Sunteți pe pagina 1din 13

VASCULARIZAIŢIA CAPULUI ŞI A GÂTULUI

VASCULARIZAŢIA ARTERIALĂ A CAPULUI ŞI


GÂTULUI

ARTERA CAROTIDĂ COMUNĂ (Arteria carotic


comunis)

Cele două artere carotide comune, dreaptă şi stângă, diferă prin origine,
traiect, lungime şi raporturi.
Artera carotidă comună dreaptă îşi are originea în trunchiul arterial
brahiocefalic, la baza regiunii cervicale. Artera carotidă comună stângă îşi
are originea în cavitatea toracică, în crosa arterei, fiind mai lungă decât
artera carotidă dreaptă.
Traiectul arterei carotide comune este ascendent, aproape vertical,
străbate regiunea trigonului carotic şi în dreptul marginii superioare a
cartilajului tiroid se împarte în două ramuri terminale:
- artera carotidă externă
- artera carotidă internă
De-a lungul traiectului, artera carotidă comună este însoţită de vena
jugulară internă, dispusă lateral de artera, şi de nervul vag, situat profund în
unghiul diedru format între arteră şi venă.
Cele trei formaţiuni formează mănunchiul vasculonervos al gâtului este
în raport cu faţa profundă a muşchiului sternocleidomastoidian, acesta fiind
considerat muşchiul satelit al arterei carotide comune; posterior artera
carotidă comună este în raport cu muşchii prevertebrali şi prin intermediul
acestora cu procesele transverse ale vertebrelor cervicale.
Lanţul simpatic cervical este situat posterior de artera carotidă comună,
traheea şi esofagul cervical medial, iar muşchii scaleni sunt dispuşi lateral în
raport cu artera carotidă comună.
La locul de bifurcare al carotidei comune se află o dilatare fusiformă –
sinusul carotidian – ce prezintă o bogată reţea de fibre nervoase cu originea
în nervii glasofaringian, vag şi simpaticul cervical. Funcţional sinusul
carotidian constituie un centru de reglare a tensiunii arteriale.

ARTERA CAROTIDĂ EXTERNĂ (arteria carotis externa)

Limite. Limita inferioară este reprezentată de bifurcarea arterei carotide


comune şi corespunde marginii superioare a cartilajului tiroid al laringelui.

1
Limita superioară corespunde colului condilului mandibulei; la acest
nivel se împarte în cele două ramuri terminale:
- artera temporală superficială
- artera maxilară

Traiect. Artera carotidă externă are un traiect vertical ascendent,


străbate regiunea trigonului carotic şi pătrunde în parenchimul glandei
salivare parotide, unde formează planul profund arterial.
De-a lungul acestui traiect artera carotidă externă realizează raporturi,
care în funcţie de regiunile străbătute pot fi sistematizate astfel:
- în porţiunea cervicală artera carotidă externă este în raport:
• anterolateral cu muşchiul sternocleidomastoidian şi
nervul hipoglos
• medial cu faringele
• posterior cu artera carotidă internă
- în porţiunea cefalică, artera carotidă externă trece pe sub faţa profundă
a pântecelui posterior al muşchiului digastric şi a muşchiului stilohioidian,
apoi pătrunde în glanda parotidă
De-a lungul acestui traiect artera carotidă externă dă un număr de şase
ramuri colaterale:
1. ARTERA TIROIDIANĂ SUPERIOARĂ (A. thyroidea
superior)
Îşi are originea pe faţa anterioară a carotidei externe, fiind prima ramură
colaterală. Are un traiect inferomedial îndreptându-se către polul superior al
lobului tiroidian.
Este în raport cu faringele fiind acoperită de muşchiul
sternocleidomastoidian.
De-a lungul traiectului emite următoarele ramuri colaterale:
- ramura sternocleidomastoidiană ce vascularizează porţiunea inferioară
a muşchiului sternocleidomastoidian
- ramura subhioidiană vascularizează muşchii subhioidieni. O
colaterală, ramura cricotiroidiană, vascularizează muşchiul cricotiroidian
- ramuri ce vascularizează ganglionii limfatici cervicali inferiori
profunzi
- ramuri anastomatice cu artera tiroidiană inferioară şi artera faringiană
ascendentă
- ramurile terminale se distribuie glandei tiroide:
- ramura glandulară anterioară
- ramura glandulară laterală
- ramura glandulară posterioară

