Pelvisul

Pelvisul este partea inferioară a bazinului osos, în formă de pâlnie. Este un

inel osos format din trei elemente:
- sacrul și coccisul;
- cele două oase coxale.
Coccisul se conectează cu sacrul prin articulația sacrococcigiană și, în mod
normal, există o mișcare limitată între cele două. Coccisul se mișcă de obicei ușor
înainte sau înapoi pe măsură ce bazinul, șoldurile și picioarele se mișcă. Când o
persoană stă pe loc sau stă în picioare, oasele care alcătuiesc pelvisul se rotesc
ușor spre exterior și spre interior pentru a susține și echilibra mai bine corpul.
Pelvisul reprezintă locul de articulare al femurului cu trunchiul, deci este un
element de transmitere a presiunii datorate greutății corpului și contrapresiunilor
venite de la sol prin intermediul membrelor inferioare.
Datorită formei oaselor se delimitează o porțiune superioară sau pelvisul
mare și o porțiune inferioară sau pelvisul mic. Orificiul superior al pelvisului mic
se numeste strâmtoare superioară, orificiul inferior poartă numele de strâmtoare
inferioară.
Pelvisul conține organele pelviene, cele ale aparatului genital și urinar,
precum și partea terminală a intestinului gros și rectul.
Are forma unui bazin care face legătura între coloana vertebrală mobilă
(axa trunchiului) și membrele inferioare.
Oasele pelvisului sunt unite între ele prin ligamente și sunt acoperite de
mușchi.
Mușchii și țesutul de deasupra pelvisului osos sunt cunoscute drept
plafonul pelvian.
Pelvisul este diferit la femeie față de bărbat. În principal pelvisul la bărbat
este mai îngust, la femei mai larg, strâmtorile superioare/inferioare sunt mai largi
la femeie datorită rolului bazinului în mecanismul nașterii, pelvisul fiind mai
înclinat și arcul pubian mai deschis, având rol de susținere (este cel care susține
uterul cu tot cu copil și lichidul amniotic).
 Omoplatul
Omoplatul sau scapula este un os plat, mare, subțire, care intră în constituția scheletului
părții posterioare și superioare a toracelui și al articulației umărului. Este localizat în partea din
spate a umărului, are formă triunghiulară, este plat și se unește cu capul humerusului și cu
clavicula situată în partea din față a umărului pentru a forma articulația acromio-claviculară.
Pe schelet, acest os se întinde între primul spațiu intercostal și coasta a VIII-a. Osul este
aplicat pe torace, pe care îl depășește însă lateral, luând astfel parte la formarea umărului și la
delimitarea axilei.
Omoplatul prezintă două fețe (fața anterioară și fața posterioară), trei margini (marginea
vertebrală, marginea axilară și marginea superioară) și trei unghiuri (unghiul superior, unghiul
inferior și unghiul lateral).
» Fața dorsală: privește posterior și lateral; de pe ea se desprinde transversal o lamă
puternică, numită spina scapulei. Această spină împarte față dorsală într-o fosă situată deasupra și
alta situată dedesubtul ei.
» Fața costală sau anterioară: prezintă o concavitate, fosă subscapulară, străbătută de
creste oblice. Pe fosă, ca și pe crestele oblice, se inserează mușchiul subscapular. Pe porțiunea
medială a acestei fețe se mai inserează și mușchiul dințat anterior.
» Marginea superioară: este subțire și prezintă scobitura sau incizura scapulei. Prin
scobitură trece nervul subscapular. Media de scobitură, marginea superioară, dă inserție
mușchiului omohidian.
» Marginea medială: poate fi explorată sub piele și este orientată spre coloana vertebrală.
Pe ea se inserează numeroși mușchi, dintre care poate fi amintit mușchiul romboid.
» Marginea laterală: este orientată spre axilă; se poate explora parțial.
» Unghiul inferior: este ascuțit și ușor de explorat sub piele.
» Unghiul superior: este ușor rotunjit. Aici se inserează mușchiul ridicător al scapulei.
» Unghiul lateral: este cel mai voluminos și este format din două elemente:
1. Cavitatea glenoidală - Cavitatea glenodă este cavitatea articulară cu forma eliptică
ce se articulează cu un condil.
2. Procesul coracoidian - Procesul coracoidian prezintă o bază și o porțiune liberă (cu
o față superioară pentru inserția ligamentelor coracoclaviculare și una inferioară, o
margine anteromedială pe care se inseră mușchiul pectoral mic și o margine
posterolaterală pe care se fixează ligamentul coracoacromial precum și un vârf pe
care se inseră tendoanele capului scurt al mușchiului biceps brahial și tendonul
mușchiului coracobrahial.