Arhitectura functionala a peretelui abdominal

Peretele abdominal este constituit din musculatura abdominala, acoperita de fascia superficiala, tesut
celuloadipos si piele. Muschii realizeaza o arhitectura functionala care asigura cel mai inalt grad de
eficacitate.

Muschii pot fi impartiti in 5 grupuri:

- anterior (drept abdominal si piramidal),

- lateral (cei trei muschi lati - oblic extern, oblic intern si transvers),

- posterior (patrat lombar, psoas mare, psoas mic, se mai adauga si latissimus si erectorii spinali),

- superior (diafragma),

- inferior (diafragmul pelvin).

Musculatura abdominala are originea in mai multe miomere de aceea este inervata de mai multi nervi
segmentari si se poate contracta sectorial.

Muschii lati au fiecare cate o aponevroza anterioara iar oblicul intern si transversul si cate una
posterioara, oblicul extern se continua posterior cu o fascie care adera la aponevroza posterioara a
transversului si care impreuna cu aponevroza dorsalului mare intra in constitutia fasciei toracolombare.

Aponevroza reprezinta un tendon aplatizat, dens, format din tesut colagen foarte puternic cu fibre usor
evidentiabile.

Aponevrozele si muschii sunt inveliti in fascii (condensari de tesut conjunctiv intr-o patura omogena cu
vrosime de la un strat fin la o lama destul de groasa). Fascia transversalis captuseste muschiul si
aponevroza transversului, este bine definita anatomic si importanta in cura herniei.

Din fasciile muschilor largi se diferentiaza grupari conventionale chirurgicale (fascii interparietale) care
separa muschii, una superficiala intre oblicul extern si intern, alta profunda intre oblicul intern si
transvers separa muschii intre ei usurand actul chirurgical si participa la formarea fasciei cremasterice.
La aceste nivele se pot produce herniile interparietale. Fascia interparietala profunda este frecvent
deficitara in regiunea inghinala si de aceea oblicul intern este atasat transversului.

Ligamentele prezinta o mare varietate de la structuri dense rezistente (ligamentul inghinal) la structuri
delicate areolare (ligamentul interfoveolar).

In cadrul arhitecturii peretelui abdominal se disting stalpi de rezistenta si centuri musculare.

STALPII DE REZISTENTA

Anterior, anterolateral, posterolateral, posterior, primii trei aponevrotici, ultimul osos.

1
Stalpul anterior

Linia alba abdominala mediana rezultata prin contopirea pe linia mediana a aponevrozelor anterioare
ale oblicului extern, intern si transvers. Se intinde inre procesul xifoid si simfiza pubiana. La insertia
superioara intre procesul xifoid si linaa alba exista o bursa (Hyrtl) iar la insertia inferioara se bifurca in
doua ligamente unul suprapubian anterior (di care porneste un fascicul care formeaza ligamentul
suspensor al penisului/clitorisului) si altul suprapubian posterior.

Segmentul superior al liniei albe este mai lat pana la 3-4 cm sub ombilic, iar cel inferior mai ingust, liniar.

Lungimea este de 30-40 cm, grosime de aproximativ 0,4 cm si latimea maxima 2 cm.

In portiunea mijlocie se afla inelul ombilical prin care trece cordonul ombilical la fat. Ombilicul este o
depresiune cicatriceala in interiorul careia proemina o eminenta mamelonara cicatriceala inconjurata de
un sant circular marginit de un cadru cutanat. Peritoneul prezinta si el o depresiune - gropita ombilicala
posterioara. Aici se pot produce herniile ombilicale.

Linia alba mai prezinta cateva mici orificii traversate de vase si nervi, la nivelul carora se pot produce
hernii mai frecvente in segmentul superior (hernii epigastrice).

Stalpul antero-lateral

Reprezentat de linia alba laterala, corespunde marginii laterale a tecii dreptului, rezulta prin
suprapunerea zonei unde portiunea musculara a oblicilor si transversului se continua cu portiunea
aponevrotica. Aceasta suprapunere nu este perfecta, zona oblicului extern este spre lateral, zona
oblicului intern este usor concava spre lateral iar a transversului concava spre medial, constituind linia
semilunara a lui Spiegel. Aici se pot produce hernii ale liniei albe abdominale laterale (hernii Spiegel).