2
Aceste ramuri străbat faţa anterioară şi cea posterioară a istmului şi a
lobilor tiroidieni şi se anastomozează cu cele de partea opusă. Ramura
posterioară se anastomozează cu o ramură a arterei tiroidiene inferioare.
2. ARTERA LINGUALĂ (A. lingualis)
Îşi are originea pe faţa medială a arterei carotide externe la 15 mm
superior de originea arterei tiroidiene superioare, corespunzător osului mare
al osului hioid.
Este situată profund în raport cu muşchiul constrictor superior al
faringelui. Se angajează prin interstiţiu dintre muşchiul genioglos şi
muşchiul longitudinal inferior al limbii. Pentru cunoaşterea topografiei
arterei linguale se delimitează două regiuni topografice.
Patrulaterul lui Beclard este delimitat astfel:
- superior: nervul hipoglos
- inferior: cornul mare al osului hioid
- anterior: pântecele mastoidian al muşchiului digastric
- posterior: marginea posterioară a muşchiului hioglos
În aria patrulaterului lui Beclard este reperată artera linguală imediat
după originea ei. La acest nivel ea poate fi ligaturată deoarece nu a emis
artera dorsală a limbii.
Triunghiul lui Pirogoff se delimitează astfel:
- superior: nervul hipoglos
- inferior: pântecele mandibular al muşchiului digastric şi tendonul său
intermediar
- anterior: marginea posterioară a muşchiului omohioidian
În aria triunghiului artera linguală dă cea mai puternică ramură
colaterală artera dorsală a limbii.
Cele două regiuni sunt acoperite de fibrele muşchiului hioglos.
Ramurile colaterale ale arterei linguale sunt:
- artera dorsală a limbii vascularizează rădăcina limbii, cartilajul
laringelui epiglota şi stâlpul anterior al vălului palatin
- ramura suprahioidiană vascularizează muşchii suprahioidieni.
Artera linguală se termină prin două ramuri.
Artera sublinguală pătrunde şi străbate loja glandei sublinguale fiind
situată medial de glanda sublinguală.
Artera profundă a limbii, sau artera ranină se află situată între muşchiul
genioglos şi muşchiul longitudinal inferior al limbii, respectiv la 1 cm de
faţa dorsală a limbii.
Cele două artere raniene realizează de-a lungul traiectului lor, către
vârful limbii, numeroase anastomoze.

3
3. ARTERA FACIALĂ (a. facialis)
Se desprinde de pe faţa anterioară a arterei carotide externe la 5 mm
superior de originea arterei linguale.
Are un traiect foarte sinuos cu multiple sinuozotăţi şi schimbări ale
direcţiei. Situată iniţial profund, în raport cu faringele se angajează pe sub
muşchiul stilohioidian şi pântecele mastoidian al muşchiului digastric şi
pătrunde în loja glandei submandibulare unde este dispusă profund.
Înconjoară glanda submandibulară şi ajunge pe faţa superficială a acesteia,
apoi intersectează marginea inferioară, bazilară, a corpului mandibulei
corespunzător locului unde marginea anterioară a muşchiului maseter
întâlneşte marginea inferioară a corpului mandibulei.
La acest nivel artera facialăeste situată superficial, subtegumentar. În
continuare străbate regiunea facială având un traiect oblic ascendent
lateromedial, cu numeroase flexuri. Atinge comisura buzelor, străbate şanţul
nazogenian şi ajunge la nivelul unghiului medial al orbitei unde se termină
prin artera unghiulară.
Traiect sinuos al arterei faciale permite alungirea sau scurtarea
configuraţiei în timpul desfăşurării proceselor de masticaţie şi fonaţie.
Ramurile colaterale, în număr de şase, pot fi împărţite în:
- ramuri cervicale
- ramuri faciale
A. Artera palatină ascendentă (a. palatina ascendes) are un traiect
vertical în raport cu faţa laterală a faringelui.
Vascularizează pereţii faringelui, vălul palatin şi amigdala palatină.
B. Ramurile glandulare (Rr. glandulares) submandibulare
vascularizează glanda submandibulară.
C. Artera submentală (a. submentalis) se îndreaptă anterior în
raport cu faţa superficială a muşchiului milohioidian, pe care îl
vascularizează.
D. Artera labială inferioară (a. labialis inferior) se desprinde din
artera facială la nivelul comisurii buzelor, apoi are un traiect sinuos în
profunzimea buzei inferioare şi se anastomozează cu cea de partea opusă.
E. Artera labială superioară (a. labialis superior) străbate buza
superioară anastomozându-se cu cea de partea opus. Prin anastomozele
realizate între arterele labiale se constituie inelul arterial peribucal.
F. Artera laterală a nasului (a. lateralis nasi) vascularizează aripa şi
lobul nasului
Artera unghiulară (a. angularis) ramura terminală a arterei faciale se
află în şanţul nazogenian apoi ajunge în unghiul medial al orbitei unde se
anastomează cu artera dorsală a nasului, ramură a arterei oftalmice.

