BAZINUL OSOS

Circumferinţa superioară este formată de:

- baza sacrului
- crestele iliace
- marginea anterioară a coxalului
- extremitatea superioară a simfizei pubiene.

Diametrele circumferinţei superioare sunt:

1. Diametrul biiliac superior (bispinos) – uneşte spinele iliace anterosuperioare şi măsoară 24 cm
2. Diametrul biiliac inferior (bispinos inferior) – uneşte spinele iliace anteroinferioare şi măsoară
20 cm
3. Diametrul transvers maxim (bicret) – uneşte puntele cele mai îndepărtate ale crestelor iliace şi
măsoară 28 cm
4. Diametrul anteroposterior – uneşte extremitatea superioară a simfizei pubiene şi procesul spinos
al celei de a 5-a vertebre lombare, măsurând 20 cm

Suprafaţa exterioară-exopelviană este formată:

- anterior - faţa anterioară a simfizei pubiene
- posterior -faţa dorsală a sacrului,coccigelui şi marginile posterioare ale oaselor coxale
- lateral -feţele gluteale ale coxalelor,acetabulele şi tuberozităţile ischiatice
-
 Are ca diametre importante:
- diametrul bispinos posterior- între cele două spine iliace postero-superioare
- diametrul bitrohanterian,ce uneşte feţele laterale ale celor doua trohantere
La nivelul suprafeţei exopelvine se delimitează rombul lui Michaelis,delimitat de 4 repere:
▪ pe verticală: - superior-apofiza spinoasă a vertebrei L5
- inferior vârful plicii interfesiere
▪ pe orizontală - spinele iliace postero-superioare dr. şi stg.

Suprafaţa interioară-endopelvină este împărţită de liniile arcuate în două porţiuni :

▪ porţiunea superioară – pelvisul mare ce aparţine topografic de abdomen
▪ porţiunea inferioară – pelvisul mic sau excavaţia pelvină , delimitată de cele două strâmtori
superioară şi inferioară

Strâmtoarea superioară este formată de:

- posterior  promontoriu şi marginea anterioară a aripioarelor sacrului
- lateral  liniile arcuate şi crestele pectineale
- anterior  extremitatea superioară a simfizei pubiene

Diametrele strâmtorii superioare:

1. Diametrul promonto-suprapubian (conjugata anatomică) – uneşte promontoriu cu extremitatea
superioară a simfizei pubiene şi măsoară 11,5 cm
2. Diametrul promonto-retropubian (conjugata vera)(diametrul sagital util Pinard) – uneşte
promontoriu cu faţa posterioară a pubelui, măsurând 11 cm
3. Diametrul transvers maxim – uneşte punctele cele mai îndepărtate ale liniilor arcuate şi măsoară
13,5 cm. Acesta întretaie diametrul promonto-retropubian la unirea unei treimi posterioare cu
două treimi anterioare
4. Diametrul transvers central sau clinic – întretaie conjugata vera la jumătatea sa, şi măsoară 13
cm. Acest diametrul împarte strâmtoarea superioară într-un arc posterior şi altul anterior. Arcul
anterior face parte dintr-un cerc cu raza de 6 cm
5. Diametrele oblice – se întind de la eminenţa iliopubiană de o parte la articulaţia sacroiliacă de
partea opusă. Diametrul oblic stâng (cel care pleacă de la eminenţa iliopubiană stângă) este mai
mare ca diametrul oblic drept(12,5cm faţă de 12cm).

