Bazinul feminin în aspect obstetrical

Pelvisul osos sau bazinul este format de cele

două coxale, sacrum şi coccige. El este situat cu
aproximaţie la mijlocul corpului adultului.
Conformaţie generală. Are forma unui trunchi
de con, cu baza mare superior şi cu baza mică
inferior. Pelvisul osos prezintă o circumferinţă
superioară şi alta inferioară, o suprafaţă
exterioară (exopelvină) şi o suprafaţă interioară
(endopelvină). Circumferinţa superioară sau
baza mare a pelvisului osos este formată, la
rândul ei, de: baza sacrului, creasta iliacă,
marginea anterioară a coxalului şi marginea
superioară a simfizei pubiene.
Diametrele care interesează
această circumferinţă sunt
următoarele:
1. Diametrul biiliac superior (bispinos anterior),
cuprins între spinele iliace anterosuperioare;
măsoară 25-26 cm.
2. 2. Diametrul transversal maxim (bicrest), situat
între punctele cele mai îndepărtate ale crestei
iliace; măsoară 28-29 cm.
3. 3. Diametrul bitrohanteric (distantia trohanterica)
dintre punctele cele mai proeminente ale
trohanterilor mari, de circa 32 cm.
4. 4. Conjugata externa - 20 cm de la marginea
superioară a simfizei pubiene până la apofiza
spinoasă a L5 (sau foseta suprasacrată). 23 Aceste
diametre sunt importante pentru obstetrician.
Evaluarea lor la femeia gravidă face parte dintr-o
metodă obstetricală cunoscută sub numele de
pelvimetrie externă.
Suprafaţa exterioară (exopelvină) prezintă elementele anatomice de pe feţele laterale ale celor două coxale
şi de pe feţele dorsale ale sacrului şi coccigelui: - anterior - faţa anterioară a simfizei pubiene situată pe linia
mediană, lateral de care se găsesc unghiurile pubisului şi găurile obturate cu cadrele osoase de care ele sunt
mărginite; - posterior - feţele dorsale ale sacrului şi coccigelui, precum şi marginile posterioare ale oaselor
coxale; între sacru şi coccige, pe de o parte, şi marginile posterioare ale coxalelor, pe de altă parte, se
delimitează scobiturile sacroischiatice; - lateral - feţele laterale ale coxalelor cu faţa gluteală, acetabulul şi
tuberozitatea ischiatică; de asemenea se găseşte şi o parte din excavaţie sacroischiatică ce aparţine atât feţei
dorsale, cât şi feţei laterale a pelvisului osos.
Suprafaţa interioară (endopelvină) se caracterizează printr-un relief osos circular numit linia terminală, care
delimitează strâmtoarea superioară a pelvisului.
Strâmtoarea superioară împarte suprafaţa interioară în două porţiuni: una situată deasupra şi alta dedesubtul
ei.
Porţiunea superioară sau pelvisul mare {pelvis major) aparţine topografic abdomenului. Ea este formată de
cele două fose iliace ale coxalelor şi de aripioarele sacrului, fiind mărginită superior de circumferinţa
superioară, iar inferior de strâmtoarea superioară a bazinului. Pelvisul mare prezintă o excavaţie dorsală, în
care pătrunde coloana lombară, şi alta anterioară, închisă de muşchii peretelui abdominal anterior
Bazinul mic reprezintă partea canalului osos, situată mai jos de linia
terminală. Pereţii bazinului mic sunt formaţi posterior de către suprafaţa
internă a osului sacru, lateral de către suprafeţele interne ale oaselor
coxale. Forma şi dimensiunile bazinului mic au importanţă majoră în
obstetrica practică.
Cavitatea bazinului mic este divizată în următoarele planuri: - planul
strâmtorii superioare; - planul porţiunii late a cavităţii bazinului mic; -
planul porţiunii înguste a cavităţii bazinului mic; - planul strâmtorii
inferioare; Strâmtoarea superioară delimitează, împreună cu circumferinţa
inferioară sau baza mică a pelvusului osos (numită şi strâmtoarea
inferioară a pelvisului), o excavaţie ce poartă numele de pelvis mic sau
bazinul obstetrical
Strâmtoarea superioară a pelvisului (apertura pelvis superior) are forma unui oval
neregulat, comparat cu un “as de cupă”. Ea este delimitată de linia terminală, alcătuită astfel:
posterior de promontoriu şi marginea anterioară a aripioarelor sacrului; lateral de liniile
arcuate ale celor două coxale, prelungite prin crestele pectineale; anterior de marginea
superioară a simfizei pubiene care continuă crestele pectineale.