4
4. ARTERA FARINGIANĂ ASCENDENTĂ (A. pharyngea
ascendes)
Îşi are originea pe faţa posterioară a arterei carotide externe superior de
originea acesteia. Are un traiect ascendent vertical până la baza craniului.
Ramurile colaterale:
- ramurile faringiene: vascularizează muşchii şi mucoasa faringelui
- ramurile posterioare musculare: vascularizează muşchii prevertebrali
- ramura meningee posterioară pătrunde în craniu prin gaura jugulară
vascularizând duramater cranian
5. ARTERA OCCIPITALĂ (a. occipitalis)
Originea este pe faţa posterioară a arterei carotide externe
corespunzător emergenţei arterei faciale.
Are un traiect oblic ascendent în sens anteroposterior paralel cu
pântecul posterior al muşchiului digastric.
Atinge procesul mastoidian, străbate muşchii regiunii nucale şi ajunge
pe porţiunea solzoasă a osului occipital pe care o străbate până la
protuberanţa occipitală externă. Dă următoarele ramuri colaterale:
- artera sternocleidomastoidiană superioară
- ramura mastoidiană care vascularizează procesul mastoidian şi
celulele mastoidiene
- ramura meningee străbate gaura jugulară şi se distribuie durei mater.
6. ARTERA AURICULARĂ POSTERIOARĂ (A.
auricularis posterior)
Se desprinde din artera carotidă externă la 1 cm superior de originea
arterei occipitale, având un traiect ascendent oblic în sens anteroposterior
până la nivelul marginii anterioare a procesului mastoidian unde se termină
prin:
- ramura anterioară, auriculară, care vascularizează pereţii pavilionului
auricular.
- ramura posterioară, mastoidiană, realizează anastomoze cu ramura
mastoidiană a arterei occipitale cu artera temporală superficială.
De-a lungul traiectului emite următoarele ramuri colaterale:
- artera timpanică posterioară vascularizează cavitatea timpanică. Prin
ramura ei, artera stapediană, vascularizează muşchiul scăriţa
- ramura parotidiană are un traiect anterior vascularizând parenchimul
porţiunii posterioare a glandei parotide.

ARTERA TEMPORALĂ SUPERFICIALĂ (a. temporalis


superficialis)

5
Îşi are originea în artera carotidă externă, în plin parenchim glandular
parotidian, corespunzător colului condilului mandibulei. Are un traiect
ascendent oblic dinăuntru înafară, părăseşte glanda parotidă şi se dispune
posterior de articulaţia temporomandibulară şi anterior de tragus. Îşi
continuătraiectul ascendent venind în raport cu faţa superficială a arcadei
temporozigomatice, iar la 3 cm superior de aceasta se împarte în două ramuri
terminale:
- ramura anterioară, frontală
- ramura posterioară, parietală
Cele două ramuri terminale au un traiect sinuos cu multe inflexiuni
fiind dispus subtegumentar.
Vascularizează tegumentul regiunii frontale şi a regiunii parietale.
În traiectul său, artera temporală superficială emite şase ramuri:
- ramura parotidiană vascularizează parenchimul glandei parotide
- ramuri articulare care se distribuie articulaţiei temporomandibulare
- ramuri auriculare vascularizează pereţii pavilionului auricular
- artera transversă a feţei are un traiect orizontal, străbate dinapoi
înainte glanda parotidă, apoi vine în raport cu faţa superficială a muşchiului
maseter şi a muşchiului buccinator. Vascularizează structurile ce intră în
alcătuirea regiunii geniene.
- artera zigomatico-orbitală ajunge pe faţa temporală a corpului osului
zigomatic, abordează orificiul zigomaticoorbital şi pătrunde în canalul
zigomaticoorbital
- artera temporală profundă mijlocie are un traiect ascendent oblic
angajându-se între peretele osos al fosei temporale şi fascicolul mijlociu al
muşchiului temporal pe care îl vascularizează

ARTERA MAXILARĂ (A. MAXILLARIS)