Strâmtoarea inferioară este formată de:

- posterior  vârful coccisului
- lateral  ramurile ischiopubiene, tuberozitatea ischionului, ligamentele sacrotuberale şi
sacrospinale
- anterior  marginea inferioară a simfizei pubiene
Diametrele strâmtorii inferioare:
1. Diametrul anteroposterior – de la vârful coccisului la extremitatea inferioară a simfizei şi
măsoară 9,5 cm
2. Diametrul transversal sau biischiatic- uneşte feţele mediale ale celor două tuberozităţi ischiadice
şi măsoară 11-12,5 cm
3. Diametrele oblice – unesc mijlocul ligamentului sacrospinal cu mijlocul ramurii ischiopubiene de
partea opusă şi măsoară 11-12 cm
Între cele două strâmtori se delimitează pelvisul mic.
 Pereţii excavaţiei pelviene diferă ca înălţime,ei măsurând:
- anterior - 4,5-5 cm
- lateral - 9-10 cm
- posterior - 16 cm
Excavaţia pelviană mai prezintă o strâmtoare mijlocie care devine evidentă prin prezenţa formaţiu-
nilor musculo-aponevrotice şi ligamentare ce-l căptuşesc.Ea corespunde liniei de inserţie a diafrag-
mei pelviene,respectiv inserţiei muşchilor ridicători anali şi coccigieni.
Diametrul cel mai important din punct de vedere obstetrical estecel bispinos sau transversal-11cm.

Privit în ansamblu,faţă de coloana vertebrală,pelvisul osos este orientat oblic spre posterior şi
inferior.

Datorită înclinaţiei pelvisului şi a strâmtorilor sale axa teoretică care indică progresiunea prezen-
taţiei în mecanisnul naşterii este o curbă,paralelă cu concavitatea feţei anterioare a sacrului.Acest
ax uneşte centrul planurilor celor 2 strâmtori,rămânând în tot traiectul lui la distanţă egală de pere-
ţii excavaţiei.
 Rolul bazinului osos în mecanismul naşterii:
 circumferinţa superioară
- angajarea fătului
 strâmtoarea superioară
- coborârea fătului
- rotaţia fătului
 strâmtoarea inferioară
- degajarea fătului

Clasificarea Caldwell-Moloy - în funcţie de diametrele strâmtorii superioare se descriu 4 tipuri de

configuraţii pelvine, cu importanţă deosebită în actul travaliului:
1. Ginecoid – considerat normal
2. Antropoid
- diametrul anteroposterior al strâmtorii superioare mai mare decât cel transvers,
- configuraţie ovoidală în sens sagital,
- segmentul anterior îngustat şi oarecum ascuţit,
- curbura sacrată redresată.
3. Android
- diametrul sagital posterior al strâmtorii superioare este mult mai mic decât cel sagital
anterior,
- segmentul anterior capătă formă triunghiulară,
 - laturile segmentului posterior nu sunt rotunjite şi formează un unghi la joncţiunea cu laturile
segmentului inferior.
4. Platipeloid
- diametrul transvers mai mare ca cel anteroposterior,
- unghiul subpubian foarte larg,
- curbura sacrată accentuată.

(după Netter)

II. BAZINUL MOALE

Reprezintă totalitatea structurilor musculo-aponevrotice care tapetează, închid sau sunt conţinute în
bazin.
În jurul pelvisului osos,părţile moi extrapelviene se dispun astfel:
- anterior- regiunea pubiană
- posterior- regiunea sacro-coccigiană
- inferior- regiunea perineală
- lateral- regiunea şoldului,ce cuprinde regiunile gluteală,inghino-fe
murală şi obturatorie

Noţiuni de anatomie topografică:

