OSUL MAXILAR

• Os pereche cu 4 apofize (palatină, piramidală, montantă şi alveolară) şi 2 feţe:

a) Faţa internă – prezintă la unirea ¾ superioare cu ¼ inferioară, apofiza palatină.

Apofiza palatină

• Formează cea mai mare parte a planşeului nazal şi a plafonului bucal

• Formă patrulateră, cu 2 feţe şi 4 margini

Faţa superioară – netedă, formează planşeul nazal

Faţa inferioară – rugoasă, formează împreună cu apofiza de partea opusă, ¾ anterioare ale palatului dur

Marginea externă a apofizei palatine – se uneşte cu corpul maxilarului

Marginea internă a apofizei palatine:

• se articulează cu cea opusă şi formează sutura palatină medie

• anterior, prezintă o semispină, care împreună cu cea de partea pusă formează spina
nazală anterioară

• posterior de spină, există un semişanţ, care împreună cu cel de partea opusă formează
canalul incisiv (canalul palatin anterior) prin care trec ramul anterior al a. sfeno-palatine
şi n. sfeno-palatin intern al lui HIRSCHFIELD

• posterior de canalul incisiv, există uneori un şanţ fin – sutura incisivă

• din articularea celor 2 margini interne – creasta nazală situată pe faţa superioară a
planşeului nazal, pe linia mediană.

Marginea posterioară a apofizei palatine – se articulează cu lama orizontală a palatinului

Marginea anterioară a apofizei palatine – concavă în sus şi înăuntru, ia parte la delimitarea orificiului
anterior al foselor nazale

- Porţiunea din faţa internă a maxilarului situată deasupra apofizei palatine, face parte din fosele nazale.
Această porţiune prezintă un orificiu mare – orificiul sinusului maxilar. Acest orificiu este micşorat foarte
mult de:

• osul lacrimal – înainte

• lama verticală a palatinului – înapoi

• masele laterale ale etmoidului – superior

 • cornetul nazal inferior – în jos

- Înapoia sinusului maxilar – o suprafaţă rugoasă (se articulează cu lama verticală a palatinului)
străbătută de un şanţ oblic în jos şi înainte, transformat de lama verticală a palatinului în canalul palatin
posterior prin care trec a. palatină descendentă şi n. palatin anterior.

- Înaintea orificiului sinusului maxilar – un şanţ oblic în jos şi înapoi care delimitează cu osul
lacrimal canalul lacrimo-nazal cu deschidere în meatul inferior nazal.

- De pe apofiza montantă a maxilarului, pleacă 2 creste antero-posterioare, paralele între ele

(una superioară situată la nivelul planşeului orbitar – creasta etmoidală şi alta inferioară –
creasta conchală). Între cele 2 creste, se dilimitează o porţiune patrulateră – atrium, care face
parte din meatul mijlociu.

b) Faţa externă a maxilarului superior:

• Prezintă anterior foseta mirtiformă sau incisivă – m. mirtiform

• Posterior de foseta mirtiformă – bosa canină dată de rădăcina caninului superior.

• În spatele bosei canine – fosa canină

Îndărătul fosei canine – apofiză triunghiulară – apofiza piramidală a maxilarului (apofiza zigomatică)

Apofiza piramidală prezintă:

• O bază – intern

• Un vârf – se articulează cu malarul

• O faţă superioară (orbitară) – participă la formarea planşeului orbitar. Prezintă un şanţ antero-
posterior – şanţul suborbitar (n. maxilar şi a. suborbitară) care se deschide la nivelul găurii
suborbitare

• O faţă anterioară – prezintă gaura suborbitară prin care trece pachetul vasculo-nervos
suborbitar

• O faţă posterioară uşor convexă – face parte din fosa zigomatică

• O margine inferioară – descendentă către primul molar

• O margine posterioară – corespunde aripii mari a sfenoidului de care este separată prin fisura
orbitară inferioară

O margine anterioară – constituie partea infero-internă a rebordului orbitar

Marginile maxilarului sunt 4:

1. M. anterioară: reprezentată de jos în sus de:

• Marginea anterioară a apofizei palatine cu spina nazală anterioară şi articulaţia intermaxilară

• În mijloc – incizura nazală

• Superior – marginea anterioară a apofizei montante a maxilarului

2. M. posterioară – tuberozitatea maxilară:

• Superior constituie peretele posterior al fosei pterigo-maxilare

• Inferior se articulează cu osul palatin. Aici – un şanţ cu şanţul similar de pe palatin – canalul
palatin posterior (a. paltină descendentă şi n. palatin anterior)

3. M. superioară se articulează dinainte îndărăt cu: osul lacrimal, etmoid, apofiza orbitară a palatinului

4. M. inferioară (apofiza alveolară) – arcuată, concavă posterior şi prezintă alveole

Apofiza montantă

• Are direcţie în sus şi îndărăt

• Mai largă inferior şi mai îngustă superior

• Prezintă:

- O bază – face corp comun cu osul

- Un vârf – se articulează cu frontalul

- O faţă externă care prezintă creasta lacrimală anterioară.

