusa) poate
aj post sternului in mediastin. Este concava si la acest nivel se form venele tiroidiene inf care
coboara printre cele 2 foite ale aponevrozei tiro-pericardice pt a se varsa in v. brahiocefalica
stanga
Lobii lat au forma de piramida triungh : 3 fete(antero ext,pstero lat,interna) ,3 marg,o baza,un
varf
Fata antero ext vine in rap cu aceleasi elem ca si fata ant a istmului . Spre partea inf vine
in raport si cu m.s.c.mastoidian .
Fata int concava vine in rap cu organele axiale laringele si traheea ,partea inf a faring si
esofagul , n.recurenti ,n laringeu ext si vasele tiroidiene inf. Aceasta fata a lobilor este fixate de
cricoid si linia oblica a cartilaj tiroid dar si de primul inel traheal , motiv pt care gl se misca odata
cu laringele in timpul deglutitiei si vorbirii .
Fata postero lat vine in rap cu pachetul vasculo nervos al gatului invelit in teaca
vasculara format din artera carotida primitive care lasa un sant pe gl, vena jug. int si n vag sit in
unghiul diedru post dintre aceste vase.
Mai posterior are si rapoturi cu ggl limfatici jugulo-carotidieni ,simatic cervical
Marg posterolat subtirre si vertical are rap:
-n recurrent drept care se gaseste marg lat a esofagului iar cel stg in unghiul traheoesofagian , n
fiind insotiti de ggl recurentiali .
-artera tiroidiana inf care abordeaza marg la unirea 2/3 sup cu 1/3 inf se incruciseaza cu n.
recurrent dupa care se imparte in ram. terminale
-Gl.paratiroide in special cele inf care se gasesc la terminarea art tiroidiene inf
HIPOTALAMUSUL
- Situat sub talamus
- Are o faţă superioară acoperită de talamus şi una inferioară care se observă în spaţiul
opto-peduncular.
- Spaţiul opto-peduncular este de formă rombică şi e delimitat supero-extern de tracturile
optice şi infero-extern de pedunculii cerebrali.
- Faţa inferioară are 3 regiuni:
LABIRINTUL MEMBRANOS
1. VESTIBUL MEMBRANOS
- UTRICULA –contine macula utriculara
- SACULA – macula saculara (otoliti)
- CANAL ENDOLIMFATIC (“Y”)
2. CANALE SEMICIRCULARE MEMBRANOASE – se deschid in utricula, la nivelul
ampulelor se afla crestele acustice (cupola terminala in care patrund perii auditivi)
3. MELC MEMBRANOS – canalul cohlear
LARINGELE- MUSCHI
-leaga cartilajele intre ele
Dupa actiunea lor acesti muschi se impart in :
1.m tensori ai corzilor vocale
2.m dilatatori ai glotei
3.m constrictori ai glotei
1. M crico tiroidian
-are insertie sup pe marg inf a cart tiroid. Insetia inf pe marg sup a inelului cricoidului
-actiune: trage inainte cart tiroid tensionand astfel corzile vocale care se prind pe intrandul
tiroidian
2. M crico aritenoidieni post
-insertia de origine pe pecetea cricoidului
Insertia terminal pe apofiza musculara a cart tiroid
-actiune: apofizele musculare sunt trase inainte iar apofizele vocale sunt impinse inafara
=>glota se dilata
3. M crico aritenoidieni lat
-au insertia de orig pe inelul cricoidului
-au insertis term pe apofiza vocala a cart aritenoid
-actiune: trage in ext apofiza musculara, impingand spre int apofiza vocala ceea ce contracteaza
glota
4. M tiro aritenoidieni:
Alc din 2 paturi:-patura ext: are insertia de orig in intrandul tiroidian, insertia terminala pe
epiglota
Patura interna:are insertia de orig in intrandul tiroidian
Insertia temrinala pe apofiza vocala a cart aritenoid
Intra in alc corzilor vocale inf
-actiune: patura ext trage epiglota in jos, patura int se ingroasa, miscsorand spatial corzilor
vocale inf
5.M inter-aritenoidieni- se intind de la (….)
actiune: apropie corzile vocale una de cealalta
M laringelui inerv de n laringeu inf ram din n 1- ,cu exceptia crico tiroidianului care e inerv de n
laringeu sup ram din n 10
LARINGELE-CARTILAJE
Laringele cartilaje perechi
Laringele prezintă 9 cartilaje, din care 3 sunt neperechi (tiroid, cricoid şi epiglota), iar 6 sunt
perechi (aritenoide,
corniculate şi cuneiforme). Pe cartilaje se prind muşchii laringelui, care sunt muşchi striaţi.
•Cartilajele corniculate: mici, cilindrice, fibroelastice, pereche ,poarta denum.de
cartilajele lui Santorini. Localizate pe vf.cartil. aritenoide
• Cartilajele aritenoide-forma de piramida triunghiulara ,cu vf in sus.
-baza lor vine in rap. cu pecetea cricoidului
-baza prez 2 apof.:ant=>apof.vocala –se prind corzile vocale
=>apof. musculara: se insera o pare din m. intrinseci ai laringelui
Se prin cartilajele corniculate de vf lor.
• Cartilaj cuneiform: cartilaj al laringelui, ce prezinta forma unui nodul cilindric. Este
localizat anterior de cartilajul aritenoid. Mici, cilindrid, se gasesc in grosimea repliurilor ariteno-
epiglotice.
Laringele cartilaje neperechi
1. Cartilajul cricoid, de forma inelara cu pecetea post.
Pecetea are 2 supraf artic pt cartilajele aritenoide are o portiune dorsala latita - lama cricoidului
si una ventral subtire - arcul cricoidului. Pe el se sprijina cartilajele aritenoide si tiroidul.
• Singura struct.a laringleui care inconjoara complet calea resp.si are un rol major in realizarea
fct laringelui.
• Marginea sa inf e aproape orizontala si e atasata de primul cartilaj traheal prin intermediul lig.
crico-traheal. La niv. fetei post a cricoidului se insera m. cricoaritenoizi post. ce sunt separate de
o linie mediana si indeplinesc fct. de abducere a corzilor vocale. La niv. liniei mediene sunt
astasate si 2 fascicule a fb. longitudinale ale musculaturii esofagului. La niv. marg sup a pecetei
cricoidului se gasesc cartilajele aritenoide. Intre marg inf a cartilajului tiroid si marg sup a
cartilajului cricoid se gaseste mb. cricotiroidiana.
2. Epiglota: are forma de furnza cu baza mica in jos, are 2 fete :
F.ant: in raport de jos in sus cu intrandul tiroidian, membrana tirohiodiana, osul hioid
F.post: are 2 marg lat pe care se prind ligamentele tiro-epiglotice.
3. Cartilajul tiroid :forma unei carti deschide situat deasupra inelului cricoid –are o fata
ant, post si 4 marg.
Fata ant: are 2 linii oblice (in jos )=liniile tiroidiene unde se insera m.sternotiroidieni
Marg inf=marul lui adamproeminenta mai evidenta la barbati
Fata post: pe linia mediana prezinta intrandul tiroidian unde se insera corzile vocale
Marg sup : prez incizura tiroidiana
Marg inf: mai scurta decat cea inf
Marg lat: are 2 proeminte scurte :sup>marile coarne
Inf>micile coarne
LARINGO-FARINGELE
Forma de cub
• de la planul orizontal dus prin osul hioid până la planul dus prin marginea inferioară a
cricoidului
• Peretele sup: lipseste=>comunicare cu orofaringele
• Peretele inf: delimitat de un repliu de mucoasa=gura esofagului al lui Kellian (se
gaseste la 12-14cm sub arcadele dentare)
• Peretele ant: in partea ant reprezentat de orificiul sup. al faringelui
• in parta inf reprez de fata post a laringelui(peretele aritenoidului, cart aritenoide, muschii)
• PERETE ANTERIOR – aditusul laringian şi peretele posterior al laringelui
• repliurile faringo-epiglotice
• pe acest perete se obs 2 santuri care se cont. si pe peretii lat. num sinusuri piriforme prin care
se scurg alimentele lichide si semilichide
• Peretele post: reprez de corpul vertebr C5 si C6
• Peretele lat: prez.sinusuruile piriforme, intrerupte de o proeminenta determinata de
n. laringeu. sup.
• ORIFICIUL INFERIOR – stramtoarea cricoidiana (esofagul)
LIMBA RAPORTURI
-Organ musculo-membranos
-are 2 fete, 2 marg ,baza ,varf.
1. Fata sup- prez la unirea 2/3 ant cu 1/3 post papile cirvumvalare sub forma de
“v”=”v”ul lingual- > imparte fata intr-o portiune ant si post
Portiunea ant-pe linia mediana prezinta santul longitudinal.
-indaratul “V”ului=o depresiune =>gaura oarba linguala
-la niv.gaurii pleaca uneori un canal care duce la gl tiroida =canal tireoglos
-indaratul gaurii =baza epiglotei
-de la epiglota pleaca 3 lig.=>lig. glosoepiglotice medial -intre lig.=2 depresiuni=valecule
2. Fata post: prez.pe linia mediana un repliu de muscoasa sub forma semilunara =fraul
limbii
-în partea posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea glandelor salivare mari=Canalele lui
Wharthon
-lat si inapoia canaleleor lui Wharthon se gasesc deschiderile canalelor Rivinius-Bartholin
-pe marg.limbii sipe fata inf se gasesc venele ranine
VF.limbii: sit ant
-ca si marginile limbii vin in raport cu arcadele dentare
Baza limbii- sit post.
-este fixate de osul hioid
-in grosimea limbii se gasesc gl.salivare care in ap de varful limbii=>conglomeratul lui Bladin si
Nukn. Iar la baza =>Conglomeratul lui Weber
In alcatuirea limbii intra:osul hioid,muschi,mucoasa,formatiuni ligamentare
Form.ligamentare:2 la nr
1.Forma patrulatera=mbr hioglosiana ,se insera>inf.pe corpul hioidului si >sup pierde treptar in
fasc.musc ale limbii
2.Septul lingual=forma de coasa -baza se pierde pe corpul hioidului
-vf aj pana la vf limbii
-pe acest sept s eprind muschii limbi
LIMBA-VASCULARIZATIE SI INERVATIE
Arterele, linguale, mandibulare, maxilare ale caror ramificatii formeaza plexuri sub mucoasa
linguala irigand atat mucoasa cat si muschii. Sangele venos este drenat prin venele linguale spre
vena jugulara interna
Limfaticele dreneaza in ganglionii submandibulari si cervicali.
Inervatie: n.12
Inervatia motorie – n hipoglos –inerveaza toti m limbii
LOJA PAROTIDIANA
Forma de foruma triunghiulara.
prez:3 pereti,3 marg ,2 extrmeitati sau baze
Peretele ext: aponevroza cervicala profunda (de la teaca m sternocleidomastoidian pana
la aponevr maseteriana)
Peretele post: prelungirea fasciei cervicale profunda care se despr de la marg ant a
sternocleidomast si ,se indreapta inauntru, trece inaintea apof mastoid si a burtii post a digastr.
si apoi inaintea apof stiloide si a buchetului stilian pana la peretele lat al faring
Peretele ant: prelung cerv prof ,la niv peret.lat al faring. Se indrapta dinauntru inafara
,trecand mai intai inapoia m.pterigoidian intern, inapoia ramurei montate a mandibulei si apoi a
maseterului ,dupa care fuzioneaza cu aponevroza acestui m
Extrem sup coresp bazei craiului si vine in rap ant cu ATM iar post cu conductul auditiv
ext
Extrem inf: form de un sept fibros care se intinde de la marg ant a s.c.mastoidianuli pana
la unghiul
mandib =sept inermandibulo-parotidian (separa gl parot de gl submandib)
LOJA SI GL SUBLINGUALA
Loja sublinguala:3 pereti ,3 marg si 2 baze
-reprezinta spatiul cuprins intre diafragma orala, mucoasa sublinguala si arcul mandibular
Perete antero ext :format de foseta subling de pe fata int a corpului mand, antero-
superior liniei milohioidiene.