Regiunea urogenitală cuprinde de la exterior spre interior:
 pielea
 fascia perineală superficială care se inserează pe ramurile ischiopubiene şi pe corpul perineal
  fascia perineală profundă, care se continuă anterior cu fascia muşchiului oblic extern abdominal şi
posterior cu teaca rectului
 spaţiul perineal superficial, între fascia perineală prfofundă şi membrana perineală, şi care conţine
următorii muşchi:
- m. transvers superficial al perineului, între ramurile ischiatice şi corpul perineal,
- m. ischiocavernos, întins de-a lungul marginii mediale a ramurilor ischiatice,
- m. bulbocavernos, se inseră pe corpul perineal şi pe arcul pubian. Cei doi muşchi cuprind
între ei porţiunea inferioară a vaginului.
 membrana perineală (lig. Triunghiular al perineului), o condensare de fibre conjunctive între arcul
pubian şi ramurile ischiopubiene,
 spaţiul perineal profund, care conţine m. sfincter extern al uretrei şi transvers profund al perineului
(numiţi şi diafragma urogenitală).
Regiunea anală are aceeaşi structură cu excepţia faptului că între piele şi diafragma pelvină cuprinde
fosa ischiorectală.
Muşchii ridicători anali sunt formaţi din trei porţiuni:
- muşchiul iliococcigian (partea cea mai dezvoltată, dispusă posterior),
- muşchiul pubococcigian (câteva fibre mediale se inseră pe vagin formând m. pubovaginal, alte
fibre împreună cu cele contralaterale înconjoară vaginul şi uretra formând m. sfincter extern al vaginului),
- muşchiul puborectal (împreună cu cel din partea opusă formează o ansă musculară dispusă în lurul
orificiului anal).
Anatomia ovarului
 organ pereche,
 formă ovoidală
 culoare – albicioasă la nou-născută, roz palidă la fetiţă, roşiatică la femeia adultă, alb-cenusiu la
menopauză
 volumul – în timpul ciclului menstrual ovarul răspunzător de ovulaţie îşi dublează volumul; este
mai mare la multipare; după 40 ani îşi reduce volumul; în sarcină ovarul în care se găseşte corpul galben îşi
măreşte volumul,
 greutate – 2-3 g la copil, 6-8 g la adult, 1-2 g după menopauză,
 dimensiuni – 1/2/4 cm,
 consistenţă – fermă la femeia activă genital,
- renitentă în sarcină
- crescută în menopauză,
 aspect exterior – neted şi regulat până la pubertate
- devine neregulat şi cu cicatrice în perioada activă
- devine iar neted după menopauză
 situaţie şi orientare
- la nulipare se găsesc pe peretele lateral al excavaţiei, deasupra strâmtorii superioare şi sub
bifurcaţia A. iliace comune,
- la multipare coboară în cavitatea pelvină,
- în sarcină urcă împreună cu uterul în cavitatea abdominală,
 mijloace de fixare
- ligamentul larg,
- ligamentul suspensor, pleacă din fosa iliacă, în dreapta de pe mezoapendice, iar la stânga de
sub mezocolonul sigmoidian, coboară peste vasele iliace externe şi se întinde între extremitatea uterină a
ovarului şi unghiul uterului,
- ligamentul propriu al ovarului (utero-ovarian) situat în aripioara posterioară a lig. larg,
- ligamentul tuboovarian – leagă extremitatea tubară a ovarului cu infundibulul trompei,
- mezoovarul – este o plică a foiţei posterioare a lig. Larg prin care ovarul este suspendat de
acesta şi prin care vasele şi nervii abordează ovarul.
 funcţii
- gametogenetică,
- endocrină (secreţia de estrogeni, progesteron, androgeni).
 vascularizaţie
- artera ovariană (ram din aortă)
- artera uterină, prin ramura ovariană
 inervaţie
- plexul ovarian,
- plexul hipogastric inferior.
Anatomia uterului