Stalpul postero-lateral

Este format din aponevrozele poasterioare aleoblicului intern si transversului, cea a oblicului intern intra
in constitutia fasciei toracolombare alaturi de cea a latissimus dorsi. Aponevroza transversului se
trifurca, foita anterioara trece anterior de patratul lombar, cea mijlocie posterior de acesta iar cea
posterioara intra in constitutia fasciei toracolombare. Corespunzator stalpului posterolateral se
delimiteaza tetragonul lombar si trigonul lombarprin care se pot produce herniile lombare.

Tetragonul lombar Krause sau spatiul Grynfelt este delimitat medial de masa comuna a muschiului
erector spinal, lateral de oblicul intern, superomedial de dintatul posterior si inferior; superolateral de
coasta XII. In aria sa se afla aponevroza posterioara a transversului iar in unghiul superior ligamentul
lombocostal Henle. Pe aponevroza posterioara a transversului exista un conglomerat adipos (cuzinetul
adipos Charpy) cre favorizeaza glisarea aponevrozei latissimus.

Trigomul lombar J. Le Petit este marginit anterior de oblicul extern, posterior de latissimus si inferior de
creasta iliaca. Aria sa este reprezentata de oblicul intern.

2
CENTURILE MUSCULARE

Sunt reprezentate de centura anterioara, postarioara si laterala.

Centura anterioara

Are directie verticala, este reprezentata de dreptul abdominal si piramidal (muschi mic, triunghiular,
inconstant, cu baza la pube si varful spre linia alba, anterior de portiunea inferioara a dreptului.

Dreptul abdominal are rol de flexie a ytrunchiului pe bazin sau invers in functie de punctul fix, si rol
ajutator in presa abdominala. se insera superior pe procesul xifoid, ligamentul condroxifoidian si
carilajele costale V, VI, VII iar inferior inre extremitatea superioara a simfizei si tuberculul pubic. Pe
traiectul sau exista in general trei interstitii tendinoase la care se mai pot adauga una sau doua sub
nivelul ombilicului. Dreptul abdominal nu adera la lama posterioara a tecii sale, dar adera prin
intermediul interstitiilor tendinoase la cea anterioara, de aceea se cantoneaza intre interstitii un proces
patologic (abces)situat anterior, iar procesele posterioarepot difuza.

Dreptul abdominal este continut intr-o teacain interiorul careia se mai afla piramidalul, vasele epigasrice
care se anastomozeaza cu vasele toracice interne si portiunile terminale ale nervilor intercostali.

Teaca muschiului drept abdominal sau canalul dreptului (Velpeau) - tub turtit anteroposterior intre
linia alba mediana si laterala. Este formata din aponevrozele anterioare ale muschilor lati. In cele doua
treimi superioare lama anterioara este formata din foita anterioara a oblicului intern si aponevroza
oblcului extern iar lama posterioara din foita posterioara oblicului intern, aponevroza transversului si
fascia transversalis. In treimea inferioara lama anterioara este formata dinaponevrozelor oblicului
extern, intern si transvers iar lama posterioara doar din fascia transversalis. La nivelul lamei posterioare
limita dintre cele doua zone este marcata de linia arcuata sau arcada Douglas cu concavitatea inferioara
si cele doua limite corespunzand liniilor albe mediana si laterala. In portiunea terminala imediat
deasupra pubeui fascia transversalis se departeaza de fata posterioara a muschiului formand un spatiu -
cavum suprapubian Leusser.

Centura musculara posterioara

Este tot verticala, compusa din patratul lombelor, psoas mare si psoas mic la care se maii pot adauga
masa comuna a muschiului erector spinal si muschiul latissim.

Rolul acestei centuri este in extensia trunchiului, antagonic celei anterioare. rolul in presa abdominala
este minor.

Muschiul patratul lombelor este patrulater, intins intre coasta XII si creasta iliaca, are trei feluri de fibre.
Participa la flexia laterala si rectitudinea trunchiului.

Psoasul mare, voluminos si fusiform, are un plan superficial si altul profund, intre ele situandu-se plexul
lombar. Planul superficial are originea pe corpul ultimei vertebre toracale si primele patru lombare si
discurile corespunzatoare. planul profund, ceva mai lateral, inserat pe procesele costiforme ale

3
vertebrelor lombare. Insertiile se fac prin arcade fibroase concave spre coloana vertebrala, formand
impreuna cu aceasta spetiile osteofibroase strabatute de vasele lombare si ramurile comunicante ce
unesc plexul lombar cu lantul simpatic. Fibrele se indreapta in jos, anterior si lateral si se alatura
muschiului iliac impreuna cu care formeaza muschiul iliopsoas care se termina pe trohanterul mic,
functia sa fiind de flezie a coapsei pe trunchi sau invers, dar si flexia laterala a trunchiului, statica si in
dinamica mersului.