Perete postero-inter: format de m. genioglos si hioglos .Intre fata int a gl si acet perete
se gaseste ductul submandibular cu prelungirea ant a glandei ,N lingual si vasele subling.
Peretele sup e format de mucoasa orala de la nivelul santului alveolo lingual.
Peretele inf e form. de m milohioidian .
Extremit ant comunica intre ele, indaratul simfizei mentoniere
Extrem post com cu loja submandib
GL sublinguala
Sit in loja subling
2 pereti si 2 extrem
P.antero ext-foseta sublinng care se gaseste pe fata int a corpului mandib
2.postero intern-m genioglosi
Extr.
1.post-comuna cu loja submax
2.ant-comunica cu loja subling de parte opusa, comunicare care se gaseste indaratul
corpului mand.
canalul excretor principal al gl subling =canalul lui Rivinius-Bartolini ( se desch pe fata int a limbii
,indaratul si inafara deschiderii lui Wharthon
-restul acinilor se deschid …tot pe fata inf a limbii ,inafara si indaratul deschiderii canalului lui
Rivinius Bartolini
Vasc
-gl sublinguala este vasc de un ram al a linguae
-venele se varsa in tringh lingo ..a lui Farabeug
Limfaticele merg ls ggl submentali
Inervatia secretorie a gl –fb cu origine in n saliv sup ->n7 -> n coarda timpanului -> anast dintre
gl subling si n ling
LOJA SUBMAXILARA
LOJA SUBMANDIBULARĂ
Perete antero-extern foseta de pe faţa internă a ramurei orizontale a mandibulei
Perete intern M. milohioidian M. Hioglos, foiţa profundă a aponevrozei, cervicale
superficiale
Perete postero-extern, foiţa superficială a aponevrozei cervicale superficiale
La polul posterior al glandei se alipeşte de foiţa profundă a aponevrozei și formează septul
intermaxilo-parotidian
Polul anterior hiatus - între muşchiul milohioidian şi hioglos prelungirea anterioară a
glandei submaxilare
canalul Wharton, nervul hipoglos
Polul posterior pensa arterio-venoasă a vaselor faciale
Vascularizație și inervație
▪Artera submentală (a. facială)
▪A. linguală
▪Vena facială
▪Ganglionii submandibulari
▪Inervație secretorie – n. VII-CT lingual- ggl. submandibular
M ANTERIORI AI GATULUI
Marele drept anterior al capului (longus capitis): •Inserţia de origine pe tuberculii
anteriori ai apofizelor transverse ale vertebrelor C3, C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe apofiza
bazilară a occipitalului, de o parte şi alta a tuberculului faringian
Micul drept anterior al capului (rectus capitis anterior): •Inserţia de origine – pe
apofizele transverse ale primelor 2-3 vertebre cervicale •Inserţia terminală – pe apofiza bazilară
a occipitalului, de o parte şi alta a tuberculului faringian
Lungul gâtului (longus colli): •Formă triunghiulară cu 3 fascicule: -Unul longitudinal – se
prinde pe corpurile ultimelor 3 vertebre cervicale şi pe al primelor 3 toracice; -Un fascicul oblic
ascendent care pleacă de la primele 3 vertebre toracice la apofizele transverse ale vertebrelor
c4, c5 şi c6; -Un fascicul oblic descendent ce pleacă de la tuberculii anteriori ai apofizelor
transverse ale vertebrelor c3, c4 şi c5 la arcul anterior al atlasului. Inervaţia – plexul cervical
profund Acţiunea – înclină şi rotesc capul de aceeaşi parte cu muşchiul în contracţie.
Muşchiul scalen anterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii anterior ai apofizelor
transverse ale C3, C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe faţa superioară a primei coaste, pe
tuberculul lui LISFRANC
Scalenul mijlociu: •Inserţia de origine pe tuberculii anteriori ai apofizelor transverse ale
C2, C3, C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe faţa superioară a coastei 1, înapoia tuberculului lui
Lisfranc Între cei 2 scaleni, pe prima coastă – spaţiul interscalenic pe unde trece a.
subclaviculară şi ramurile plexului brahial.
Scalenul posterior: •Inserţia de origine – pe tuberculii posteriori ai apofizelor transverse
ale C4, C5 şi C6 •Inserţia terminală – pe marginea supero-externă a coastei 2 Acţiune: când se
contractă şi iau punct fix pe coaste, înclină capul de aceeaşi parte, dar cu rotaţia de partea
externă a muşchiului în contracţie. Când iau punct fix pe coloana cervicală, ridică coastele (sunt
muşchi inspiratori accesori).
M CONSTRICTORI FARINGIENI
3 la nr: sup/mijl/inf
-Se acopera unul pe celalalt invers decat tiglele
1. Constrict. sup.
• M sup are insertie lat care de sus in jos,se prinde de: lama interna a pterigoidei, lig pterigo-
madibular si linia
milohiodiana a mandibulei.
• Insertia mediana se face prin fibrele care se intretaie (intersecteaza) cu cele ale m.de parte
opusa, pentru a forma pe linia mediana o chinga numita rafeul faringian
• Marginea sup ajunge la baza craniului, numai in portiunea sa mediana ceea ce duce la faptul
ca lat lasa descoperita pe o anumita distanta portiunea sup a aponevrozei faringiene
• marg inf e acoperita de constrictorul mijlociu
2. Constrict. mijl:
• Are o insertie lat prin 2 fascicole:
-cele care se prind pe coarnele mici ale hioidului formand fascicolul condro-faringian
-cele care se prind de coarnele mari ale hioidului formand fascicolul cerato-faringian
• Insertia lui mediana se face prin fb care se intersecteaza cu cele de pe partea opusa (idem cu
contrict.sup)
• Marg.sup-acopera marg. inf a contrict. sup.
• Marg.inf: acoperita de contrictorul inf.
3. Constrict. inf:
• Insertia lat.se face pe marg(lat) posterioara a cartilajului tiroid si pe pecetea cricoidului
• Insertia pe linia mediana se face prin fb. care se intersecteazacu cele de pe partea opusa
• Marg sup: acopera marg inf a contstrict. mijl
• Marg inf: e intersectata de n. laringeu inf
M PIELOSI AI CAPULUI
M PIELOSI AI ORBITEI
1) Orbicularul pleoapelor (orbicularis oculi) - muşchi larg, ce înconjoară orificiul
palpebral, întinzându-se şi pe orbită
. a) porţiune orbitară(externă) – pars orbitalis
b) porţiunea palpebrală(internă) – pars palpebralis
c) porţiunea lacrimală(m.lui Horner) – pars lacrimalis. –
Inervatie – filetele palpebrale ale facialului (temporo-facial) - Acţiune – partea palpebrală şi
orbitară produc prin contracţia lor închiderea orificiului palpebral, mobilizarea lacrimilor pe care
le dirijează spre unghiul intern al orbitei, unde le comprimă şi le obligă să intre prin punctele
lacrimale deschise prin contracţia m.lui Horner
2) Sprâncenosul (m.corrugator supercilli) - muşchi lat, lung de 3-4 cm, aşezat deasupra
arcadei sprâncenare - se inseră pe partea internă a arcadei sprâncenare, de unde se îndreaptă
oblic în sus şi înafară, iar la nivelul găurii supraorbitare se prinde pe faţa profundă a dermului
sprâncenei. - Inervaţia – filetele palpebrale ale temporo-facialului. - Acţiunea – trage în jos şi
înăuntru pielea sprâncenei, determinând apariţia ridurilor verticale şi exprimând astfel durerea,
mânia, nerăbdarea.
M PIELOSI NAZALI
Reprezentați de transversul nasului, dilatatorul nărilor și mirtiform.
Mușchiul transvers al nasului: deasupra șanțului aripii nasului. Larg, subțire la origine și
mai gros indarat. Mușchi aponevrotic anterior și cărnos posteriorl Raporturi: acoperit anterior
de piele, posterior de cei doi ridicători. Acoperă cartilajul lateral al nasului la care adera prin
țesut lax Inervatie: de nervul facial Acțiune: pliseza pielea transversal și deprima aripa nasului
când acționează concomitent cu coboratorii
Mușchiul mitriform: sub aripa nasului, între marginea ale lopata și mucoasa bucata care
îl acoperă parțial. Vertical, turtit, subțire, patrulater. Raporturi: acoperit de mucoasa bucala,
orbicularul buzelor și cei 2 ridicatori. Acoper partea anterioară a marginii alveolare. Inervatie:
de către facial Acțiune: coboară aripa nasului, retrage orificiul narinar
Dilatatorul nărilor: lama musculară foarte subțire pe partea inferioară a aripii nasului
Raporturi: pe de o parte cu tegumentele, pe cealaltă cu cartilajul aripii nasului. Dezvoltarea sa e
extrem de variabila Inervatie: facial Acțiune trage spre exterior aripa nasului, lărgește nara.
Antagonistul celorlalte
M POSTERIORI AI GATULUI
1. Planul muschilor profunzi:
Marele drept posterior al capului •Inserţia de origine – pe apofiza spinoasă a vertebrei
a 2-a cervicale •Inserţia terminaă – pe linia nucală inferioară, în partea externă
Micul drept posterior al capului: •Inserţia de origine – pe tuberculul posterior al
atlasului •Inserţia terminală – pe linia nucală inferioară, în partea internă
Muşchii oblici:
•Marele oblic (oblicul inferior) – de la apofiza spinoasă a C2 la apofiza transversă a C1
•Micul oblic (superior) – de la masele laterale ale atlasului, la spaţiul dintre cele 2 linii nucale
Acţiune: extensie cu rotaţie de aceeaşi parte a capului cu muşchiul în contracţie Inervaţie:
nervul 1 cervical, cu excepţia oblicului inferior (marele oblic) care primeşte un filet din ramura
posterioară a nervului 2 cervical (nervul occipital al lui Arnold). Între oblicul inferior, cel superior
şi marele drept posterior al capului – un triunghi unde se găsesc marele nerv occipital al lui
Arnold şi artera occipitală.
Muşchiul transverso-spinos: de la apofiza transversă a unei vertebre cervicale, la
apofizele spinale a 4 vertebre cervicale situate deasupra.
Muşchii interspinoşi: de la o apofiză spinoasă a unei vertebre, la cea a vertebrei
superioare. Acţiune: când se contractă de o parte, înclină coloana cervicală de aceeaşi parte cu
muşchii în contracţie. În contracţie simultană – rigidizarea coloanei.
2. Planul complexilor
Marele complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale primelor 5-6 vertebre
toracice şi pe apofizele spinoase ale ultimelor 4 cervicale •Inserţia terminală – pe occipital, între
cele 2 linii nucale
Micul complex: •Inserţia de origine – pe apofizele spinoase ale ultimelor 5 vertebre
cervicale şi a pimei vertebre toracice •Inserţia terminală – pe mastoidă Acţiune: extensori ai
capului cu înclinarea şi rotirea lui de partea respectivă.
Muşchii intertransversali: - de la apofizele transverse ale primelor 5 vertebre toracice,
la apofizele transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale.
Partea superioară (cervicală) a masei sacro-lombare: •Inserţia de origine – în unghiul postero-
intern al primelor 5-6 coaste •Inserţia terminală – pe tuberculii posteriori ai apofizelor
transverse ale ultimelor 5 vertebre cervicale Acţiune: dacă ia punct fix pe coloană – ridicarea
coastelor; dacă ia punct fix pe coaste – înclină coloana de aceeaşi parte Inervaţia: n. cervicali şi
primii n. toracici.