Strâmtoarea superioară prezintă mai multe diametre cu importanţa anatomică şi
obstetricală
1. Diametrul promontosuprapubian (conjugata anatomică) se întinde de la promontoriu la
marginea superioară a simfizei pubiene; măsoară 11,5 cm. Micşorarea lui patologică
devine o piedică importantă în mecanismul naşterii.
2. 2. Diametrul promontoretropubian (conjugata obstetricală) sau vera se întinde de la
promontoriu la faţa posterioară superioară a simfizei pubiene; la acest nivel simfiză
pubiană este proeminentă în pelvis. Acest diametru măsoară 11 cm.
3. 3. Diametrul transversal maxim sau anatomic uneşte punctele cele mai îndepărtate .ale
liniei arcuate şi măsoară 13,5 cm; el întretaie diam etrul promontoretropubian la unirea
celor două treimi anterioare cu treimea posterioară.
4. 4. Diametrul transversal clinic, median sau obstetrical întretaie pe cel promonto-
retropubian la mijlocul lui şi măsoară 13 cm. El este utilizat de ovoidul fetal în timpul
naşterii, motiv pentru care se mai numeşte şi diametrul util.
5. 5. Diametrele oblice, în număr de două, se întind de la articulaţia sacroiliacă dintr-o parte
la eminenţa iliopubiană de partea opusă; ele măsoară 12 cm şi constituie în marea
majoritate a cazurilor diametrul de intrare (angajare) a ovoidului fetal în bazinul mic.
 Măsurarea bazinului (pelvimetria)

Examinarea bazinului este o procedură esenţială din punct de vedere obstetrical, dat fiind faptul
că structura şi dimensiunile bazinului influenţează esenţial evoluţia şi rezultatul naşterii.
Examinarea externă a bazinului,
acoperit cu ţesuturi moi şi tegumente,
permite obţinerea informaţiilor
preliminare vizavi de forma şi
dimensiunile acestuia. Aprecierea mai
exactă a dimensiunilor bazinului se va
face prin pelvimetrie. Majoritatea
dimensiunilor interne ale bazinului sunt
inaccesibile pentru măsurare, în
virtutea acestui fapt, sunt măsurate
dimensiunile externe ale bazinului,
după care pot fi calculate orientativ
dimensiunile interne şi apreciată forma
bazinului. Obstetricianul va determina
obligatoriu dimensiunile externe ale
bazinului, în special trei dia-metre
transversale şi unul anteroposterior.
Bazinul este măsurat cu ajutorul
pelvimetrului Martin, care reprezintă
un instrum ent asemenea compasului,
având diviziuni de 0,5 şi 1 cm
 Diametrele transversale măsurate sunt:
1. Distanţa spinarum, sau diametrul bispinos anterosuperior, reprezintă
distanţa dintre spinele iliace anterosuperioare, egală, de regulă, cu 25-26
cm;
2. Distanţa cristarum, sau diametrul bicrest, reprezintă distanţa dintre cele
mai divergente puncte ale crestei oaselor iliace, egală cu 28-29 cm;
3. Distanţa trohanterică, sau diametrul bitrohanterian, reprezintă distanţa
dintre cele mai îndepărtate puncte ale trohanterelor mari, egală cu 30-31
cm. în cazul în care femeia are bazinul normal dezvoltat, diferenţa dintre
diametrele transversale ale bazinului constituie 3 cm. O diferenţă mai
mică indică unele anomalii de dezvoltare ale bazinului.