 organ nepereche, format din col, istm şi corp,

 forma – trunchi de con cu baza în sus,
 dimensiuni – 6/4/2,
 consistenţă – elestică şi fermă la femeia negravidă, moale şi păstos la gravide,
 greutate – 50-70g,
 situaţie – în centrul cavităţii pelvine, sub planul strâmtorii superioare a bazinului,
 mijloace de fixare:
a.) mijloace de suspensie
- peritoneul,
- ligamentele largi, dispuse între marginile uterului şi pereţii excavaţiei pelvine, formate din 2 lamele
(anterioară şi posterioară), ce se continuă cu peritoneul,
- ligamentul rotund – cordon conjunctivo-muscular care pleacă de la unghiul tubar al uterului,
străbate ligamentul larg, încrucişează vasele iliace externe şi pătrunde în canalul inginal, îl parcurge şi iese
din el prin orificiul subcutanat inghinal, terminându-se în ţesutul grăsos al muntelui pubelui şi labiilor mari.
b.) mijloace de susţinere
- aderenţele la vezică şi rect
- lamele sacrorectogenitopubiene- condensări de ţesut conjunctiv pelvisubperitoneal organizate pe
traiectul vaselor hipogastrice,
- perineul – cel mai important mijloc de susţinere.
 histologie – tunica seroasă, tunica musculară şi tunica mucoasă,
 vascularizaţie
- artera uterină, ram din A. iliacă internă
- artera ovariană
- artera ligamentului rotund
 inervaţie
- plexul hipogastric inferior
filetele simpatice ce însoţesc arterele uterine.

Anatomia trompelor

 forma – de trompetă,
 dimensiuni – lungime=10-12 cm,
 situaţie – în pliul superior al ligamentului larg – mazosalpinx- între ovar (posterior) şi lig. larg
(anterior),
 mijloace de fixare
- ligamentul tuboovarian,
- continuitatea cu uterul,
- prin situarea sa între foiţele lig. larg.
 configuraţie externă
- partea uterină (intraparietală),
- istm – 3-4 cm/ 2-3mm,
- ampulă – 7-8cm/ 8-9mm,
- infundibul, se continuă cu fimbriile (în număr de 10-15) şi se termină prin ostiumul tubar
extern, care comunică cu peritoneul.
 configuraţie internă – mucoasa este plicaturată, cu mişcări peristaltice, care ajută la deplasare
ovocitului,
 funcţii – captarea şi transportul ovocitului în cavitatea uterină,
 vascularizaţie
- artera uterină,
- artera ovariană,
 inervaţie – din plexul ovarian şi din plexul hipogastric inferior.

Anatomia vaginului

 situaţie – organ nepereche situat median, parţial în excavaţia pelvină, parţial în grosimea
perineului,
 formă – în stare de vacuitate este aplatizat,
 dimensiuni – 8cm lungime, cu calibru neregulat, strâmt la extremitatea vulvară,
 raporturi
- anterior cu baza vezicii urinare şi cu uretra,
 - posterior cu canalul anal, rectul şi fundul de sac Douglas,
- lateral cu pediculul vascular, m. ridicători anali, m. bulbospongioşi şi glandele Bartholin,
- inferior – la virgine vine în contact cu himenul.
 funcţii
- în statica pelvină
- în cursul actului sexual – prin alungirea şi distensia părţii distale (în faza de excitaţie) şi
prin lubrefierea vaginului,
- în timpul naşterii – contribuie la expulzia fătului,
 vascularizaţie
- artera uterină,
- artera vaginală – ram din A. iliacă internă,
- artera rectală medie,
 inervaţie
- gg. iliaci laterali,
- n. ruşinos intern.

Anatomia vulvei

 formă – ovoidală cu axul mare dispus longitudinal,

 dimensiuni – canalul vulvar are o profunzime de 5-6cm şi o deschidere de 7 cm,
 formaţiuni anatomice
- muntele pubian,
- labiile mari,
- labiile mici,
- clitorisul,
- glandele vulvare:
glandele vestibulare mici
glandele uretrale (Skene)
glandele vestibulare mari (Bartholin)
 aparatul erectil – este format din clitoris şi bulbii vrstibulari,
 funcţiile vulvei
- în micţiune,
- în actul sexual,
- la naştere.
 vascularizaţie
- arterele ruşinoase externe şi interne
- ramuri din artera obturatorie şi artera funiculară,
 inervaţie
- n. ilio-hipogastric, n.ilio-inghinal,n. genito.femural,n. ruşinos intern,n. perineal
- plexul simpatic hipogastric.