Spleniusul: •Inserţia de origine – pe jumătatea inferioară a ligamentului cervical
posterior şi pe apofizele spinoase ale primelor 5 vertebre toracice •Inserţia terminală – prin 2
capete: -Un capăt intern pe mastoidă şi pe linia nucală superioară (splenius capitis) -O parte
externă – pe apofizele transverse ale primelor 2 vertebre cervicale (splenius cervicis) Acţiune:
extensia capului cu rotaţia lui de partea opusă muşchiului în contracţie
Trapez (cel mai superficial) •Inserţia de origine – pe ligamentul cervical posterior şi pe
apofizele spinoase ale primelor 10 vertebre toracice •Superior se inseră pe linia nucală
superioară •Inserţia terminală – pe centura scapulară -Fibrele superioare (de pe cap şi
ligamentul cervical superior) se termină pe claviculă -Fibrele mijlocii se termină pe buza
superioară a apofizei spinoase a omoplatului -Fibrele inferioare se termină pe buza inferioară a
apofizei spinoase a omoplatului Acţiune: •când ia punct fix pe centura scapulară – înclină
coloana cu rotaţia capului de partea opusă muşchiului în contracţie •când ia punct fix pe
coloană – fibrele superioare şi cele mijlocii, trag centura scapulară în jos şi înăuntru (acţiunea de
căţărare), iar fibrele inferioare trag omoplatul în jos şi înauntru. Inervaţia: dată de ramul extern
al nervului spinal XI şi de un ram din plexul cervical profund.
MANDIBULA CORP
• Os impar, simetric, median
• Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior şi 2 ramuri verticale largi care se
desprind din partea posterioară a corpului.
1. Corpul mandibulei – formă de potcoavă cu deschiderea posterior cu 2 feţe şi 2 margini
a) Faţa anterioară
• Prezintă pe linia mediană o creastă – simfiza mentonieră care se termină în jos pe vârful unei
formaţiuni triunghiulare – protuberanţa mentonieră
• Jumătatea superioară prezintă bosele incisivilor centrali, laterali şi ale caninilor
• De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus şi în afară – linia oblică externă care se termină
pe marginea anterioară a ramurii montante a mandibulei. Pe linie se inseră pătratul mandibulei,
triunghiularul buzelor şi pielosul
gâtului.
• Deasupra liniei, se găseşte gaura mentonieră deschisă înăuntru şi îndărăt prin care iese din
mandibulă pachetul vasculonervos mentonier
• Partea alveolară a acestei regiuni prezintă bose pentru premolari şi molari.
b) Faţa posterioară:
• Prezintă aproape de linia mediană şi de marginea inferioară o spină – spina mentalis, care
este formată din 4 tuberculi mici – tuberculii genieni.
• De la tuberculii genieni, iau naştere 2 linii oblice – liniile milohioidiene cu traseu în sus şi
îndărăt până la ramura montantă a mandibulei.
• Sub linia milohioidiană – şanţul milo-hioidian prin care trece pachetul vasculo-nervos
milohioidian
• Linia milo-hioidiană împarte faţa posterioară într-o porţiune superioară concavă anterior –
foseta sublinguală (stă glanda sublinguală) şi o porţiune inferioară ocupată de foseta
submandibulară (stă glanda submaxilară)
c) Marginea superioară – prezintă alveole pentru rădăcinile dinţilor
d) Marginea inferioară – este netedă.
• Prezintă pe linia mediană – foseta digastrică pe care se inseră burta anterioară a digastricului
• La limita corpului cu ramura mandibulei – un şanţ prin care trece a. facială.
MANDIBULA RAMURI
– patrulatere, alungite de sus în jos, cu 2 feţe şi 4 margini.
a) Faţa laterală – ocupată de amprenta maseterină – inserţia maseterului.
b) Faţa mediană – prezintă în partea mijlocie – orificiul de intrare în canalul mandibular
– orificiul superior al canalului dentar prin care pătrunde în mandibulă pachetul vasculonervos
alveolar inferior.
• Canalul mandibular se îndreaptă în jos şi înainte prin profunzimea mandibulei, descriind o
curbă concavă înainte şi în sus.
• Orificiul este limitat înainte şi înăuntru de o proeminenţă triunghiulară – spina lui Spix pe care
se inseră ligamentul sfenomandibular al articulaţiei temporo-mandibulare.
• Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui Spix – antilingula. Între
cele două proeminenţe începe şanţul milo-hioidian.
c) Marginea inferioară – se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului
d) Marginea posterioară – formă de S italic, vine în raport cu parotida. Împreună cu
marginea inferioară – un unghi de 120° deschis în afară – unghiul mandibulei în vârful căruia
găsim punctul craniometric gonion.
e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta laterală) care
continuă cu liniile oblice internă şi externă de pe corpul mandibulei.
f) Marginea superioară – prezintă 2 proeminenţe: una anterioară triunghiulară – apofiza
coronară şi alta posterioară – condilul mandibulei. Cele 2 proeminenţe sunt separate printr-o
depresiune – incizura mandibulară (sigmoidă) prin care trece pachetul vasculonervos
maseterin.
• Apofiza coronară este triunghiulară şi ascuţită cu o direcţie în sus şi înainte. Baza ei face corp
comun cu osul. Pe faţa laterală se inseră maseterul
• Condilul – se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Este unit de restul osului
printr-o porţiune mai îngustă – colul condilului care este săpat în partea internă şi anterioară
de o fosetă – foseta pterigoidiană (se inseră pterigoidianul extern).
MELCUL OSOS
2 ture si jumatate de spira, cu varful anterior si baza posterior (corespunde fosetei cohleare
- Capsula periferica
- Columela (conica)- varful- helicotrema
- Sept spiral (lama spirala)- lama de contururi
MENINGELE CRANIAN
- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA
si PIA MATER (meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos
neregulat, dens, care compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste
sinusurile venoase durale. Comparativ cu aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia
mater este cea mai subtire si transparenta dintre cele trei membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si
pia mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai
mari portiuni luand denumirea de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide
ale sistemului cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este
reabsorbit in sistemul venos prin granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase
durale.
- Dura mater craniana, care captuseste cavitatea craniana, difera de dura mater spinala in
principal prin relatia sa cu structurile osoase inconjuratoare. In constitutia sa, dura mater
prezinta spre exterior, stratul endostal, iar spre interior, stratul meningeal. Aceste straturi
vin in contact, cu exceptia locului unde incorporeaza sinusurile venoase ce dreneaza
sangele de la nivelul creierului.
- Dura mater adera pe suprafetele interne ale oasele craniene, in special la nivelul suturilor,
bazei craniului si in jurul gaurii occipitale mari.
- Benzile fibroase trec din dura in structurile osoase, motiv pentru care devine mai dificila
indepartarea durei de liniile de sutura la craniile tinere. Odata cu inaintarea in varsta, insa,
liniile de sutura fuzioneaza, dura se separa de acestea, se ingroasa, devine mai putin
maleabila si mai ferm aderenta la suprafata interna a craniului, mai ales la nivelul
calvariei.
- Aranhnoida impreuna cu pia mater sunt uneori mentionate ca leptomeninge..
- In mod conventional, se descriu 3 straturi ale arahnoidei. Stratul extern, la interfata dura-
arahnoida, este format la randul sau din 5-6 straturi de celule alaturate prin numerosi
desmozomi si jonctiuni stranse. In ansamblu, stratul formeaza o bariera care in mod
normal previne scurgerea LCR prin arahnoida in spatiul subdural. Stratul mijlociu al
arahnoidei este intim aplicat pe stratul extern si este constituit din celule poligonale
alaturate prin desmozomi si jonctiuni gap, iar celulele stratului intern se intrepatrund cu
fasciculele de colagen ce continua cu trabeculele care strabat spatiul subarahnoidian
- PIA MATER in general, este unistratificata, prezenta sub forma unei membrane
epiteloide, care urmareste intim conturul creierului, mentinand un contact neintrerupt cu
suprafata creierului, spre deosebire de arahnoida sau dura mater.
- Pia mater este vasculara si datorita faptului ca este subtire, vasele de sange sunt
inconjurate fie de trabeculele arahnoidei, fie de celulele proprii ale acesteia.
- Interpusa intre spatiul subarahnoidian si creier, pia mater are rol in degradarea
neurotransmitatorilor si in prevenirea deplasarii unor particule dintr-un compartiment in
celalalt, dupa cum reiese din imposibilitatea eritrocitelor sa treaca prin pia mater, in cazul
unei hemoragii subarahnoidiene
MENINGELE SPINAL
- De la exterior spre interior se disting : DURA MATER (meningele tare), ARAHNOIDA
si PIA MATER (meningele moale)
- Dura mater este un invelis opac, dur, constituit dintr-un tesut conjunctiv colagenos
neregulat, dens, care compartimenteaza incomplet cavitatea craniana si adaposteste
sinusurile venoase durale. Comparativ cu aceasta, arahnoida este mult mai subtire, iar pia
mater este cea mai subtire si transparenta dintre cele trei membrane
- Intre dura mater si arahnoida se defineste spatiul subdural, mai ingust, iar arahanoida si
pia mater sunt despartite de spatiul subarahnoidian, care variaza in dimensiuni, cele mai
mari portiuni luand denumirea de cisternele subarahnoidiene.
- Spatiul subarahnoidian contine lichid cefalorahidian (LCR), secretat de plexurile coroide
ale sistemului cerebroventricular. LCR circula in acest spatiu subarahnoidian si este
reabsorbit in sistemul venos prin granulatiile arahnoide in asociere cu sinusurile venoase
durale.
- In unele regiuni ale craniului, dura mater poate fi diferentiata usor de endost, insa la
baza craniului, in jurul foramenului magnum, cele doua straturi fuzioneaza si adera la
structurile osoase.
- Dura mater spinala constituie un tub, al carui extremitate superioara se ataseaza la
muchia gaurii occipitale mari si la fetele posterioare ale corpurilor vertebrelor C2, 3,
precum si prin benzi fibroase la ligamentul longitudinal posterior, dar mai ales inspre
capatul caudal al canalului vertebral. Tubul dural se ingusteaza la marginea inferioara a
vertebrei S2. Captuseste filum terminale al maduvei spinarii si se imbina cu periostul
coccisului.
- Arahnoida spinala continua arahnoida craniana de la nivelul gaurii occipitale mari in
coloana vertebrala. Este strans aplicata pe aspectul profund al durei mater. In locurile
unde vasele si nervii patrund in spatiul subarahnoidian sau il parasesc, arahnoida se
reflecta pe suprafata acestor structuri, constituindu-le atat vaselor cat si nervilor un
invelis subtire de celule leptomeningeale.
- Astfel, se formeaza un unghi subarahnoidian cand nervii trec prin dura in orificiile
intervertebrale.
- La acest nivel, straturile leptomeningelui (arahnoida si pia mater) fuzioneaza si se
continua cu perinervul (stratul care inconjoara un fascicul de fibre in cadrul unui nerv
periferic), iar epinervul vine in continuarea durei. Un astfel de aranjament sigileaza
spatiul subarahnoidian, mentinand LCR in acest compartiment, cand nervii devin de
domeniul sistemului nervos periferic
- Pia mater Captuseste intim maduva spinarii la suprafata. In regiunea craniana a fost
descrisa o matrice subpiala, care de altfel exista si la nivelul maduvei spinarii, insa este
mai groasa si se continua aici cu miezul colagenos al ligamentului dintat.
- Dincolo de conul medular, pia mater se contina cu filum terminale.
MEZENCEFALUL
- Mezencefalul se află în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șantul
pondopeduncular.
- Este alcătuit din cei doi pedunculi cerebrali.
- Fața anterioară prezintă între cei doi pedunculi o zonă triunghiulară cu vârful spre
caudal, numită fosa interpedunculară.
- Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată
posterioară, zonă perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare.
- Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a
nervilor oculomotori.
- Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către
arterele cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera
cerebeloasă de către tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral.
- Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear.
- Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o
parte și de alta a liniei mediane câte două proeminențe: una cranială, coliculul superior, și
alta caudală, coliculul inferior.
- Între coliculi se găsesc un șant longitudinal și unul transversal formând șanțul cruciform.
- De la fiecare colicul pornește în direcție laterală câte o bandă de fibre numită braț: brațul
coliculului superior și brațul coliculului inferior.
MUSCHII LIMBII
- Muschii limbii sunt muschi striati, in numar de 17, opt pereche si unul nepereche
MUSCHII MASTICATORI
MUSCHII RIDICATORI AI MANDIBULEI
1) Muşchiul temporal (m.temporalis) - se inseră prin baza sa pe linia curbă temporală
inferioară a parietalului, pe fosa temporală, pe faţa profundă a aponevrozei temporale şi prin
fascicolul jugal, pe faţa internă a arcadei zigomatice.