A doua ramură terminală a arterei carotide externe prezintă iniţial un
parcurs intraparotidian. Apoi străbate butoniera retrocondiliană a lui Juvara,
delimitată între colul condilului mandibulei şi ligamentul sfenomandibular şi
pătrunde în fosa infratemporală. Se angajează prin interstiţiul delimitat între
cele două fascicule musculare ale muşchiului pterigoidian lateral.
În continuare descrie o curbă cu convexitatea orientată anterior
îndreptându-se către tuberozitatea corpului osului maxilar, pătrunde în fosa
pterigopalatină, pe care o străbate, orientându-se către gaura sfenopalatină,
unde se termină prin artera sfenopalatină, care reprezintă ramura sa
terminală.
Prin vastul teritoriu vascularizat, artera maxilară realizează o
complementare cu teritoriul de inervaţie al nervului trigemen.

6
Traiectul arterei maxilare este împărţit, din punct de vedere topografic,
în trei segmente:
- segmentul mandibular, retrocondilian
- segmentul pterigoidian, situat între cele două fascicule ale muşchiului
pterigoidian medial
- segmentul pterigoidian, dispus în fosa pterigopalatină
Ramurile colaterale sunt variate în ceea ce priveşte originea, traiectul şi
numărul.
A. Artera timpanică anterioară pătrunde prin scizura
pietrotimpanică în cavitatea timpanică
B. Artera meningee mijlocie are un traiect ascendent, se angajează
prin gaura spinoasă, pătrunde în craniu, unde se împarte în mai multe
ramuri:
- ramura anterioară, frontală
- ramura orbitală
- ramura parietală
- ramura pietroasă
- ramura timpanică superioară care parcurge canalul nervului pietros
mic. Vascularizează casa timpanului.
C. Artera meningee mică cu un traiect ascendent pătrunde în
craniu prin gaura ovală vascularizând ganglionul senzitiv al nervului
trigemen şi dura mater, învecinată acestuia
D. Artera alveolară inferioară
Îşi are originea în dreptul marginii inferioare a muşchiului pterigoidian
lateral având un traiect oblic descendent în sens anterolateral către faţa
medială a ramurei verticale a mandibulei. Însoţită de nervul alveolar inferior
străbate gaura mandibulară şi pătrunde în canalul mandibular pe care îl
parcurge până la nivelul găurii mentoniene, unde se ramifică în:
- artera mentonieră care părăseşte canalul mandibular prin gaura
mentonieră
- artera incisivă care continuă traiectul arterei alveolare inferioare.
Vascularizează dinţii frontali şi procesul alveolar şi parodonţiul acestora.
De-a lungul traiectului prin canalul mandibular din artera alveolară
inferioară se desprind ramuri dentare, ramuri alveolare şi ramuri parodontale
vascularizează premolarii şi molarii.
Înainte de a pătrunde în gaura mandibulară din artera alveolară
inferioară îşi are originea artera milohioidiană care vascularizează muşchiul
milohioidian.
E. Artera maseterină are un traiect oblic descendent, străbate
incizura mandibulară şi pătrunde în spaţiul de clivaj delimitat de faţa laterală

7
a ramurei verticale a mandibulei şi faţa profundă a muşchiului maseter, pe
care îl vascularizează.
F. Artera temporală profundă anterioară are un traiect oblic
ascendent în sens posterior şi se angajează între suprafaţa osoasă a fosei
temporale şi faţa profundă a fasciculului anterior al muşchiului temporal.
G. Artera temporală profundă posterioară are un traiect ascendent
oblic în sens anteroposterior pe faţa profundă a fascicolului posterior al
muşchiului temporal.
H. Ramurile pterigoidiene îşi au originea fie direct din artera
maxilară fie din artera temporală profundă posterioară. Vascularizează
muşchii pterigoidieni.
I.Artera bucală are un traiect orizontal în sens posteroanterior către faţa
profundă a muşchiului buccinator.
J.Artera alveolară superioară, îşi are originea în artera maxilară internă
corespunzător fosei infratemporale îndreptându-se către tuberozitatea
corpului osului maxilar, unde se divide în mai multe ramuri care străbat
orificiile şi canalele alveolare vascularizând molarii, procesul alveolar şi
parodontiul precum şi sinusul maxilar.
K. Artera suborbitală îşi are originea din artera maxilară
corespunzător fosei pterigopalatine. Se angajează prin fisura orbitală
inferioară, pătrunde în orbită, unde străbate şanţul şi canalul suborbital, apoi
trece prin gaura suborbitală şi ajunge pe faţa anterioară a corpului osului
maxilar. De-a lungul traiectului intraorbitar emite colaterale reprezentate de:
- arterele alveolare superioare şi mijlocii ce vascularizează premolarii şi
procesul alveolar adiacent prcum şi sinusul maxilar
- arterele alveolare superioare şi anterioare care vascularizează procesul
alveolar şi grupul dinţilor frontali.
Prin ramurile terminale artera suborbitală vascularizează pleoapa
inferioară, buza superioară aripa nasului şi porţiunea anterioară a regiunii
geniene.
L. Artera paltină descendentă. Din fosa pterigopalatină are un
traiect descendent străbătând canalul pterigopalatin, unde se împarte în:
- artrera palatină mare se angajează prin gaura palatină mare şi ajunge
pe palatul dur. Îşi schimbă direcţia îndreptându-se anterior şi realizează
anastamoze cu artera nozopalatină. Vascularizează palatul dur şi vălul
palatin.
- arterele palatine mici străbat găurile palatine mici vascularizând vălul
palatin şi amigdala palatină.