Muschiul psoas mic rudimentar si inconstant se detaseaza din psoasul mare si se insera pe fascia iliaca
sau eminenta iliopubiana prin intermediul arcului iliopectineu, are rol de tensor al fasciei iliace si arcului
iliopectineu, protejand nervul femural care in traiectul sau descendent strabate lacuna
muscularaimpreuna cu muschiul iliopsoas.

Centura musculara laterala

Este formata din oblicul extern, oblicul intern si transvers.

Muschiul oblic extern ia nastere pe fata externa a ultimelor opt coaste prin digitatii care se intrepatrund
inferior cu cele ale latissimus iar superior cu cele ale dintatului ant. (linia in transee a lui Gerdy). Fibrele
sunt orientate in jos si inainte asemanator intercostalilor externi, radiaza si se termina astfel: cele
posterioare pe creasta iliaca iar celelalte se continua cu aponevroza , fibrele aponevrotice participa la
formarea liniei albe laterale, a tecii anterioare a dreptului si a liniei albe mediane (cele mai multe), unele
se insera pe pube si participa la delimitarea inelului inghinal superficial, altele se indreapta spre coapsa
si se continua cu fascia lata la nivelul ligamentului inghinal (marginea inferioara a aponevrozei acestui
muschi). Oblicul extern este invelit de fascia nenumita care il separa de planurile superficiale si adera la
aponevroza prin trabecule tendinoase. La nivelul inelului superficial fuzioneaza cu fascia profunda si da
nastere fasciei spermatice externe (prelungire tubulara). Lateral si superior de orificiul inghinal
superficial fascia da fibre intercrurale care limiteaza deschizatura trunghiulara a aponevrozei si
solidarizeaza marginile aponevrotice ale inelului inghinal superficial, astfel fascia nenumita impreuna cu
fascia profunda transforma despicatura triunghiulara intr-un inel.

Muschiul oblic intern, situat sub precedentul, are fascicule similare cu intercostalii interni, orientate
oblic in sus si inainte. El ia nastere pe fascia toracolombara, creasta iliaca, spina iliaca anterosuperioara
si ligamentul inghinal, de unde fibrele posterioare merg spre marginea inferioara a ultimelor trei coaste,
cele mijlocii (mai numeroase) contribuie la formarea liniei albe laterale, tecii dreptului si liniei albe
mediane unde se termina aponevroza anterioara a oblicului intern, iar cele anterioare se alatura
aponevrozei anterioare a transversului formand tendonul conjunct (Morton si Thomas) care trece
deasupra si apoi posterior si medial de canalul inghinal. Contrar descrierii clasice acum se considera ca
se uneste rar cu transversul (10%) si rar apare conturat tendonul conjunct (3%), de obicei s eformeaza
un arc aponevrotic sau muscular din fibrele inferioare ale oblicului intern, care acopera cordonul
spermatic si se indreapta medial fie la nivelul, fie deasupra arcului similar al transversului. Un contingent
de fibre din oblicul intern da nastere cremasterului care inconjura cordonul spermatic si se rasfira la
nivelul testicululuipentru a forma tunica musculara a scrotului.

4
Muschiul transvers se afla sub oblicul intern, compus dintr-o portiune musculara intre doua lame
aponevrotice anterioara si posterioara. Fibrele orientate transversal au originea pe fata interna a
cartilajelor ultimelor 6 coaste prin digitatii ce se intrepatrund cu ale diafragmului, pe procesele
costiforme lombare prin intermediul aponevrozei posterioare, pe cresta iliaca si portiunea laterala a
ligamentului inghinal. La limita intre postriunea musculara si aponevroza anterioara se afla linia Spiegel,
cu concavitatea medial, cu multe varietati, uneori portiunea musculara ajunge pana in la dreptul
abdominal. Aponevroza anterioara perticipa la formarea liniei albe laterale, a tecii muschiului drept si
liniei albe mediane unde se termina. Fibrele inferioare participa impreuna cu cele ale oblicului intern la
formarea tendonului conjunct, marginea sa formeaza in noua conceptie arcul transversului cu
importanta chirurgicala fiind la granita superioara a herniilor directe.