- Inserţia terminală se face printr-un tendon terminal pe apofiza coronoidă a mandibulei.
- Inervaţia – cei 3 nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul
maxilar inferior.
- Acţiune – temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi,
fiind retractor a ei.
2) Muşchiul maseter
a) Fascicolul superficial (antero-extern) se inseră pe 2/3 anterioare a marginii inferioare a
arcadei zigomatice şi pe malar, dirijându-se apoi în jos şi înapoi, pentru a se termina pe unghiul
mandibulei şi pe partea inferioară a feţei externe a ramurii ascendente a mandibulei.
b) Fascicolul profund (postero-intern) - se inseră pe marginea inferioară şi pe faţa internă a
arcadei zigomatice, în jumătatea ei posterioară
- se îndreaptă oblic în jos şi înainte, pătrunde sub fascicolul superficial şi se termină pe faţa
externă a ramurii ascendente a mandibulei, de la zona de inserţie a fascicolului superficial până
la baza apofizei coronoide.
- Inervaţia – nervul maseterin, ram din temporo-maseterin al maxilarului inferior
- Acţiune – ridicător al mandibulei.
3) Muşchiul pterigoidian intern (medial) - este situat pe partea internă a mandibulei
- se inseră superior pe toată groapa pterigoidă, adică pe feţele aripilor care privesc spre groapa
şi pe fundul gropii (sub foseta scafoidă) şi pe apofiza piramidală a palatinului.
- de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe partea inferioară a
feţei interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a unghiului mandibulei,
formând un fel de chingă sub acest unghi, cu
fibrele maseterului.
- Inervaţia – nervul pterigoidian din maxilarul inferior
- Acţiune – ridicător al mandibulei, imprimând mişcări de lateralitate.
MUŞCHII COBORÂTORI AI MANDIBULEI
• burta anterioară a muşchiului digastric – are acţiune principală.
milohiodieni, genio-hiodieni şi pielosul gâtului – muşchi accesori
• M.subhioidieni:
- m. omohioidian
- m. sterno-cleido-hioidian
- m. sterno-tiroidian
- m. tirohioidian
• M.suprahioidieni: în număr de 4, dispuşi pe 3 planuri:
- planul superficial constituit de m.stilo-hioidian şi digastric.
- planul mijlociu constituit de m. milo-hioidian
- planul profund constituit de m.genio-hioidian.
1) Stilo-hioidianul
- se inseră pe apofiza stiloidă a temporalului şi se termină printr-o lamă tendinoasă pe faţa
anterioară a corpului osului hioid.
- puţin înainte de osul hioid se dedublează şi formează o butonieră prin care trece tendonul
intermediar al digastricului.
2) Digastricul
- este constituit din 2 segmente (burta anterioară şi posterioară) reunite între ele printr-un
tendon intermediar.
- burta posterioară se prinde pe şanţul digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi merge
în jos şi înainte şi se continuă cu un tendon care, după ce traversează butoniera făcută de
stilohioidian, formează burta anterioară ce
merge să se fixeze pe fosa digastrică a marginei inferioare a mandibulei.
- tendonul intermediar este ataşat osului hioid, prin intermediul unor fibre tendinoase
3) Milo-hioidianul
- muşchi lat ce se inseră pe linia oblică internă a corpului mandibulei.
- de aici fibrele sale se îndreaptă oblic în jos şi înăuntru, spre linia mediană şi se inseră:
- cele ant şi mijlocii, pe un rafeu tendinos median, care merge de la simfiza mentonieră la osul
hioid
- fibrele post se termină pe faţa anterioară a corpului hioidului.
4) Genio-hioidianul
- este situat deasupra digastricului, la dreapta şi la stânga liniei mediene
- se inseră printr-o extremitate pe apofiza genie inferioară a mandibulei, iar terminal pe hioid.
Acţiune:
- muşchii: genio-hiodian, milohiodian şi burta ant a digastricului sunt coborâtori ai mandibulei
sau ridicători ai osului hioid, după cum iau punct fix pe unul din aceste două oase.
- burta post a digastricului şi stilo-hiodianul sunt ridicători ai osului hioid.
Inervaţie:
- burta posterioară a digastricului şi stilo-hiodianul de facial,
- burta anterioară a digastricului şi milo-hioidianul de ramul mandibular al trigemenului,
- genio-hioidianul de nervul hipoglos.
Muschii retractori:
- Muşchiul digastric prin burta sa posterioară; este constituit din 2 segmente (burta anterioară
şi posterioară) reunite între ele printr-un tendon intermediar. - burta posterioară se prinde pe
şanţul digastric de pe faţa internă a apofizei mastoide şi merge în jos şi înainte şi se continuă cu
un tendon care, după ce traversează butoniera făcută de stilohioidian, formează burta
anterioară
- Muşchiul temporal prin fascicolele sale posterioare care au o direcţie aproape orizontală. se
inseră prin baza sa pe linia curbă temporală inferioară a parietalului, pe fosa temporală, pe faţa
profundă a aponevrozei temporale şi prin fascicolul jugal, pe faţa internă a arcadei zigomatice.
- Inervaţia – cei 3 nervi temporali profunzi: anterior, mijlociu şi posterior, ramuri din nervul
maxilar inferior.
- Acţiune – temporalul ridică mandibula, iar prin fascicolele sale posterioare, o trage înapoi,
fiind retractor a ei.
Muschii proiectori: sunt cei doi pterigoidieni externi, când se contractă simultan.
-Muschiul pterigoidian extern: vezi subiectul urmator
-Muschiul pterigoidian intern: este situat pe partea internă a mandibulei - se inseră superior pe
toată groapa pterigoidă- de aici, fibrele se îndreaptă oblic în jos, înapoi şi înafară şi se fixează pe
partea inferioară a feţei interne a ramurei ascendente a mandibulei şi pe faţa internă a
unghiului mandibulei, formând un fel de chingă sub acest unghi, cu fibrele maseterului.
- Inervaţia – nervul pterigoidian din maxilarul inferior
- Acţiune – ridicător al mandibulei, imprimând mişcări de lateralitate.
N ACCESOR 11
Origine reala: Are origine prin 2 radacini: radacina spinala in partea postero-laterala a
cornului anterior al maduvei cervicale si radacina craniana in nucleul ambiguu din bulb. Aceasta
dubla origine il deosebeste de ceilalti nervi cranieni si putand fi socotit ca un nerv spinal
inglobat la nervii cranieni, radacina sa craniana separandu-se in evolutia filogenetica de n vag si
capatand fibre medulare.
Origine aparenta : Originea radacinii craniene se gaseste in santul lateral posterior,
inferior de cea a n. Vag. Radacina medulara paraseste maduva spinarii prin cornul lateral ,
anterior de radacina posterioara la nivelul C5,
avand apoi traiect ascendent .
Traiect: Rădăcina medulară merge ascendent prin canalul vertebral, pătrunde în cutia
craniană prin gaura occipitală și se unește cu rădăcina bulbară, astfel dând naștere nervului
accesor. Acesta se îndreaptă lateral, anterior și superior, străbate gaura jugulară, iar apoi se
bifurcă formând două ramuri terminale
Raporturi: În canalul vertebral, rădăcina medulară merge vertical de-a lungul primulor cinci
mielomere cervicale, anterior de rădăcinile posterioare ale primilor cinci nervi cervicali și
posterior de ligamentul dințat.
– La trecerea prin gaura occipitală, rădăcina medulară încrucișează posterior marginea
superioară a ligamentului dințat și fața posterioară a arterei vertebrale.
– În etajul posterior al bazei craniului, cele două ramuri fuzionează. Inițial, nervul accesor se
găsește sub nervii vag și glosofaringian, ulterior trecând lateral de ei. Nervul accesor trece prin
șanțul brăzdat, pe versantul posterior al tuberculului occipital, astfel ajungând la spatial
subarahnoidian.
– La nivelul găurii jugulare, nervul accesor trece prin compartimentul anterior împreună cu
nervul vag și artera
meningee posterioară. Nervul accesor se găsește medial de golful venei jugulare interne și
lateral de artera meningee
posterioară, de nervul vag și cel glosofaringian.
Ramuri:
1.Ramura interna:care este reprezentata in special de radacina sa craniana , fiind
considerata ca o ramura aberanta a n.vag. Ea se anastomozeaza cu n. vag patrunzand in ggl.
inferior al acestuia si se distribuie muschilor
laringieni ai valului palatin si constrictorului superior al faringelui.
2.Ramura externa : se indreapta oblic inferior si lateral., posterior de m. stilohioidian si
de pantecele posterior al m.digastric si trce lateral de v. jugulara interna pe care o incruciseaza
anterior sau posterior , apoi
perforeaza m.digastric si m. SCM , ajungand in fosa supraclaviculara superior de osul hioid.
N HIPOGLOS 12
Origine reala: este in nucleul hipoglos din bulb
Origine aparenta : se afla in santul preolivar sub forma a 10-15 filete nervoase dispuse vertical,
care vor forma un trunchi superior si altul inferior.
• Raporturi:
În etajul posterior al craniului:
→ nervul XII intersectează artera vertebrală (situată inferior) şi artera cerebeloasă inferioară
(situată posterior)
→ străbate arahnoida şi dura mater
→ se angajează în canalul condilian anterior - unde este întovărăşit de artera meningee
posterioară (ram terminal al arterei faringiene ascendente) şi de vena condiliană anterioară.
• Baza craniului → în loja retrostiliană a spaţiului mandibulo-vertebro-faringian - având
rapoarte cu celelalte organe din acest spaţiu:
• ACI,
• VJI,
• nervii X, IX, XI,
• simpaticul cervical.
→ descendent şi anterior, trece printre VJI (lateral) şi ACI şi nervul pneumogastric (medial)
→ intersectează faţa laterală a ACE (puţin inferior punctului unde din această arteră se
desprinde occipitala)
→ orizontal, anterior
• În regiunea suprahioidiană - unde
→ străbate triunghiul lui Beclard (stând pe muşchiul hioglos)
→ formează latura superioară a triunghiului lui Pirogoff
→ se angajează împreună cu canalul lui Warton (situat superior lui), prin fanta dintre muşchiul
hioglos şi muşchiul milohioidian
• În lojă sublinguală - unde se împarte în ramurile sale terminale.
Traiect : Nervul iese din craniu pringaura hipoglosului din fosa posterioara si merge
ulterior
medial de nervii IX,X si XI ia traiect posterior de ganglionul inferior al vagului si merge printer
artera carotida interna si vena jugulara interna pana la nivelul muschiului digastrics.Traiectul
nervului merge ulterior lateral de
bifurcatia carotidei commune spre muschiul hipoglos,trece spre marginea posterioara a
muschiului milohioid si se divide in ramuri care inerveaza musculature intrinseca a limbi precum
si pe cea extrinseca(muschii genioglos, stiloglos si hioglos);muschiul palatoglos e inervat de
nervul vag.
1. Ramuri colaterale:
a)Ramul meningeal:→ se desprinde din nervul hipoglos la ieşirea acestuia din canalul condilian
anterior
→ urcă prin acest canal pe latura laterală a nervului hipoglos
→ în craniu unde va inerva dura mater din vecinătate.
b)Ramuri vasculare:
→ se desprind la diverse nivele şi
→ se distribuie pereţilor ACI şi VJI.
c)Ramul descendent:
→ se desprinde din hipoglos la nivelul la care acesta intersectează ACE şi devine din vertical,
transversal
→ descendent în unghiul diedru dintre ACI şi VJI, până la nivelul unde tendonul intermediar al
omohioidianului intersectează aceste vase
→ se anastomozează, anterior de VJI, cu ramul descendent din plexul cervical profund formând
ansa hipoglosului.
Din ansa hipoglosului se desprind filete nervoase pentru:
• muşchii homohioidian, sternocleidomastoidian, sternotiroidian.
• nervii tirohioidian, hioglos, stiloglos şi geniohioidian inervează muşchii cu acelaşi nume.