8
M. Artera pterigopalatină cu originea în fosa pterigopaltină străbate
canalul pterigopalatin, în sens anteroposterior, vascularizând bolta
faringiană.
Artera sfenopalatină, ramura terminală a arterei maxilare străbate
orificiul sfenopalatin, pătrunde în cavitatea nazală, unde se împarte în două
ramuri:
- arterele nazale posterioare laterale vascularizează pereţii laterali ai
cavităţii nazale
- arterele nazale posterioare mediale au un traiect posteroanterior de o
parte şi de alta a septului nazal în raport direct cu peretele inferior al
cavităţii nazale. Anterior cele două ramuri se unesc formând artera
nazopalatină care străbate canalul incisiv, apoi gaura incisivă ajungând pe
palatul dur. Realizează anastomoze cu artera palatină mare.

VASCULARIZAŢIA VENOASĂ A CAPULUI ŞI A


GÂTULUI

VENA JUGULARĂ INTERNĂ (VENA JUGULARIS


INTERNA)

Îşi are originea la nivelul găurii jugulare fiind continuarea sinusului


venos sigmoid al durei mater.
Are un trafiect descendent, de la nivelul găurii jugulare până la
confluentul venos a lui Pirogoff ce este situat posterior de extremitatea
medială a claviculei. La acest nivel se uneşte cu vena subclaviculară şi
formează trunchiul venos brahiocefalic. La început este alături de artera
carotidă internă şi de nervul vag, apoi de artera carotidă comună şi nervul
vag.
Traiectul venei jugulare interne, raportat la pântecele mastoidian al
muşchiului digastric şi a muşchiului omohioidian, este împărţit în trei
segmente:
1. Segmentul superior este cuprins între gaura jugulară şi
pântecele mastoidian al muşchiului digastric.
Vena jugulară internă realizează următoarele raporturi:
- anterior cu elementele musculoligamentare ce formează buchetul lui
Riolan
- posterior cu muşchii prevertebrali
- lateral cu glanda parotidă

9
- medial cu faringele, cu nervii cranieni glosofaringian, vag, accesor,
hipoglos, cu artera carotidă comună
2. Segmentul mijlociu cuprins între pântecele mastoidian al
muşchiului digastric şi porţiunea superioară a muşchiului
omohioidian. Vena jugulară internă realizează raporturi:
- anterior cu ansa cervicală şi muşchiul sternocleidomastoidian
- posterior cu muşchii prevertebrali
- lateral muşchiul sternocleidomastoidian
- medial cu artera carotidă internă, apoi cu artera carotidă comună şi
nervul vag.
3. Segmentul inferior este situat inferior de muşchiul
omohioidian. Realizează raporturi astfel:
- anterior cu muşchiul sternocleidomastoidian
- posterior cu muşchiul scalen anterior şi vena subclaviculară
- lateral cu nervul frenic
- medial cu artera carotidă externă, cu nervul vag, cu esofagul cervical.
Venele afluente venei jugulare interne
1. Venele faringiene (v. pharyngeals)
Drenează sângele venos ai pereţilor faringelui care este drenat în plexul
venos faringian.
La nivelul osului hioid vena jugulară internă primeşte ca afluenţi vena
facială, vena linguală, vena tiroidiană superioară fie direct, fie prin
intermediul unui trunchi comun venos tiro-lingo-facial.
2. Vena facială (v. facialis)
Se formează la nivelul unghiului intern al orbitei sub forma venei
unghiulare. Cu un traiect sinuos ea descinde prin şanţul nazogenian, trece
profund de muşchiul zigomatic mare, apoi străbate faţa superficială a
muşchiului maseter şi ajunge la nivelul marginii inferioare bazilare a
corpului mandibulei. Pătrunde şi străbate loja glandei submandibulare, iar la
nivelul unghiului mandibulei se uneşte cu vena retromandibulară, care
anastomează vena jugulară externă cu vena facială.
Ea se formează în parenchimul glandei parotide prin confluarea venelor
maxilară şi temporală superficială.
Vena facială are următorii afluenţi:
- venele supratrohleare
- venele supraorbitale
- venele nazale externe
- venele palpebrale inferioare
- venele labiale superioare
- venele labiale inferioare