Tractul iliopubian si flax inghinale apartin transversului si au importanta anatomo-chirurgicala.

Tractul ilio-pubian Este reprezentat de un contingent de fibre aponevrotice dense ce apartin portiunii
inferioare a transversului. Apare ca o banda aponevrotica intinsa de al arcul ileopectineu la ramura
superioara a pubelui trecand ca o punte peste vasele iliace externe. Ca si ligamentul inghinal este bine
ancorat la capete dar prezinta varietate din punct de vedere al densitatiide la o banda puternica la
cateva condensari de fibre. Insertia laterala se intinde de la arcul iliopectineu si fascia muschiului
iliopsoasla spina iliaca anterosuoerioarasi portiunea adiacenta a crestei iliace. Pe masura ce se indreapta
medial se distanteaza de ligamentul inghinal cu care uneori este confundat. Ele sunt entitati separate,
ligamentul inghinal aparinand aponevrozei oblicului extern iar tractul iliopubic transversului. El prezinta
importanta chirurgicala doar cand este bine reprezentat. O parte din fibrele musculare ale
transversuluialaturi de fibre din oblicul intern formeaza muschiul cremaster care are fibre laterale (din
oblic intern si transvers) si fibre mediale cu originea pe tuberculul pubian.

Fibrele oblice si transversale ale centurii laterale intervin in rotatia trunchiului si au rol in presa
abdominala. Fibrele obliclui intern de o parte au aceeasi directie cu oblicul extern opus avand rol in
rotatia trunchiului si presa abdominala. Fibrele transversului au rolul principal in presa abdominala
necesara fixarii unor viscere si realizarii unor acte fiziologice (mictiune, defecatie, nastere). Centura
laterala confera rezistenta peretelui abdominal, limita sa inferomediala este reprezentata de ligamentul
inghinal care separa regiunea inghinoabdominala de regiunea inghinofemurala marcand linia lui
Malgaigne-Amassant care delimiteaza herniile inghinale de cele femurale.

Ligamentul inghinal (ligament Poupart, arcada lui Fallope, incorect numit arcada inghinala) apartine
aponevrozei oblicului extern si este format din fibre directe si fibre reflectate.

Fibrele directe constituie ligamentul inghinal al lui Henle, de la spina iliaca anterosuperioara la la
tuberculul pubian, trecand ca o punte deasupra marginii anterioare a coxalului. Intre el si piele se intinde
ligamenul suspensor al plicii inghinale Petequin, el determina plica inghinala si nu permite fuzarea unor
procese patologice subcutane intre peretele abdominal si coapsa. Portiunea laterala a ligamentului
adera la fascia iliopsoasului si da insertie oblicului intren si transvers

Fibrele reflectate in plan transversal formeaza ligamentul lacunar al lui Gimbernat, de forma
triunghiulara cu varful medial la tuberculul pubian si baza concava lateral margineste lacuna vasculara,

5
mai precis inelul femural, in contact cu nodulul limfatic inghinal profund Cloquet-Rosenmuller, marginea
anterioara aderenta la ligamentul inghinal iar cea posterioara fixata pe creasta pectineala unde intra in
constitutia ligamentului pectineal Cooper. Fata superioara abdominala este acoperita de fascia
transversalis iarcea inferioara spre infundibulul canalului femural din regiunea inghinofemurala.
Ligamentul lacunar completeaza insertia fibrelor directe (paralele) ale ligamentului inhginal, prelungind
aceasta insertie de la tuberculul pubic la creasta pectineala. Dupa McVay si Ansen ligamentul lacunar
este putin recurbat iar fibrele sale imprastiate in evantai intr-un unghi mai mic de 450 se insera lateral de
tuberculul pubic pe creasta pectineala si uneori unele fibre se ataseaza fasciei pectineale. IN aceasta
noua conceptie el este prea mic pentru a forma peretele medial al lacunei vasculare. Dupa Lytle
ligamentul lacunar reprezinta o portiune reflectata a fasciei lata care trece posterior de ligamentul
inghinal si fuzioneaza cu fascia pectineala. Aceste pareri sunt dificil de confirmat.

Fibrele reflectate in plan sagital prezente in treimea mediala formeaza jgheabul ligamentului inghinal
care intra in constitutia peretelui inferior al canalului inghinal. Aceste fibre prezinta o extremitate
anterioara la ligamentul inghinal si una posterioara ce adera la fascia transversalis unde isi face aparitia
bandeleta iliopubiana Thomson.