2. Ramuri terminale - iau naştere pe faţa laterală a muschiului genioglos şi sunt
destinate muşchilor limbii pe care îi inervează.
3. Anastomoze cu:
• Ganglionul cervical superior al marelui simpatic;
• Nervul pneumogastric – la nivelul ganglionului plexiform;
• Nervul lingual - printr-o ansă nervoasă care se găseşte pe faţa laterală a muschiului hioglos;
• Plexul cervical profund - formând ansa hipoglosului.
NERVII CRANIENI IV SI VI
· Nervul IV
Provine dintr-un nucleu din calota pedunculară, sub nucleul oculomotorului (originea reală)
Se îndreaptă spre faţa dorsală a trunchiului cerebral, se încrucişează pe linia mediană cu cel din
partea opusă, iese pe faţa posterioară a trunchiului (originea aparentă), de o parte şi alta a
valvulei lui Vieussens.
Înconjoară faţa laterală a pedunculului cerebral, trece prin sinusul cavernos şi pătrunde în orbită
prin fanta sfenoidală în afara inelului Zinn
Se distribuie marelui oblic
· Nervul VI
Nerv motor cu originea in puntea lui varolio
Nucleul abducens
Responsabil de mișcarea laterală a globului ocular.
Inervează mușchiul drept extern
NERVUL FACIAL
Este un nerv complex: motor, senzitiv, senzorial şi parasimpatic.
El prezintă două rădăcini: una motorie (facialul propriu-zis) şi una senzitivă (intermediarul lui
Wriesberg).
Originea reală a fibrelor motorii: nucleul motor al facialului din calota pontină.
Nucleul poate fi subdivizat ]n mai multe subgrupe:
- facialul inferior pentru aproape toţi muşchii mimicii;
- două grupe intermediare pentru muşchii pavilionului urechii;
- facialul superior sau dorsal destinat orbicularului pleoapelor, frontalului şi sprâncenosului;
acest subgrup primeşte aferenţe de la ambele emisfere cerebrale.
Originea reală a fibrelor senzitive: ganglionul geniculat, situat la nivelul genunchiului facialului.
Originea reală a fibrelor parasimpatice se află în doi nuclei vegetativi din punte: nucleul lacrimo-
muco-nazal al lui Yagita şi nucleul salivar superior.
Originea aparentă a facialului se află în foseta supraolivară: rădăcina motorie (voluminoasă)
situată intern, iar cea senzitivă situată extern.
Din punct de vedere al rapoartelor, nervul facial se împarte în trei porţiuni:
a) o porţiune intracraniană în care nervul ocupă etajul posterior al craniului şi conductul auditiv
intern.
b) o porţiune pietroasă în care nervul străbate stânca, prin apeductul lui Fallope.
c) o porţiune extracraniană în care nervul străbate patrulaterul facialului şi apoi parotida.
În prima porţiune nervul este situat în loja cerebeloasă (unghiul ponto-cerebelos). Pătrunde în
conductul auditiv intern, unde este întovărăşit de nervul acustico-vestibular şi artera auditivă
internă, apoi se angajează în apeductul lui Fallope. În apeductul lui Fallope nervul este
întovărăşit de artera stilo-mastoidiană, descriind trei porţiuni drepte: labirintică, timpanică şi
mastoidiană, separate între ele prin două porţiuni curbe numite genunchiul şi cotul facialului.
După ce iese din craniu prin gaura stilo-mastoidiană, nervul străbate patrulaterul facialului
delimitat astfel:
· - superior - baza craniului;
· - inferior - burta posterioară a digastricului
; · - anterior - glanda parotidă;
· - posterior - mastoida şi marginea anterioară a sterno-cleido-mastoidiană.
Pătrunde apoi în glanda parotidă pe care o străbate şi unde se împarte în trei ramuri terminale:
superioară (temporo-facială), mijlocie (transverso-facială) şi inferioară (cervico-facială). Toate
aceste ramuri inervează muşchii pieloşi ai capului şi gâtului.
Ramurile colaterale ale facialului se împart în ramuri intrapietroase şi extrapietroase.
Ramurile intrapietroase:
1. Marele nerv pietros superficial iese din stâncă prin hiatusul lui Fallope şi se uneşte cu marele
nerv pietros profund şi cu un filet simpatic, formând marele nerv vidian care ajunge în ganglonul
sfeno-palatin al lui Meckel de pe traiectul nervului maxilar. Pe acest nerv vin filete parasimpatice
cu originea în nucleul lacrimo-muco-nazal.
2. Micul nerv pietros superficial iese din stîncă prin hiatusul lui Fallope accesor, se uneşte cu
micul nerv pietros profund, formând micul nerv vidian şi se termină în ganglionul otic al lui
Arnold de pe traiectul nervului mandibular.
3. Nervul muşchiului scăriţei inervează muşchiul scăriţei.
4. Nervul coarda timpanului ajunge în casa timpanului, unde se găseşte între ciocan şi nicovală,
după care ajunge în fosa zigomatică unde se anastomozează cu nervul lingual din maxilarul
inferior, distribuindu-se glandelor submaxilare şi sublinguale.
5. Nervul senzitiv al conductului auditiv extern se distribuie zonei lui Ramsay - Hunt: faţa
externă a timpanului, tegumentele conductului auditiv extern, conca, tragusul, rădăcina helixului,
foseta naviculară.
Ramurile extrapietroase:
1. Nervul auricular posterior inervează muşchiul occipital şi muşchii auricular posterior şi
superior.
2. Nervul stilo - hioidian şi 3. Nervul pentru burta posterioară a digastricului pentru muşchii cu
acelaşi nume.
4. Nervul lingual din facial este inconstant, se distribuie muşchilor stiloglos, glosostafilin.
Nervul facial se anastomozează cu nervii V, VIII, IX, X, plexul cervical superficial şi simpaticul
cervical.
NERVUL TRIGEMEN
Este cel mai voluminos dintre nervii cranieni. Este un nerv mixt.
Originea reală a fibrelor motorii se găseşte în doi nuclei: unul principal care se găseşte în calota
protuberanţială şi unul accesor în mezencefal.
Originea reală a fibrelor senzitive se găseşte în ganglionul lui Gasser, de pe traiectul nervului.
Celulele din acest ganglion au două prelungiri: una periferică care recepţionează impulsurile
exteroceptive şi una centrală care va intra în nucleul gelatinos al lui Rolando (din bulb şi punte).
Originea aparentă se află pe faţa anterioară a punţii, la limita dintre aceasta şi faţa laterală.
Nervul este format din două rădăcini: una externă, voluminoasă (rădăcina senzitivă) şi una
internă, subţire (rădăcina motorie). Nervul se îndreaptă apoi înainte până atinge marginea
superioară a stâncii temporalului, apoi se lăţeşte luând formă de evantai, luând numele de plexul
triunghiular al trigemenului. Nervul se termină în concavitatea ganglionului lui Gasser.
Ganglionul lui Gasser este cel mai voluminos ganglion cerebro-spinal, are o formă semilunară.
El se găseşte în foseta gasseriană, într-o lojă fibroasă formată de o dedublare a durei-mater
numită cavum Meckel. Ganglionul lui Gasser prezintă:
- o margine posterioară, în care primeşte plexul triunghiular
; - o margine anterioară, de unde pleacă cele trei remuri ale sale;
- o faţă superioară;
- o faţă inferioare, uşor convexă, în raport cu foseta gasseriană de pe faţa anterosuperioară a
stîncii;
- două extremităţi: internă şi externă. În cursul traiectului său, nervul trigemen nu dă nici un ram
colateral, el dă trei ramuri terminale: - nervul oftalmic al lui Willis - nervul maxilar superior
(nervul maxilar) - nervul maxilar superior (nervul mandibular)
NUCLEII BAZALI
- Nucleii bazali sunt: nucleul caudat, putamen si globus pallidum
- Au rol in controlul motricitatii, mers, coordonarea miscarilor (corea Huntington).
- Nucleii bazali sunt o colecție de corpi neuronali localizați de-o parte și de alta a
talamusului, dedesubtul girusului cingulat, în afară și deasupra sistemului limbic.
- Doi dintre nucleii bazali se găsesc lateral de talamus, globus pallidus, mai aproape de
talamus, și putamen, mai aproape de cortexul cerebral. Împreună, globus pallidus și
putamen constituie nucleul lentiform.
- Nucleul caudat circumscrie fata laterală a talamusului sub forma unei virgule, prezentând
trei segmente, cap, corp și coada.
- Nucleul lenticular și nucleul caudat sunt denumiți corpi striați, datorită aspectului
caracteristic conferit de benzile de substanță albă a capsulei internă care îi străbat.
NUCLEII TALAMICI
- Nucleii talamici sunt impartiti in mai multe grupe:
▪ nucleii anteriori
▪ nucleii mediali
▪ nucleii laterali
▪ nucleii ventrali
▪ nucleii intralaminari – se gasesc in grosimea lamei medulare interne
▪ nucleii liniei mediane – se gasesc intre nucleii talamici si ependim
▪ nucleul reticular talamic – se gaseste intre lama medulara externa si capsula interna
- Nucleii sunt clasificati in 3 categorii:
ORO-FARINGELE
□ Forma de cub(6 fete)
□ De la planul ce trece prin marginea liberă a vălului palatin până la planul convenţional dus
prin osul hioid care corespunde marginii superioare a epiglotei
1. PERETE POSTERIOR – C3
2. PERETI LATERALI – prez amigdalele palatine care sunt sit in lojele amigdaliene (si
pilierii palato-glos si palato-faringian)
□ Loja amigaliana are forma triungh.
□ Intre amigdala si loja =foseta supraamigdaliana
3. PERETE ANTERIOR – cavitatea orala si istmul orofaringian:
□ Superior - vălul palatin si lueta,
□ Inferior -baza limbii si amigdala linguală (cercul limfatic Waldeyer)
□ lateral - pilierii anteriori ai vălului palatin
4. PERETE SUPERIOR – palatal dur si moale
5. PERETE INFERIOR –
lipseste ,orofaringele comunica liber cu laringele –limita este un plan fictiv care trece prin marg
inf a laringelui(trece prin corpul osului hioid)
OSUL LACRIMAL
Osul lacrimal-os pereche,ft fragil,sit in partea ant a peretelui intern al orbitei. Are forma
patrulatera,prez 2 fete,
4 marg
Fata ext prez o creasta vertical num creasta lacrim post, pe care se insera tendonul reflectat al
m. Orbicularul pleoapelor si care imparte fata in 2 portiuni:
-post se art cu etmoidul
-ant impreuna cu apof frontala a maxilei,form fosa lacrim in care se gaseste sacul lacrimal.
Se cont inf cu o prelungire desc care completeaza santul lacrimo nazal al maxilei, alaturi de apof
lacrimala a cornetului inf, contribuind astfel la from canalului lacrimo-nazal Fata int e plana si
ant form meatul mijl al foselor naz, iar postero-sup se art cu masele lat ale etmoidului
Marg sup se art cu frontalul
Marg inf se artcu supraf orbitei
Marg post se art cu lama papiracee a maselor lat ale etmoidului
Marg ant se art cu apof front a mandibulei
• Lama verticală(pars perpendicularis): Are formă patrulateră, dar mult mai înaltă
decât largă, fiind turtită dinafară
înăuntru şi prezentând:
Faţa int:face parte din peretele ext al foselor nazale şi are pe ea 2 creste orizontale,cu direcţie
antpost:
-una sup, situată imediat sub apofiza orbitară a osului palatin, care se numeşte creasta
etmoidală(crista ethmoidalis) sau creasta turbinală sup şi care se articulează cu extermitatea
post a cornetului nazal mijlociu.
- alta inf, situată la unirea treimii mijlocii cu trimea inf a feţei int a lamei verticale şi care se
numeşte creastă conchală(crista conchalis) sau creastă turbinală inf. Ea se articulează cu
extermitatea post a cornetului nazal inf.