- O faţă internă – face parte din peretele extern al foselor nazale

- O margine anterioară – se articulează cu oasele proprii ale nasului

- O margine posterioară – se articulează cu osul lacrimal

MANDIBULA

• Os impar, simetric, median

• Este format dintr-un corp orizontal, curb, concav posterior şi 2 ramuri verticale largi care se
desprind din partea posterioară a corpului.

1. Corpul mandibulei – formă de potcoavă cu deschiderea posterior cu 2 feţe şi 2 margini

a) Faţa anterioară
 • Prezintă pe linia mediană o creastă – simfiza mentonieră care se termină în jos pe vârful unei
formaţiuni triunghiulare – protuberanţa mentonieră

• Jumătatea superioară prezintă bosele incisivilor centrali, laterali şi ale caninilor

• De la linia mediană pleacă o linie oblică în sus şi în afară – linia oblică externă care se termină pe
marginea anterioară a ramurii montante a mandibulei. Pe linie se inseră pătratul mandibulei,
triunghiularul buzelor şi pielosul gâtului.

• Deasupra liniei, se găseşte gaura mentonieră deschisă înăuntru şi îndărăt prin care iese din
mandibulă pachetul vasculo-nervos mentonier

• Partea alveolară a acestei regiuni prezintă bose pentru premolari şi molari

b) Faţa posterioară:

• Prezintă aproape de linia mediană şi de marginea inferioară o spină – spina mentalis, care este
formată din 4 tuberculi mici – tuberculii genieni.

• De la tuberculii genieni, iau naştere 2 linii oblice – liniile milo-hioidiene cu traseu în sus şi îndărăt
până la ramura montantă a mandibulei.

• Sub linia milohioidiană – şanţul milo-hioidian prin care trece pachetul vasculo-nervos milo-
hioidian

• Linia milo-hioidiană împarte faţa posterioară într-o porţiune superioară concavă anterior –
foseta sublinguală (stă glanda sublinguală) şi o porţiune inferioară ocupată de foseta
submandibulară (stă glanda submaxilară)

c) Marginea superioară – prezintă alveole pentru rădăcinile dinţilor

d) Marginea inferioară – este netedă.

• Prezintă pe linia mediană – foseta digastrică pe care se inseră burta anterioară a digastricului

La limita corpului cu ramura mandibulei – un şanţ prin care trece a. facială.

2. Ramurile mandibulei – patrulatere, alungite de sus în jos, cu 2 feţe şi 4 margini.

a) Faţa laterală – ocupată de amprenta maseterină – inserţia masete-rului.

b) Faţa mediană – prezintă în partea mijlocie – orificiul de intrare în canalul mandibular – orificiul
superior al canalului dentar prin care pătrunde în mandibulă pachetul vasculo-nervos alveolar inferior.

• Canalul mandibular se îndreaptă în jos şi înainte prin profunzimea mandibulei, descriind o curbă
concavă înainte şi în sus.
 • Orificiul este limitat înainte şi înăuntru de o proeminenţă triunghiulară – spina lui Spix pe care se
inseră ligamentul sfeno-mandibular al articulaţiei temporo-mandibulare.

Uneori, în spatele orificiului – o proeminenţă mai mică decât spina lui Spix – antilingula. Între cele două
proeminenţe începe şanţul milo-hioidian.

c) Marginea inferioară – se continuă anterior cu marginea inferioară a corpului

d) Marginea posterioară – formă de S italic, vine în raport cu parotida. Împreună cu marginea inferioară
– un unghi de 120° deschis în afară – unghiul mandibulei în vârful căruia găsim punctul craniometric
gonion.

e) Marginea anterioară – se bifurcă inferior în 2 creste (una medială, alta laterală) care se continuă cu
liniile oblice internă şi externă de pe corpul mandibulei.

f) Marginea superioară – prezintă 2 proeminenţe: una anterioară triunghiulară – apofiza coronară şi

alta posterioară – condilul mandibulei. Cele 2 proeminenţe sunt separate printr-o depresiune – incizura
mandibulară (sigmoidă) prin care trece pachetul vasculo-nervos maseterin.

• Apofiza coronară este triunghiulară şi ascuţită cu o direcţie în sus şi înainte. Baza ei face corp
comun cu osul. Pe faţa laterală se inseră maseterul

• Condilul – se articulează cu cavitatea glenoidă a temporalului. Este unit de restul osului printr-o
porţiune mai îngustă – colul condilului care este săpat în partea internă şi anterioară de o fosetă
– foseta pterigoidiană (se inseră pterigoidianul extern).