Ligamentul inghinal marcheaza limita unor importante regiuni, inghinoabdominala si inghinofemurala,

determina plica inghinala, formeaza peretele inferior al canalului inghinal, margineste superior trigonul
femural Scarpa, contribuie la delimitarea lacunei vasculare si musculare, participa la formarea
ligamentului pectineal Cooper si a bandeletei iliopubiene Thomson, da insertie unor fibre ale oblicului
intern si transvers.

CANALUL INGHINAL

Este situat in regiunea inghinoabdominala imediat deasupra portiunii mediale a ligamentului inghinal cu
care formeaza un unghi de 15-200, cu deschiderea spre lateral, are o lungime de 4-5 cm si un calibru
variabil in functie de sex si de sterile normale sau patologice (hernii). Prezenta herniilor este dependenta
si de constitutia anatomica (unghiul lui Radoievitch intre orizontala prin spinele iliace anterosuperioare
si plica inghinala, deschis spre medial, 25-500, la femei este sub 350 iar la barbat cand este intre 25-350
frecventa herniilor este rara, cand creste pot aparea hernii.

Canalul inghinal este de fapt un traiect, interstitiu intre planurile musculare ale peretelui abdominal,
cand devine canal prin trecerea funiculului spermatic la barbat si ligamentului rotund al uterului la
femeie. El perforeaza planurile extreme (oblic extern si fascia transversalis) si ridica planurile mijlocii
(oblic intern si transvers). Poate fi comparat cu o prisma patrulatera cu patru pereti (anterior, posterior,
inferior, superior) si doua orificii, numite inele inghinale superficial si profund.

Peretele anterior este format din piele, tesut celular subcutanat, fascia de invelis a oblicului extern,
aponevroza oblicului extern, ultima constituind elementul esential. Fascia Scarpa este un strat omogen ,
lama de tesut areolar in profunzimea tesutului celuloadipos, mai evidenta in regiunea canalului inghinal
unde se numeste fasciua Cooper, nu trebuie confundata cu aponevroza, ea nu are fibre paralele si este
mobilizabila cu pielea. Ea devine mai subtire in portiunea superioara unde se pierde in tesutul celular
subcutanat. Medial se ataseaza la linia alba mediana si participa la formarea ligamentului suspensor,

6
lateral se insera pe tuberculul pubic si descinde pana la ramura ischiopubiana. Inre tubercul si simfiza nu
are insertii inferioare, formeaza pasajul abdominoscrotal prin care trece cordonul spermatic. La indivizii
atletici in portiunea laterala a peretelui anterior se adauga oblicul intern si transversul

Inelul (orificiul) superficial perforeaza aponevroza oblicului extern, fibrele care il marginesc se
condenseaza si formeaza stalpi imedial, lateral si posterior. Stalpii medial si laretal sunt homolaterali iar
cel posterior este heterolaterai, ia nastere din aponevroza de pe partea opusa. Stalpul superomedial
depaseste linia mediana intersectandu-se cu cel opus se insera pe fata anterioara a pubelui si pe
tuberculul pubian contralateral. Stalpul inferolateral se fixeaza pe tuberculul pubian.Extremitatile
superioare sunt solidarizate inre ele (ceea ce impiedica dilacerarea lor) prin fibrele arciforme Nicaise sau
fibre intercrurale. Cele din imediata vecinatate a funiculului se condenseaza si dau nastere fibrelor
incrucisate sau podului lui Velpeau. Intre ele si funicul se interpune bula adipoasa Imlach. Stalpul
posterior sau ligamentul reflex Colles provine din aponevroza oblicului extern opus, se incruciseaza cu
celalalt, trece pe fata posterioara a canalului si se insera pe pube, tubercul pubic si creasta pectineala
unde participa la formarea ligamentului pectineal Cooper. care este un loc de insertie fibroasa, loc de
adunare la nivel pectineal a ligamentuluireflex Colles, tendon conjunct Marton-Thomas, ligament Henle,
ligamentul lacunat Gimbernat si fascia muschiului pectineu. Ligamentul refxlex uneori cu caracter
tendinos este reprezentat de obicei de un grup subtire de fibre, forma triunghiulara cu baza la tuberculul
pubian si portiunea ramurii pubiene adiacenta acestui tubercul si varful superior si medial spre linia alba
mediana si aponevroza oblicului extern de partea opusa. Rar este bine dezvoltat, poate lipsi frecvent, nu
are importanta chirurgicala.