• Faţa ext: prezintă 4 segmente principale care mergând dinainte îndărăt:
- un segment sinusian: este neted şi care depăşeşte ant marginea post a orificiului sinusului
maxilar; acest segment corespunse cavităţii sinusiene. El dă naştere la niv marg post a orificiului
sinusului mxilar unei creste osoase subţiri care se dirijează post şi ataşează osul palatin la
rebordul sinusal.
- un segment maxilar: rugos, articulat cu partea post a feţei int a maxilarului. Segmentul maxilar
este divizat în 2 zone rugoase secundare: una anterioară şi alta post despărţite de un şanţ oblic
în jos şi înainte- şanţul palatin post
care formează cu şanţul corespunzător de pe faţa int a maxilarului canalul palatin post.
- un segment interpterigomaxilar: situat numai în jumătatea sup a osului, neted, plasat între
segmentul maxilar şi segmental pterigoidian; el formează peretele medial sau fundul fosei
infratemporale şi se contiunuă în jos cu peretele medial al canalului palatin post.
- un segment post sau pterigoidian, rugos, care se articulează cu faţa medială a lamei int a
apofizei pterigoide a
osului sfenoid.
- Marginea ant: este oblică în jos şi înainte şi încrucişeză sup partea post a orificiului sinusului
maxilar. Dedesubtul acestui orificiu marg ant emite o proeminenţă subţire, triunghiulară-
apofiza maxilară a osului palatin. Ea se articulează,pe peretele int al sinusului maxilar cu
marginea post a apofizei maxilare a cornetului nazal inf.
- Marginea post: este foarte subţire şi se aplică pe faţa medială a aripii int a apofizei pterigoide,
cu care formează o
sutură dantelată.
- Marginea inf: se confundă cu marginea lat a lamei orizontale.
- Marginea sup: este neregulată, prezentând 2 apofize una ant sau orbitară şi alta post sau
sfenoidală. Aceste apofize sunt separate printr-o depresiune profundă numită incizura
sfenopalatină.
Incizura sfeno-palatină este transformată prin suprapunerea corpului sfenoidului într-un canal
sfeno-palatin, care
face comunicarea între fosa pterigo-maxilară şi fosa nazală de aceeaşi parte(meatul sup). Prin
acest canal trece a sfenopalatină (ramul terminal al a maxilare int) şi nervul sfenopalatin (ram al
n maxilar).
OSUL ZIGOMATIC
- Osul zigomatic este situat în partea post-lat a feţei, înafara maxilarului contribuind la formarea
orbitei şi a fosei
zigomatice, completând arcada zigomatică.
- Are rolul de a uni părţile laterale ale feţei şi craniului.
- Are formă patrulateră,prezentând: - 2 feţe - 4 unghiuri - 4 margini.
• Faţa ant-ext(cutanată): Este convexă şi netedă, situată sub pielea pomeţilor.
- Pe ea se inseră muşchii marele zigomatic(în partea post.) şi micul zigomatic(în partea ant.).
- Pe această faţă, puţin dedesubtul rebordului orbitar se observă orificiul malar al canalului
temporo-malar(foramen
zygomatico-facial),prin care trece n. zigomatico-facial, ram al n. temporo-malar, ram din n.
maxilar.
• Faţa post-int: Cuprinde 2 segmente: - unul ant. sau articular altul post. sau temporal
• segmentul ant, este rugos, de formă triunghiulară,prin care osul malar se articulează
cu vârful truncheat al apofizei piramidale a maxilarului(sutura maxilo-malară).
• Segmentul post, este neted, concav, în rapost cu fosa temporală în sus şi fosa
infratemporală în jos.
• Marginea ant-sup(orbitară): este concavă înăuntru şi în sus şi formează partea inf-lat a
rebordului orbitar. De pe această margine ia naştere o apofiză lamelară numită şi apofiza
frontală a osului zigomatic, care este turtită dinăuntru în afară, dinţată şi groasă şi prezintă:
- o faţă medială, concavă care ia parte la formarea pereţilor inferior şi lateral al orbitei; ea prez
orificiul
de intrare al canalului temporomalar (foramina zygomaticoorbitale). Pe versantul int al orbitei,
la 1 cm dedesubtul suturii fronto-malare se remarcă un mic relief, tuberculul orbitar al lui
Whitnall pe care se inseră extremitatea
ligamentoasă a bandeletelor tarse, sup şi inf a pleoapelor şi o parte a aponevrozei ridicătorului
pleoapei sup.
- o faţă lat, convexă ce aparţine fosei temporale; se observă aproape de marginea ant a
orificiului temporal al canalului temporo-malar(foramen zygomatico-temporal), prin care trece
n zigomatico-temporal, ram terminal al n temporo-malar, ram din n maxilar.
• Marginea post: se articulează mergând de sus în jos cu osul frontal (sutura fonto-malară),
marea aripă a sfenoidului (sutura sfeno-malară) şi cu maxilarul (sutura maxilo-malară). Între
sfenoid şi maxilar, marginea post a apofizei frontale prezintă un scurt segment liber care
corespunde extremităţii ant a fisurii orbitare inf (prin care trece n
maxilar şi artera suborbitară).
• Marginea post-sup sau temporală: este sinuoasă; -dă inserţie fasciei m temporal.
• Marginea ant-inf sau maxilară: este dantelată şi se articulează cu vârful truncheat al apofizei
piramidale a maxilarului, capătul ei medial ajunge până la un punct situat deasupra găurii
infraorbitare.
• Marginea post-inf sau maseterină: este groasă şi dă inserţie fascicolelor ant ale m maseter.
• Unghiul superior: este dantelat şi se articulează cu osul frontal, formând sutura fronto-malară.
• Unghiul ant şi inf: se articulează cu vârful apofizei piramidale a maxilarului,luând parte la
formarea suturii maxilo-malare.
• Unghiul post: este tăiat ,,în bizou,, pe seama marginii sup. El se articulează cu extremitatea
ant a apofizei zigomatice a solzului temporalului(sutura temporomalară), formând arcada
zigomatică.
• Canalul temporo-malar: Este un canal în formă de ,,Y,, care începe pe faţa medială a apofizei
frontale a osului zigomatic printr-un orificiu unic (formina zygomatico-orbitale).
• El se împarte în grosimea osului zigomatic în două canale secundare: unul se deschide pe faţa
ant-ext (foramen zygomatico-facial) a osului, celălalt pe faţa temporală a apofizei frontale,
aproape de marginea ant (foramen
zygomatico-temporal).
PERETII ORBITEI
Este o cavitate largă şi profundă, cu formă de piramidă patrunghiulară, având vârful plasat în
centrul găurii optice şi
baza anterior.
Peretele superior (plafonul):
• Concav, mai ales anterior
• Format anterior de fosa orbitară şi posterior de faţa inferioară a aripii mici a sfenoidului.
• Anterior este gros şi subţire în rest
• Vine în raport cu lobul frontal al emisferului cerebral
• Antero-intern prezintă fosa trohleară unde se inseră un scripete fibro-cartilaginos pe care se
reflectă tendonul muşchiului mare oblic al globului ocular
• Antero-extern – foseta lacrimală
• Posterior – sutura sfeno-frontală
PLEOAPELE SI CONJUNCTIVA
Pleoapele sunt 2 repliuri cutaneo-musculo-membranoase mobile, situate în regiunea palpebrală
•Acoperă parţial sau total ochiul (deschise sau închise)
•Prezintă 2 feţe, 2 extremităţi şi 2 margini
a) PleOapa superioară (mai mare)
•Faţa anterioară – în partea superioară (concavă) – şanţul transversal orbito-palpebral superior.
Când ochiul este deschis, faţa anterioară este acoperită de un repliu cutanat transversal.
•Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă
b) Pleoapa inferioară (mai mică)
•Faţa anterioară (cutanată) este convexă şi mulată pe ochi – inferior, la limita cu orbita – şanţul
transversal orbito-palpebral inferior
Faţa posterioară – concavă, acoperită de conjunctivă – faţă mucoasa
Extremităţile – se unesc (superioară şi inferioară) şi formează comisura externă, respectiv internă
Marginile fiecărei pleoape sunt una aderentă (orbitară) – raport cu rebordul orbitei şi alta liberă –
prezitnă în partea internă câte o ridicătură – tuberculul lacrimal.
Tuberculul lacrimal împarte pleoapa în 2 porţiuni: una internă, aciliată (1/8 din lungimea
pleoapei) şi alta externă, ciliată (7/8 din lungimea pleoapei).
În vârful tuberculilor lacrimali – punctele lacrimale de la care pornesc canaliculele lacrimale
•Septum orbital – un diafragm care închide baza orbitei – este format dintr-o porţiune centrală –
bandeleta tarsă şi una periferică – ligamentul larg.
•Bandeleta tarsă – lamă fibro-elastică groasă, ovalară, câte una pentru fiecare pleoapă.
Extremităţile lor se unesc şi formează ligamentul palpebral extern, respectiv intern.
•Ligamentul lateral extern se inseră pe rebordul orbitar extern
•Ligamentul lateral intern reprezintă tendonul muşchiului orbicular al pleoapelor cu 2 porţiuni
(una directă şi alta reflectată) între care – sacul lacrimal.
•Pe marginea orbitară a pleoapei superioare, lângă ligamentul larg – muşchiul lui Müler
(ridicător al pleoapei superioare – porţiunea profundă)
•Ligamentul larg – membrană fibroasă în continuarea periostului orbitei până la marginea
orbitară a pleoapei superioare pe care se prinde.
•Planurile superficiale:
-Piele – fină, mobilă
-Ţesutul celular subcutanat – ţesut conjunctiv lax cu puţină grăsime
-Stratul muscular striat – orbicularul pleoapei
-Ţesutul conjunctiv lax submuscular
-Planul profund (mucoasă – conjunctiva palpebrală)
•Vascularizaţia:
-Artere principale – a.palpebrale superioară şi inferioară (din oftalmică)
-Artere secundare din suborbitară, supraorbitară, frontală internă, nazală, lacrimală, transversă a
feţei şi temporală superficială.
-Se realizează reţelele pretarsiană şi retrotarsiană
•Inervaţia:
-Senzitivă – n.nazal extern, frontal intern şi extern, lacrimal şi suborbitar
Motorie – ramuri din temporo-facial
Conjunctivita
•Cavitatea conjunctivală
-formă de sac deschis anterior la nivelul fantei palpebrale, între faţa profundă a pleoapelor şi faţa
anterioară a globului ocular, căptuşită de o membrană mucoasă – conjunctiva.
-Peretele anterior – conjunctiva de pe faţa profundă a pleoapelor
-Peretele posterior – conjunctiva de pe faţa anterioară a globului ocular
- Fornixul – trecerea de la conjunctiva pleoapei la cea a globului ocular (fund de sac) – 3 funduri
de sac: superior, inferior şi intern
•Conjunctiva palpebrală:
-De la marginea liberă a pleoapelor (faţa profundă) la fundul de sac conjunctival
-Fină, rozie, transparentă (galbenă – icter, albicioasă – anemie)
•Conjunctiva fundurilor de sac:
-Continuă conjunctiva palpebrală cu cea oculară (superior, inferior şi intern)
-Conjunctiva fundului de sac intern, se îngroaşă realizând 2 formaţiuni alăturate: una internă –
caruncula lacrimală si una externă – plica semilunară
•Conjunctiva bulbară sau oculară:
-Acoperă sclerotica
-Se prinde de glob la nivelul bulbului sclero-cornean
-Transparentă – se vede sclerotica
Vascularizaţia: a.pleoapelor şi a.ciliare anterioare
Inervaţia: senzitivă – n.lacrimal (în afară), n.nazal extern (înăuntru) şi nervii ciliari (porţiunea
centrală)
PLEXUL CERVICAL
Asigura prin ramurile sale, inervatia cutanata a gatului si, in parte, pe cea a capului , a umarului
si a peretelui toracic
anterior; el inerveaza de aseamana , motor si senzitiv , m. Diafragm si unii dintre muschii
gatului. Plexul este constituit din 4 trunchiuri de origine , anastomozate intre ele; trunchiurile ,
reprezentate de ramurile ventrale ale n.spinali C1- C4 , cuprind alaturi de fibre somatice si fibre
vegetative , ce provin de la ggl simpatic cervical superior, prin ramuri comunicante. In
majoritatea cazurilor , ramurile ventrale C2- C4 se impart fiecare in 2 ramuri, ascendenta si
descendenta , care se unesc cu cele supra si subiacente si formeaza 3 anse suprapuse , situate
in dreptul vertebrelor cervicale C1-C4. La constituirea primei anse participa ramura ventrala C1
in intregime si ramura ascendenta din C2. Ramura descendenta a celui de al patrulea trunchi se
uneste cu ramura C5, contribuind astfel la formarea plexului brahial. Dispozitia de mai sus,
considerata tipica , poate fi modificata prin absenta ansei inferioare iar exceptional si a celei
mijlocii; cele mai numeroase varinate se datoresc, insa modului in care participa si contributiei
pe care o aduc ramurile ventrale. , la alcatuirea fiecarei anse in parte. Cu exceptia celei
superioare, constanta si intotdeauna bine conturata, celelalte doua anse sunt adesea abia
schitate , greu de individualizat, iar ramurile plexului par a continua direct trunchiurile de
origine.
