pentru organele genitale feminine, rect, vezică şi ţesuturile adiacente. Acest bazin formează canalul, pe care înaintează fătul în timpul naşterii, numit canalul de naştere, filiera genitală (pelvi- genitală) sau cale obstetricală. Structura bazinului feminin are o importanţă mare în obstetrică. OASELE BAZINULUI
Bazinul este format din patru oase:
două oase anonime (coxale), sacru şi coccis. Oasele cocsale formează pereţii anteriori şi laterali ai bazinului osos, sacrul şi coccisul – cel posterior. OASELE BAZINULUI Osul coxal (os innonimatum) este constituit pînă la vîrsta de 16 – 18 ani din 3 oase unite prin cartilage: ileon, pubis şi ischion. După osificarea cartilagelor oasele menţionate se sudează între ele la nivelul cavităţii cotiloide, pubisul – anterior, ischionul – inferior. OASELE BAZINULUI Ileonul (os ileum) este constituit din două părţi: corp şi aripă. Creasta osului iliac se termină posterior prin spina iliacă postero - superioară, mai jos de care se situieză încă o proeminenţă – spina iliacă postero – inferioară. Pe faţa internă a osului iliac, la nivelul trecerii aripii în corp se situiază o creastă pectinee, care formează linia arcuită terminală sau nenumită (linia innominata). Această linie pleacă pe sacru şi trece transversal peste tot osul iliac, continuindu-se în faţă prin marginea superioară a osului pubis. OASELE BAZINULUI Sacru (os sacrum) este format din cinci vertebre sudate. Dimensiunile vertebrelor sacrale scad pe măsură, ce se situiază mai jos, ceea ce imprimă sacrului forma unui con retezat. Partea lui lată – baza sacrului este orientată în sus, partea îngustă – vîrful sacrului – în jos. Baza sacrului se articulează cu vertebra V lombară. Promontoriul (promontorium) se găseşte în mijlocul feţei anterioare a bazei sacrului sub forma unei proieminenţe. Coccisul (os coccigis) este alcătuit din 4 - 5 vertebre nedezvoltate, fuzionate între ele, care se îngustează, formînd un os mic. ARTICULAŢIILE BAZINULUI Oasele bazinului se unesc prin simfiză şi articulaţiile sacroiliace şi sacro – coccigiene. În aceste articulaţii se găsesc straturi cartilaginoase. Simfiza este o articulaţie semimobilă. Ambele oase pubis se unesc în simfiză printr-un cartilagiul intercalat, în care adesea se găsesc o cavitate mică în formă de fantă cu un conţinut lichid. Aceasta se măreşte în timpul sarcinii. Pe marginea superioară a simfizei este întins ligamentul pubian superior, pe marginea inferoară – ligamentul arcuit. Pe feţele externă şi internă a simfizei se găsesc ligamentele pubiene anterior şi posterior. BAZINUL MARE Bazinul este compus din două porţiuni – bazinul mare şi bazinul mic. Limitele dintre bazinul mare şi bazinul mic sunt: 1. anterior – de marginea simfizei şi a oaselor pubiene; 2. posterior de promontoriu; 3. lateral – de liniile anonime. Suprafaţa care separă bazinul mare de cel mic se numeşte strîmtoarea superioară sau întrarea în bazinul mic şi are o mare importanţă în obstetrică. BAZINUL MIC
Bazinul mic formează partea osoasă a
canalului de naştere. Peretele posterior al bazinului este format de sacru şi coccis, pereţii laterali – de oasele sciatice şi cel anterior – de oasele pubiene şi simfiză. Peretele posterior al bazinului mic este de trei ori mai lung decît cel anterior. Porţiunea lui superioară se prezintă ca un inel osos complect inextensibil. Bazinul mic are patru planuri:
PLANUL STRÎMTORII SUPERIOARE
A BAZINULUI PLANUL PĂRŢII LATE A EXCAVAŢIEI BAZINULUI PLANUL PĂRŢII ÎNGUSTE A EXCAVAŢIEI BAZINULUI PLANUL STRÎMTORII INFERIOARE A BAZINULUI. AXUL OBSTETRICAL (CONDUCĂTOR ) AL BAZINULUI. Dacă am uni mijlocul diametrelor drepte ale tuturor planurilor bazinului, nu am căpăta o linie dreaptă, ci una concavă, îndreptată spre simfiză. Linia care uneşte centrele tuturor diametrelor drepte a bazinului se numeşte axul conducător (obstetrical) al bazinului. Axul conducător al bazinului la început are o traectorie dreaptă, iar la nivelul excavaţiei bazinului se curbează în raport cu concavitatea suprafeţei interne a sacrului. În timpul naşterii fătul trece prin canalul de naştere în conformitate cu direcţia axului obstetrical. ÎNCLINAREA BAZINULUI.
