Sunteți pe pagina 1din 8

BAZINUL OBSTETRICAL

Bazinul sau pelvisul, in termeni stiintifici, face legatura intre membrele inferioare si coloana vertebrala, avand un rol foarte important in mentinerea echilibrului.Bazinul este partea din trunchi situata inferior si posterior de abdomenul propriu-zis. Este un inel osos inchis , format din sacru si coccis posterior si oasele coxale anterior si lateral , acoperit de muschi atat pe fata interna , cat si pe cea externa. Bazinul este impartit topografic in doua segmente de o linie, linia terminala- care pleaca de la promontoriu( marginea anterioara si superioara a corpului primei vertebre sacrale), trece pe marginea anterioara a aripioarelor sacrului se continua cu linia arcuata( muchia mediala a ilionului) si sfarseste anterior pe creasta pubica.

Segmentul situat superior de aceasta linie , cuprins intre aripile osului iliac( fata lor mediala) este denumit bazinul mare. Segmentul situat inferior de aceasta linie poarta denumirea de bazinul mic sau pelvisul adevarat. El adaposteste portiunea terminala a aparatelor digestiv si excretor , precum si aparatul genital feminin, reprezentand in acelasi timp drumul parcurs de fat in cursul nasterii(canalul sau cavitatea pelvina). BAZINUL OSOS Bazinul are forma de inel, cu oase dure si plate. El protejeaza organele care se afla in interiorul lui, capatand aspectul unei carcase. Structura bazinului este formata din : doua oase iliace fiecare cu: ischion,ilion si pubis, sacru si coccis. In partea de jos, oasele pereche ale bazinului (iliac si ischion) sunt unite prin simfiza pubiana, care la femei este mai flexibila, pentru a usura nasterea. Osul iliac este cel care face legatura cu oasele membrelor inferioare. Pe fiecare dintre cele doua oase iliace exista o fosa acetabulara, care este punctul de conexiune dintre bazin si membrele inferioare. In fosa acetabulara se insereaza capul femurului. In continuarea osului iliac, pe partea din spate a bazinului, se afla osul sacrum, care este o continuare a coloanei vertebrale. Osul iliac si osul sacrum sunt legate intre ele prin articulatia sacroiliaca, una dintre cele mai puternice articulatii ale corpului, cu ligamente foarte rezistente. Osul sacrum este prevazut cu gauri sacrale prin care ies radacinile nervoase ale maduvei spinale. In partea superioara se continua

coloana vertebrala. In partea inferioara se afla coccisul. Prin pelvis trec vase importante: arterele iliace (sunt continuarea aortei abdominale) , care creeaza mari complicatii in cazul aparitiei unui traumatism urmat de hemoragie.

Bazinul mic este format antero-lateral din portiunea oaselor coxale situata inferior de linia terminala( respectiv o parte a ilionului, ischionul si pubisul in intregime), iar posterior sacrul si coccisul. Micul bazin prezinta o deschidere superioara( stramtoarea superioara), o cavitate( canalul pelvin) si o deschidere inferioara( stramtoarea inferioara). Stramtoarea superioara limitele ei se suprapun reperelor liniei terminale si anterior simfizei pubiene. Reprezinta planul prin care fatul patrunde in canalul nasterii; de aceea din punct de vedere ostetrical este foarte importanta cunoasterea dimensiunilor, a diametrelor sale : anteroposterioare, transverse si oblice.Forma stramtorii superioare, la bazinul de tip feminin este mai mult rotunda decat ovala. Cavitatea pelvina are forma unui cilindru curb care, in pozitie anatomica, are o portiune superioara oblica de sus in jos si dinainte spre inapoi, dupa care se curbeaza si devine oblic de sus in jos si dinapoi spre

inainte. Peretele posterior este format din fata anterioara a sacrului si coccisului, care prezinta o concavitate accentuata in plan verical si o concavitate mai putin evidenta in plan orizontal. Stramtoarea inferioara are forma romboidala. TIPURI DE CONFIGURATIE PELVINA

Pelvisul de tip ginecoid; caracterele acestui tip de pelvis sunt atribuite bazinului feminin normal. Este tipul cel mai frecvent la populatia feminina aproximativ 50%. Diametrul sagital posterior al stramtorii superioare este doar cu putin mai scurt decat cel sagital anterior.Laturile segmentului posterior sunt bine rotunjite si cu deschidere larga , astfel incat aspectul general al stramtorii superioare este usor oval sau

rotund. Peretii laterali ai canalului pelvin sunt drepti( nu converg spre interior), spinele ischiatice nu sunt proieminente, diametrul transvers biischiatic este de cel putin 10 cm, iar unghiul suprapubian este larg. Pelvisul de tip android diametrul sagital posterior al stramtorii superioare este mult mai mic decat cel sagital anterior, astfel incat segmentul posterior este mult redus.Laturile segmentului posterior nu sunt

rotunjite si formeaza un unghi la jo nctiunea cu laturile segmentului anterior. L a randul lui segmentul anterior este ingustat si cu forma triunghiulara. Peretii laterali ai canalului pelvin sunt convergenti spre inferior, spinele ischiatice proeminente, unghiul suprapubian ingustat. Sacrul este de obicei impins inainte, iar fata sa anterioara este aproape dreapta, fara concavitatile caracteristice.

Nasterea pe cale vaginala prin acest tip de pelvis este de obicei problematica, soldindu-se deseori cu aplicatii de forceps dificile si traumatice. Frecveta acestui tip de pelvis este de 30% la femeile albe si 16% la femeile de alte rase. Pelvisul de tip antropoid este caracterizat printr-un diametru antero-posterior al stramtorii superioare mai mare decat cel transvers, determinind o configuratie ovoida in sens sagital, cu un segment anterior ingustat si oarecum ascutit. Peretii laterali ai cavitatii pelvine sunt usor convergenti, sacrul este mai lung( uneori cu 6 segmente in loc de 5) daind impresia unui canal pelvin mai adanc. Spinele ischiatice sunt proeminente, unghiul suprapubian ingustat. Acest tip de bazin se intalneste la aproximativ 50% femei de alta rasa decat alba. Pelvisul de tip platipeloid apare ca un pelvis de tip ginecoid turtit in sens sagital, cu un diametru anteroposterior mai mic si un diametru transvers crescut. Unghiul suprapubian este foarte larg. Curbura sacrata este accentuate, iar sacrul apare putin impins posterior. Este cel mai rar intalnit. BAZINUL MOALE Reprezinta totalitatea structurilor musculo-aponevrotice care tapeteaza, inchid sau sunt continute de bazinul osos. Peritoneul pelvin acopera viscerele din aceasta regiune, la trecerea de pe un organ pe altul, determinind funduri de sac: unul mai adanc intre rect si uter- excavatia rectouterina( fundul de sac Douglas) , unul mai putin adanc intre vezica si uter- fundul de sac vezico-uterin. Diafragma pelvina este formata din muschii ischiococcigieni si ridicatori anali si de fasciile care ii acopera. Inferior de diafragma pelvina se afla perineul care defineste regiunea situata intre orificiile anal si vulvar. In centrul perineului se gaseste corpul perineal o condensare fibromusculara ; distensia exagerata a acestuia in cursul nasterilor dificile sau repetate conduce la lezarea acestuia si slabirea rezistentei planseului perineal. Pentru a evita aceasta situatie se practica largirea canalului nasterii printr-o incizie a

peretelui posterior sau postero-lateral al vaginului si a perineului adiacent( epiziotomie).Linia transversala care trece prin centrul tendinos al perineului imparte perineul in doua regiuni: anterioara( urogenitala) si posterioara ( regiunea anala).