Ramura ventrala C1: cea mai subtire dintre toate 4 , apare intre occipital si atlas, in
santul arterei vertebrale. Situata inferior si medial de a. vertebala pe care o insoteste, ea se
indreapta lateral si trece pe fata superioara a procesului transvers al atlasului. In dreptul gaurii
transverse se desparte de artera, isi schimba directia si coboara printre fibrele m. drept anterior
al capului, pe fata anterioara a proc. transvers C1, unde intra in alcatuirea primei anse.
Ramura ventrala C2 : este subtire si ea are un traiect aproape orizontal fiind situata la
inceput intre atlas si axis, lateral de articulatia atlant-axiala. Ea patrunde apoi in primul spatiu
intertransversar , trecand posterior de vasele vertebrale , iar la iesirea din spatiu se aseaza intre
m. Lungul capului sau scalen anterior si m. Ridicator al capului.
Ramura ventrala C3: Ea este cea mai voluminoasa , strabate al doilea spatiu
intertransversar, incrucisand posterior vasele vertebrale , dupa care patrunde intre m.lungul
capul si scalen mijlociu.
SCOARTA CEREBRALA
- Scoarţa cerebrală este reprezentată de substanţa cenuşie şi ȋnveleşte suprafaţa externă a
emisferelor cerebrale, pătrunzând totodată ȋn toate şanţurile şi fisurile existente.
- Este alcătuită din celule şi fibre nervoase amielinice, prezentând două zone: alocortexul şi
izocortexul.
▪ Alocortexul:
o acoperă girusurile de la nivelul feţei infero-mediale, intrând ȋn alcătuirea
sistemului limbic.
o Ȋn structura sa intră de la exterior la interior: un strat molecular, un strat
granular şi un strat piramidal.
o Stratul granular ȋndeplineşte funcţia de receptor, iar cel piramidal de
efector.
o Alocortexul se ȋntinde la nivelul girusului dinţat, a hypocampusului şi a
sistemului limbic.
▪ Izocortexul
o acoperă cea mai mare parte a emisferelor cerebrale şi poate fi divizat ȋn
mezocortex şi ectocortex.
o Mezocortexul este alcătuit din şase straturi ce prezintă următoarele
trăsături: Sunt alcătuite preponderent din neuroni piramidali; Straturile
granulare au o densitate mai mică; Fibrele intracorticale radiare sunt ȋn
număr mai redus; Se ȋntinde la nivelul girusului cingular, girusului
parahypocampic şi la nivelul lobului piriform.
▪ Ectocortexul reprezintă cea mai mare parte a izocortexului şi este alcătuit din
neuroni şi fibre nervoase amielinice.
o Neuronii ce intră ȋn alcătuirea ectocortexului pot fi ȋmpărţiţi ȋn cinci clase:
Celulele orizontale a lui Cajal, Celulele granulare sau stellate, Celulele
piramidale (neuronii Betz şi neuronii Meynert.), Celulele fuziforme,
Celulele lui Martinotti
Ariile corticale
sunt anumite porţiuni ale scoarţei cerebrale ce se pot clasifica din punct de vedere morfo-
funcţional ȋn:
- Arii senzoriale sau receptoare;
- Arii motorii sau efectoare;
- Arii de asociaţie;
- Arii vegetative.
SIMPATICUL CERVICAL
Prezinta ca limita superioara baza craniului, iar ca limita inferioara apertura superioara a
toracelui. Este situate profund in raport cu muschii prevertebrali si prin intermediul acestora cu
procesele transverse ale vertebrelor cervicale. Lantul simpatic cervical prezinta trei ganglioni
cervicali: superior, mijlociu si inferior care comunica prin ramurile interganglionare.
1. Ganglionul cervical superior
Cel mai voluminos ganglion cervical simpatic realizeaza urmatoarele raporturi:
- anterior: cu artera carotida interna
- posterior: cu vertebrele C2, C3 si cu muschiul lung al capului
- medial: cu faringele
- lateral cu elementele musculoligamentare ce formeaza buchetul lui Riolan
Din ganglionul cervical superior se desprind urmatoarele ramuri aferente:
A. Nervul jugular isi are originea in neuronii extremitatii superioare a ganglionului
superior. Are un traiect ascendant indreptandu-se catre gaura jugulara, unde se imparte in
doua ramuri:
- ramura anastomotica pentru ganglionul superior al nervului vag
- ramura anastomotica pentru ganglionul inferior al nervului glosofaringian
B. Nervul carotic intern Cu traiect ascendent, insoteste artera carotida interna
patrunzand in canalul carotic sub forma a doua ramuri colaterale: mediala si laterala care
formeaza de-a lungul traiectului arterei plexul carotic intern.
Din plexul carotic se desprind:
- nervul caroticotimpanic
- radacina simpatica a ganglionului ciliar
- nervul pietros profund
C. Nervii carotici externi formeaza de-a lungul traiectului arterei carotid externe plexul
carotic extern care se continua cu plexul carotic comun si cu plexuri secundare ce se
organizeaza in jurul ramurilor colaterale ale arterei carotide externe astfel:
- plexul tiroidian superior ce este dispus in jurul arterei tiroidiene superioare
- plexul lingual situat pe traiectul arterei linguale si a ramurii acesteia artera sublinguala
- plexul facial, dispus in jurul arterei faciale
D. Ramurile faringiene, participa la formarea plexului nervos faringian impreuna cu fibre
parasimpatice din nervul glosofaringian si nervul vag.
E. Nervul cardiac cervical superior, constituie o aferenta a plexului nervos cardiac.
2. Ganglionul cervical mijlociu
Mai putin voluminos decat cel superior, se afla situat la nivelul vertebrei C6. Realizeaza
raporturi cu arcul arterei tiroidiene interioare. Emite urmatoarele eferente:
- fibre destinate plexului nervos tiroidian
- nervul cardiac cervical mijlociu
Cu originea in neuronii extremitatii inferioare a ganglionului cervical mijlociu are un traiect
descendent alaturi de artera carotida comuna si face sinapsa in plexul cardiac.
3. Ganglionul cervicotoracic
Acest ganglion se formeaza prin fuzionarea ganglionului cervical inferior cu primul ganglion
toracal. Numit si ganglionul stelat se afla situat in dreptul procesului transvers al vertebrei C7,
posterior de artera subclaviculara, la nivelul originii arterei vertebrale. Din ganglionul stelat se
desprind urmatoarele ramuri:
A. Ansa subclaviculara numita si ansa lui Vieussens, inconjoara in sens anterosuperior artera
subclaviculara, pentru a reveni in ganglionul stelat.
B. Nervul cardiac inferior Reprezinta ramura destinata plexului cardiac.
C. Nervul vertebral.Se angajeaza, impreuna cu artera vertebrala prin gaura transversala a
vertebrei C7, formand un plex periarterial, numit plexul vertebral.
SINUSUL MAXILAR
Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatică situată în corpul osului maxilar
şi inconstant în
procesele acestuia. Componente: Sinusul maxilar avand forma de piramida triunghiulara
prezinta 4 pereti, peretele medial fiind considerat baza acesteia. Peretii sinusului corespund cu
orientarea fetelor corpului maxilei. Peretele superior formează parţial podeaua orbitei si
conţine în grosimea lui şanţul, canalul şi mănunchiul vasculonervos infraorbitar. Peretele
inferior sau podeaua sinusală este format din osul alveolar corespunzător alveolelor molarilor
şi premolarilor, uneori extinzându-se până la nivelul caninului. Peretele anterior corespunde
fosei canine, este subţire şi străbătut de canalele dentare superioare şi anterioare. Reprezintă
alături de peretele inferior, locul de elecţie în abordarea chirurgicală a sinusului maxilar în scop
implantologic. corespunde fetei anterioare a corpului maxilarului. poate fi impartit intr-o zona
superioara, locul de insertie musculara si o zona inferioara, acoperita de mucoasa vestibulului
bucal. Contine canalicule osoase, nervoase si vasculare. Peretele posterior este cel mai gros şi
corespunde tuberozităţii maxilare. Prin intermediul său, sinusul maxilar vine în raport cu fosa
pterigomaxilară.
Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale şi conţine ostiumul sau hiatul
semilunar, orificiu de comunicare între sinus şi cavitatea nazală care se deschide la nivelul
meatului nazal mijlociu. Mucoasa sinusală este de tip respirator, formată dintr-un epiteliu
cilindric pluristratificat, cu cili, care are rolul de a evacua mucusul şi secreţiile sinusale prin
ostium, în meatul mijlociu. Această mucoasă este susceptibilă patologiei infecţioase, alergice şi
neoplazice.
▪ Anterior:
o Sinusurile sfenoparietale dreneaza la Sinusurile cavernoase
o Sinusurile cavernoase dreneaza la Sinusurile petrosale superioare
și inferioare
▪ Mijlociu
o Sinus sagital superior- De obicei, devine sinus transvers drept
sau confluența sinusurilor
o Sinus sagital inferior- Sinus drept
▪ Lateral:
o Sinusul petrosal superior- Sinusuri transversale
o Sinusuri transversal- Sinusul sigmoid
- Este separată de hipotalamus printr-un şanţ concav cu concavitatea în sus – şanţul lui
Monroe.
d) Faţa externă – este în raport cu capsula internă
- Extremitatea anterioară delimitează cu trigonul cerebral orificiul lui Monroe prin care
ventriculul III comunică cu ventriculul lateral
- Extremitatea posterioară este mai dezvoltată şi se numeşte pulvinar. Sub pulvinar avem 2
proeminenţe: corpul geniculat medial şi lateral.
- Faţa internă este legată de cea din partea opusă printr-o comisură – comisura cenuşie.
TRAHEEA CERVICALA
Traheea cervicală – ce aparține gâtului și care se întinde de la vertebra a patra cervicală (C4)
până la nivelul aperturii superioare a toracelui. Traheea cervicală este ușor oblică dinspre
anterior spre posterior, aceasta îndepărtându-se de planul superficial reprezentat de tegument
pe măsură ce coboară spre torace. De aceea, distanța față de suprafața corpului este de 15-20
mm la orificiul superior al traheei și crește progresiv atingând 45 mm la nivelul aperturii
toracice și aproximativ 76 mm la limita inferioară a acesteia.
TRIGONUL CEREBRAL
- este alcătuit din două coloane de substanţă albă, ce se unesc central formând corpul
fornixului.
- Anterior şi posterior faţă de corp, aceste coloane sunt despărţite, realizând pilierii
anterior, respectiv, posteriori.
- Corpul fornixului are forma unui triunghi aşezat cu baza posterior.