La femei în poziţie verticală marginea
superioară a simfizei se găseşte mai jos de promontoriu, congugata vera, normal formează cu suprafaţa orizontului un unghi de 55-60%. Raportul dintre planul strîmtorii superioare şi suprafaţa orizontală se numeşte înclinarea bazinului. DEOSEBIRILE DINTRE BAZINUL FEMININ ŞI MASCULIN. Oasele bazinului feminin în comparaţie cu oasele celui masculin sînt mai subţiri, mai fine, mai netede. Bazinul feminin este mai lat şi mai jos, bazinul masculin mai îngust şi mai înalt. Sacrul la femee este mai lat şi mai puţin concav ca la bărbat. Promontoriul se reliefează anterior mai puţin la femie decît la bărbat. Simfiza bazinului feminin este scurtă şi mai lată. La femiei strîmtoarea superioară este mai largă, forma ei este oval- transversală, cu o concavitate în regiunea promontorului. La bărbat această strîmtoare are forma unei inimi, ca urmare a reliefării pronunţate a promontorului. Strîmtoarea inferioară a bazinului femienin este mai lată. PELVIMETRIA Bazinul se măsoară cu instrument special – pelvimetru. El are forma unui compas, prevăzut cu o scară, pe care se găsesc gradaţii în centimetrii şi jumătăţii de centimetru. La jumătăţile pelvimetrului se găsesc butonii cu care măsurăm distanţa respectivă. Ramurile pelvimetrului se iau în mîini în aşa fel, încît degetele mari şi arătătoare să ţină butoanele. Scara cu dimensiuni e îndreptată în sus. Cu degetele arătătoare se palpează punctele, corespunzătoare distanţelor determinate. Pe aceste puncte se aplică butoanele ramurilor pelvimetrului şi se citesc pe scara dimensiunilor. POZIŢIA - Gravida se culcă pe spate (decubit dorsal) cu picioarele întinse DISTANŢA SPINARUM
(diametrul bispinos) – este distanţa
dintre cele două spine iliace antero- superioare. Butonii pelvimetrului se apasă la marginile externe a spinelor antero – superioare. Diametrul este de 24 - 25 cm. DISTANŢA CRISTARUM
(diametrul bicrest) – distanţa dintre cele
mai îndepărtate puncte ale crestelor iliace. După măsurarea diametrului bispinos, butonii se mută de pe spine pe marginea externă a crestelor iliace pînă cînd se apreciază distanţa cea mai mare. Diametrul 28 - 29 cm. DISTANŢA TROHANTERICĂ - (diametrul bitrohanterian) – este distanţa dintre cele două trohantere mari ale oaselor femorale. Se caută punctele cele mai îndepărtate ale trohanterelor mari şi se apasă pe ele butonii pelvimetrului. Distanţa e de 30 - 31 cm. Palparea trohanterelor dacă este dificilă se propune gravidei să mişte plantele picioarelor înăuntru şi înafară, acest procedeu înlesneşte depistarea trohanterelor. CONJUGATA EXTERNĂ este diametrul drept (antero-posterior) al bazinului. Gravida se află în decubit lateral cu piciorul de jos flectat în articulaţia genunchiului şi coxofemorală, iar cel deasupra - întins. Un buton al pelvimetrului se aplică pe marginea supero-externă a simfizei, celălat se apasă în fosa suprasacrală, care se găseşte între apofiza spinoasă a vertebrelor V lombară şi I sacrală. Fosa suprasacrală coincide cu unghiul superior al rombului Mihaielis. Conjugata externă este de 20 cm. CONJUGATA DIAGONALĂ Este distanţa de la marginea inferioară a simfizei la punctul cel mai proeminent al promontoriului. Se determină prin tactul vaginal, respectînd regulile asepsiei şi antisepsiei. Degetele indexul şi mediusul se introduc în vagin, degetele inelar şi mic se flectează, apăsînd pe perineu. Dacă promotoriul este atins, vîrful degetului mijlociu se fixează pe vîrful promotoriului, iar muchia palmei se fixează pe partea inferioară a simfizei. Fixînd punctul notat, scoatem mîina din vagin şi apelînd la altă persoană măsurăm cu pelvimetru distanţa de la vîrful mediusului şi punctul fixat. Distanţa 12,5 - 13 cm. CONJUGATA VERA Uneşte promontoriul cu punctul cel mai proeminent de pe suprafaţa internă a simfizei. Conjugata anatomică este puţin mai mare – distanţa de la promontoriu pînă la mijlocul marginii superioare a simfizei. Pentru a determina conjugata vera din conjugata externa se scad 9cm, iar din conjugata diagonală se scad 1,5 – 2cm. Conjugata vera este de 11cm. Diametrele transverse ale bazinului şi conjugata externă se măsoară la toate gravidele şi parturientele. Conjugata diagonală nu poate fi întodeauna măsurată, deoarece într-un bazin normal promotoriul nu se distinge. DETERMINAREA UNGHIULUI PUBIAN într-un bazin cu dimensiunile normale unghiul pubian este de 90 - 100 grade. Micşorarea sau mărirea acestui unghi indică anomalii în configuraţia bazinului. DIAMETRELE OBLICE ALE BAZINULUI distanţa dintre spina iliacă antero- superioară şi spina iliaca postero- superioară de pe partea opusă şi invers; distanţa de la marginea superioară a simfizei pînă la spina postero-superioară dreaptă şi stîngă; distanţa de la fosa suprasacrată şi spinele iliace antero-superioare dreaptă şi stîngă. ROMBUL MIHAELIS