10
- venele bucale
- venele submentale
- venele parotidiene
- venele submandibulare
Vena facială drenează fie direct, fie prin intermediul trunchiului venos
tiro-lingo-facial, în vena jugulară internă.
3. Vena linguală (v. lingualis)
Se formează prin unirea venelor dorsale ale limbii, a venelor ranine şi a
venelor linguale profunde.
Drenează în vena jugulară internă direct sau prin trunchiul venos tiro-
lingo-facial.
4. Vena tiroidiană superioară (v. thyroidea superior)
Se formează la nivelul polului superior al lobului glandei tiroide de
unde are un traiect superolateral încrucişează artera carotidă comună şi
drenează în vena jugulară internă fie direct fie prin trunchiul venos tiro-
lingo-facial.
Primeşte ca afluenţi vena laringiană şi venele cricotiroidiene.

VENA JUGULARĂ EXTERNĂ (VENA JUGULARIS EXTERNA)

Îşi are originea în regiunea parotidiană prin unirea venei temporale


superficiale cu vena maxilară internă.
Drenează în vena subclaviculară în imediata vecinătate a confluentului
venos a lui Pirogoff.
Traiectul venei jugulare externe este împărţit în trei segmente:
a.) Segmentul parotidian. În parenchiul glandei parotide vena
jugulară externă formează planul mijlociu venos situat între planul profund
arterial şi planul superficial nervos al nervului facial.
b.) Segmentul sternocleidomastoidian, în care vena jugulară
externă are un traiect oblic descendent posterosuperior încrucişând muşchiul
sternocleidomastoidian.
c.) Segmentul supraclavicular cu un traiect scurt vena jugulară
externă perforează fascia cervicală superficială şi drenează în vena
subclaviculară.
Primeşte ca afluenţi colaterali:
- vena occipitală, drenează sângele venos al regiunii occipitale, de
nivelul muşchilor regiunii nucale şi a porţiunii superioare a muşchiului
sternocleidomastoidian

11
- vena auriculară posterioară, drenează sângele venos al pavilionului
auricular
- vena suprascapulară, drenează sângele venos al tegumentelor şi
muşchilor regiunii scapulare
- vena jugulară anterioară se formează la nivelul osului hioid prin
unirea venelor superficiale din regiunea submandibulară. Are un traiect
descendent urmărind marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian. Superior de manubriul sternal cele două vene
jugulare anterioare se anastomozează formând arcul venos jugular.
Vena temporală superficială
Se constituie din reţeaua venoasă a claviculei.
Descinde anterior de tragus şi articulaţia temporomandibulară însoţind
artera temporală superficială şi nervul auriculotemporal. Pătrunde în
parenchimul glandei parotide, unde se anastomozează cu vena maxilară
formând vena jugulară externă.
Drenează sângele venos de la nivelul pavilionului auricular, de la
glanda parotidă, articulaţia temporomandibulară, de la tegumentele regiunii
temporale şi a regiunii faciale.
Vena maxilară
Se formează din două plexuri venoase ce se anastomozează: plexul
alveolar superior şi plexul pterigoidian.
Plexul alveolar superior se află dispus la nivelul tuberozotăţii corpului
osului maxilar.
Plexul pterigoidian se află situat între cele două fascicule ale
muşchiului pterigoidian lateral.
Cele două plexuri sunt formate din anastomozele ce unesc venele
omonime ramurilor arterei maxilare.
Astfel formată vena maxilară trece prin butoniera retrocondilară a lui
Juvara, alături de artera maxilară şi de nervul auriculotemporal, pătrunde în
parechimul glandei parotide, unde se anastomozează cu vena temporală
superficială.

12
13