- Raporturi:
o superior - corpul calos;
URECHEA EXTERNA
• Expansiune lamelară aderentă prin 1/3 anterioară şi liberă prin 2/3 posterioară, formând cu
capul un unghi deschis posterior –unghiul cefalo-auricular
• Aşezat înaintea apofizei mastoide, în spatele ATM, iar limitele superioară şi inferioară fiind în
dreptul sprâncenei, respectiv la nivelul septului nazal
• Prezintă 2 feţe
a) Faţa externă: priveşte oblic în afară, înainte şi puţin în jos, neregulată şi prezintă:
• Conca – depresiune profundă ce se continuă în interior cU conductul auditiv extern
• Helixul – relief situat la periferiaurechii. Începe în interiorul concăi printr-o extermitate numită
rădăcina helixului. După ce înconjoară tot pavilionul, setermină la partea lui posterioară printr-o
porţiune – coada helixului. Pe toată lungimea lui, helixul se răsfrânge în afară, iar dedesubtul lui
se delimitează un şanţ paralel cu el – şanţul helixului.
• Antehelixul – ia naştere în dreptul cozii helixului şi este
plasat înaintea acestuia. Se îndreaptă în sus şi se termină desfăcându-se în 2 braţe care cuprind
între ele foseta naviculară a pavilionului.
• Tragusul – relief triunghiular situat înaintea concăi. Este
despărţit de rădăcina helixului printr-un şanţ helixo-tragian. Pe faţa internă a tragusului – fire de
păr care alcătuiesc „Barbula Hirci”
• Antetragusul – formă ovalară, situat înapoia tragusului, postero inferior de concă. Are înaintea
sa originea antehelixului
b) Faţa internă – priveşte către mastoidă
c) Circumferinţa – se formează la limita între cele 2 feţe
d) Lobulul urechii – triunghiular, semicircular sau patrulater, situat inferior.
Pavilionul este format din:
• Schelet fibro-cartilaginos:
- Ocupă toată întinderea pavilionului, fără lobulul urechii
- Reproduce toate formaţiunile de pe faţa externă şi internă
• Ligamente:
- Extrinseci – unesc pavilionul cu regiunile vecine
- Intrinseci – unul anterior, uneşte tragusul cu tuberculul zygomatic şi aponevroza temporală.
Ligamentul posterior uneşte convexitatea concăi cu mastoida.
• Muşchi:
- Extrinseci: auricular anterior, superior şi posterior
- Intrinseci (în număr de 6):marele şi micul muşchi ai
helixului, m.tragusului, m.antitragusului, m.transvers şi m.oblic.
• Înveliş cutanat
Vascularizaţia – din 2 surse: temporala superficială şi auriculara posterioară
Inervaţia: motorie – ramuri din facial, senzitivă n.auriculotemporal, ramul auricular al
pneumogastricului şi n.auricular din plexul cervical superficial
Canalul auditiv extern
• Un conduct dispus între concă şi urehea medie
• Are direcţie oblică din afarăînăuntru şi dinapoi-înainte
• Prezintă pe traiect o serie de curburi (S italic)
• Structural este format din 2 părţi: una internă (osoasă) săpată în osul temporal şi alta externă
(fibro-cartilaginoasă)
• Pereţii anterior, inferior şi posterior ai segmentului osos sunt fomaţi din osul timpanal, iar
peretele superior este format de solzul temporalului.
• Descriptiv, prezintă 4 pereţi:
• Peretele anterior – raport cu ATM şi condilul mandibulei
• Peretele posterior –corespunde apofizei mastoide
• Peretele superior – corespunde tegmen timpani al osului temporal
• Peretele inferior – corespunde glandei parotide
• Este îvelit pe faţa internă de tegument – conţine glande ceruminoase (glande sebacee
modificate), glande sudoripare şi peri rudimentari
• Vascularizaţia – a.temporală superficială şi auriculara posterioară pentru porţiunea fibro-
cartilaginoasă şi a.timpanică pentru porţiunea osoasă
• Inervaţia – senzitivă – n.auriculotemporal, ramul auricular al plexului cervical superficial şi
ramul senzitiv al facialului.
URECHEA MEDIE-CONTINUT
1. OSCIOARELE URECHII MEDII
- CIOCAN (MALEUS) – coada se sprijina pe mb. Timpanica
- NICOVALA (INCUS) – corpul nicovalei se articuleaza cu capul ciocanului
- ram orizontal, ram vertical (se articuleaza cu scarita)
- SCARITA (STAPES)- baza fixata la membrana ferestrei ovale
2. LIGAMENTE
- 4 LIGAMENTE MALEOLARE (ANT, POST, SUP, INF)
- 2 LIGAMENTE ALE NICOVALEI (SUP, POSTERIOR)
- LIGAMENTUL INELAR AL BAZEI SCARITEI
3. MUSCHI
- - M. CIOCANULUI (TENSOR TYMPANI) – protectie la zgomotele puternice (n. V)
- - M. SCARITEI (STAPEDIUS) – amplificator al sunetelor (n. VII)
4. NERVUL COARDA TIMPANULUI
5. MUCOASA
6. VASCULARIZATIA – a. stilomastoidiana, a. timpanica, a. meningee mijlocie, a. faringiana
7. INERVATIA – n. lui Jacobson (IX), plexul S,
URECHEA MEDIE-PERETI
CAVITATEA TIMPANICA (CASA TIMPANULUI)
- Cubica (LENTILA BICONVEXA)– 6 pereti
- Continut:
- OSCIOARE – CIOCAN, NICOVALA, SCARITA
- LIGAMENTE
- MUSCHI
- VASE, NERVI
- MUCOASA
1. PERETE SUPERIOR (CRANIAN) – tegmen timpani
2. PERETE POSTERIOR (MASTOIDIAN)
- orificiul aditus ad antrum
- foseta apofizei orizontale a ciocanului
- orificiul de intrare a n. coarda timpanului (VII)
- piramida pt. insertia m. scaritei
3. PERETE INFERIOR (JUGULAR) – golful v. jugulare interne
VENA VERTEBRALA
-Origine: la cisterna venoasa atlanto occipital,dupa care venele au traiect descendent prin
gaurile transversal ale vertebrelor cervicale, temrinandu-se in v.jug de aceeasi parte
Se anastomozeaza cu VJ post
VENTRICULII LATERALI
- Sunt 2 cavităţi cu formă de potcoavă cu concavitatea îndreptată anterior, situate în
grosimea emisferelor cerebrale.
- Fiecare are 3 prelungiri: antero-superioară (cornul frontal), una antero-inferioară (cornul
sfenoidal) şi alta posterioară (cornul occipital)
- Fiecare din aceste coarne are un perete superior (plafon) şi un perete inferior (planşeu)
a) Cornul frontal:
Plafonul – partea inferioară a corpului calos
Planşeul – capul şi corpul nucleului caudat, talamusul şi partea superioară a trigonului cerebral
b) Cornul sfenoidal:
Plafonul – coada nucleului caudat şi talamusul
Planşeul – 3 proeminenţe care aparţin rinencefalului şi care se găsesc una în concavitatea
celeilalte: cornul lui Ammon, corpul brodant şi corpul gudronat
c) Cornul occipital:
Plafonul – fibre care aparţin tapetumului şi forcepsului posterior
Planşeul – 2 proeminenţe de substanţă albă: bulbul cornului posterior şi scizura calcarină.
VENTRICULUL 3
- Situat pe linia mediană între cei 2 nuclei talamici, sub trigonul cerebral şi deasupra
hipotalamusului
- Comunică cu ventriculii laterali prin orificiile lui Monro şi cu ventriculul IV prin
apeducul lui Sylvius
- Formă de pâlnie turtită lateral, cu baza în sus
- Are 2 pereţi laterali, un plafon (baza) şi un planşeu format din 2 margini (anterioară şi
posterioară). Cele 2 versante se unesc şi formează vârful ventriculului III.
a. Pereţii laterali:
▪ Formă triunghiulară cu vârful în jos
▪ Prezintă un şanţ antero-posterior concav superior – şanţul lui Monro – se termină
posterior într-o depresiune deasupra orificiului superior al apeductului Sylvius.
▪ Şanţul lui Monro împarte peretele lateral într-un etaj superior (talamic) şi altul inferior
(hipotalamic).
I. Etajul talamic ţine anterior până la stâlpul anterior al trigonului cerebral, superior este
delimitat de plafon prin pedunculul anterior al epifizei (habena), iar inferior este separat
de etajul hipotalamic prin şanţul lui Monro. Are aspect ovalar cu axul mare oblic în sus şi
dinainte înapoi. Este format de faţa talamusului şi prezintă în mijloc comisura cenuşie cu
aspect de punte transversală între feţele interne ale celor 2 nuclei talamici.
II. Etajul inferior este situat sub cel talamic, are formă triunghiulară cu baza spre şanţul
Monro şi vârful în jos, spre infundibul. Este constituit din regiunea infundibulo-tuberină a
hipotalamusului.
b. Plafonul (baza):
- Triunghiular, cu vârful înainte, între cele 2 orificii ale lui Monro şi cu baza înapoi
VENTRICULUL 4
- Format de cavitatea primitivă a rombencefalului
a. Peretele anterior (planşeul) – format de 2 triunghiuri lipite prin bazele lor: unul
superior – pontin şi altul inferior – bulbar
▪ Triunghiul inferior (calamus scriptorius):
o Prezintă pe linia mediană un şanţ – tija calamusului, care la unghiul
inferior are formă triunghiulară – ciocul calamusului.
o Înapoia şanţului – o lamă de substanţă cenuşie, de la un fascicul Goll la
altul – obex.
o Lateral de tija calamusului (stânga-dreapta) – câte 3 formaţiuni
triunghiulare – aripi: 2 aripi albe între care una cenuşie de fiecare parte.
o Aripa albă internă – în profunzimea ei – nucleul n.XII
- Unghiurile laterale (2) – sunt situate în locul unde diametrul transversal întâlneşte
pedunculii cerebeloşi inferiori. Ele se prelungesc lateral cu 2 culoare transversale
– recesusurile transversale. Acestea, spre partea posterioară poartă numele de
„cornul abundenţei” care se deschide în spaţiul subarahnoidian prin orificiul lui
Luschka.
VOMERUL
• Este singurul os nepereche al fălcii sup la om.
• Este o lamă osoasă vertical trapezoidală, mediană, aplatizată transversal, cu formă de ,,lamă
de plug,, situată în partea post-inf a septului nazal. Această lamă are o direcţie oblică în jos şi
înainte, de la corpul sfenoidului către
planşeul foselor nazale.
• Fețele laterale: sunt plane,în general, dar pot prezenta deviaţii, astfel încât o faţă este
convexă iar cealaltă este
concavă. Cele 2 feţe prezintă mai multe şanţuri strâmte prin care trec elemente vasculare şi
nervoase.
• Marginea superioară: Este cea mai groasă şi este împărţită în 2 lame numite aripile vomerului
(alae vomeris),cu direcţie în afară şi separate între ele printr-un şanţ. Acest şanţ corespunde
crestei mediane, prezentă pe faţa inf a
corpului sfenoidului. Acest tip de articulaţie care se realizează între vomer şi ciocul şi creasta
sagitală de pe faţa inf a
sfenoidului: schindileză sfenovomeriană. Vârful crestei sfenoidale nu coboară până în fundul
şanţului cuprins între
aripile vomerului şi delimitează cu el canalul sfeno-vomerian median. Marginea aripilor
vomerului se întinde de fiecare parte până la intrarea în fisura cuprinsă între apofiza vaginală a
lamei interne a pterigoidei, apofiza orbitară a palatinului şi faţa inf a osului sfenoid. Această
fisură este astfel închisă şi transformată într-un canal pterigo-palatin sau sfeno-vomerian. Prin
acest canal trece artera pterigo-palatină şi n. pterigo-palatin (n faringian al lui Bock).
• Marginea anterioară: este dreaptă sau convexă, este oblică în jos şi înainte şi este divizată, de
asemenea în două lamele laterale. Aceste lamele sunt separate printr-un şanţ în care pătrund:
în sus marginea post a lamei perpendiculare a etmoidului iar în jos cartilajul cloazonului.
• Marginea posterioară (post-inf): este subţire, oblică în jos şi înainte şi concavă.
• ea este liberă, formând marginea post a cloazonului şi separând cele două choane.
• Marginea inferioară: Este subţire, dar rugoasă şi orizontală, articulându-se cu apofiza palatină
a maxilarului şi cu lama orizontală a palatinului.