4. 4. Conjugata externă reprezintă diametrul anteroposterior, care se măsoară
în poziţia femeii în decubit lateral stâng cu piciorul stâng flectat în
articulaţiile genunchiului şi coxofem urală, iar piciorul drept în poziţie
anatom ică. Una din extremităţile pelvimetrului se va aplica la mijlocul
marginii superioare externe a simfizei, iar cealaltă extrem itate se va lipi
de foseta suprasacrală (corespunde cu unghiul superior al rombului
Michaelis). în normă conjugata externă măsoară 20-21 cm. în baza
dimensiunii conjugatei externe putem calcula uşor conjugata obstetricală
sau conjugata vera. Pentru aceasta, din valoarea conjugatei externe vom
scădea 9 cm
La femeile cu bazin normal conjugata vera. Măsurarea conjugatei sau diametrul
anteroposterior al strâmtorii externe cu pelvimetrul. superioare a bazinului mic
este egală cu 11 cm. Conjugata vera poate fi calculată mai corect după conjugata
diagonalis. Conjugata diagonalis, sau diametrul promontosubpubian, reprezintă
distanţa de la marginea inferioară a sim fizei până la cel mai proem inent punct al
promontoriului. Ea se măsoară în timpul tuşeului vaginal Conjugata diagonală a
unui bazin normal este de 12,5-13 cm. Pentru a deduce conjugata vera se scade din
lungimea conjugatei diagonale 1,5-2 cm. Conjugata diagonală nu poate fi
întotdeauna măsurată, deoarece promontoriul într-un bazin normal deseori nu este
accesibil. Dacă promontoriul nu poate fi atins cu vârful degetului, atunci
capacitatea bazinului examinat trebuie considerată ' normală sau aproape normală.
Diametrele transversale ale bazinului şi conjugata externă se măsoară fără excepţie
la toate gravidele şi parturientele.
In practica obstetricală prezintă importanţă clinică şi conjugata lateralis, mai ales în
cazul bazinului asimetric strâmtat. Conjugata lateralis se măsoară de la spina iliacă
anterosuperioară până la spina iliacă posterosuperioară din partea respectivă în mod
normal ea este egală cu 14-15 cm.
Conjugatele oblice (sau diametrele oblice externe ale bazinului) care permit să
confirmăm sau să excludem un bazin asimetric strâmtat se măsoară astfel:
1) de la spina ilică anterosuperioară până la spina iliacă posterosuperioară
contralaterală;
2) de la mijlocul marginii superioare a simfizei până la spinele iliace posterosuperioare
dreaptă şi stângă;
3) de la foseta suprasarcală până la spinele iliace anterosuperioare dreaptă şi stângă.
Diametrele oblice sunt comparate din ambele părţi respectiv. în forma normală a
bazinului mărimile oblicelor perechi sunt egale. Diferenţa ce depăşeşte 1-1,5 cm indică
asimetrie pelviană.
De asemenea, urmează a fi măsurat diametrul anteroposterior al strâmtorii inferioare a
bazinului mic (sau diametrul coccisubpubian), între mijlocul marginii inferioare a simfizei
pubiene şi apexul coccisului. Măsurarea se efectuează cu pelvimetrul în poziţie ginecologică.
Diametrul obţinut (11 cm) este mai mare decât cel real, de aceea, din mărimea obţinută se vor
scădea 1,5 cm (coeficientul de corecţie a grosimii ţesutului); el este egal cu 9,5 cm
Diametrul transversal al strâmtorii inferioare a bazinului mic sau diametrul biischiatic .El
se măsoară în poziţie ginecologică cu banda centimetrică cu pelvimetrul între cele două
tuberozităţi ischiatice. într-un bazin normal el este egal cu 11 cm. Importanţă clinică are,
de asemenea, determinarea formei unghiului pubian (în normă 90-100°). Micşorarea sau
mărirea acestui unghi indică anomalii în configuraţia bazinului. însemnătate deosebită are
unghiul de înclinaţie al bazinului, care poate fi măsurat cu ajutorul aparatelor speciale şi
manual. La poziţionarea femeii în decubit dorsal pe o cuşetă tare, medicul aşază palma sub
lordoza lombosacrală. Dacă mâna trece liber - unghiul de înclinaţie al bazinului este mare
(peste 45°). Dacă mâna nu trece - unghiul de înclinaţie este mic (norma - nu mai puţin de
45°).
La măsurarea bazinului se va ţine cont de grosimea oaselor. Grosimea
oaselor bazinului poate fi determinată conform mărimii articulaţiei
radiocarpiene. La femeile cu constituţie normală aceasta constituie 15 cm.
Indicele respectiv a fost elaborat de F. Soloviov, fiind utilizat în practica
obstetricală pentru determinarea grosimii oaselor bazinului feminin: cu cât
indicele Soloviov este mai mic, cu atât oasele sunt mai subţiri, iar cavitatea
pelviană deci va fi mai mare.