Peretele posterior este reprezentat de fascia transversalis intarita lateral de ligamenuul interfoveolar
Hesselbach si medial in sens anteroposterior de ligamentul reflex Colles, tendonul conjunct al lui Marton
si Thomas si ligamentul Henle.

Ligamentul interfoveolar Hesselbachare forma triunghiulara alungita si curbata, cu varful la

extremitatea laterala aliniei arcuate (arcada Douglas), baza la ligamentul inghinal, marginea mediala
privind spre ligamentul Henle si marginea laterala spre orificiul profund unde prezinta o portiune
ingrosata numita plica falciforma. Acest ligament este rar bine conturat iar prezenta unor fibre
musculare in constitutia sa este si mai rara. Subiacent ligamentului, spatiul properitoneal este strabatut
de vasele epigastrice a caror adventice este atasata la fascia transversalis. De obicei ligamentul
interfoveolar se prezinta ca o intaritura fasciala a rarginii mediale a inelului profund.

Tendonul conjnct Marton-Thomas rezulta prin fuzionarea portiunilor mediale ale marginilor inferioare
ale oblicului intern si transversului. El trece de pe peretele suprior pe cel posterior al canalului si se
termina pe fata anterioara a simfizei, merginea superioara a pubelui, tuberculul pubic si creasta
pectineala unde intra in constitutia ligamentului pectineal Cooper. Dupa ultimele cercetari oblicul intern
fuzioneaza rar cu transversul iar o insertie separata aoblicului intern pe pube este si mai rara. De obicei
transversul se insera pe ramura superioara a pubelui la o distanta variabila dedreptul abdominal avand o
relatie intima cu teaca dreptului. Aceste fascicule dense de insertie a transversului sunt denumite flax
inghinale. Deosebirea flax inghinale de tendonul conjunct are importanta antomica dar nu si

7
chirurgicala, iar ceea ce vizualizeaza chirurgul drept conjunct sunt de cele mai multe ori fibrele
aponevrotice ale transversului (flax inghinale) foarte rar unite cu cele ale oblicului intern.

Ligamentul Henle neomologat de N.A, are forma triunghiulara, cu baza la creasa pectineala unde
participa la formarea ligamentului pectineal Cooper, varful in sus, marginea mediala aderenta de
marginea laterala atecii dreptului (dupa Gregoire si Paturet reprezinta un vestigiu al tecii dreptului iar
dupa Charpy si Gillis este un vestigiu al insertiei pectineale a dreptului, insertie care exista la patrupede
dar la om dispare datorita ortostatismului), marginea laterala se pierde in fascia transversalis orientata
spre ligamenrul interfoveolar.

Portiunea peretelui posterior cuprinsa intre ligamentul Henle si ligamentul interfoveolar Hesselbach este
formata numai din fascia transversalis, , ea corespunde trinughiului lui Hesselbach delimitat lateral de
ligamentul interfoveolar, medial de ligamentul Henle si tendonul conjunctsi inferior de ligamentul
inghinal. Acesta constituie punctul cel mai slab al peretelui posterior (punctul slab Blaise-Mac Clellan) pe
unde se pot produce hernii direte. Cand ligamentul Henle si Hesselbach sunt bine dezvoltate atuci se
apropie si intaresc toata aria fasciei transversalis si frecventa herniilor scade.

Pe langa fascia transversalis si structurile sale de intarire la peretele posterior mai participa si tesutul
celular properitoneal, pertoneul parietal care captuseste fata poserioara a fasciei transversalis. Tesutul
celular preperitoneal situat in spatiul Bogros intre peritoneu si fascia transversalis este strabatut de
uraca (rest al canalului alantoidian), de cordoanele fibroase ala arterelor ombilicale si vesele epigastrice
care ridica peritoneul si determina plici care delimiteaza depresiuni. Plica mediana se intinde de la
ombilic la varful vezicii urinare, cea mediala (artere ombilicale) intre ombilic si partea laterala a vezicii iar
plica laterala este data de vasele epigastrice. Intre plici se delimiteaza fosele inghinale supravezicala
(hernii oblice interne), mediala corespunzatoare trigonului Hesselbach (hernii directe) si laterala (hernii
oblice externe) care formeaza o depresiune in forma de palnie - conul peritoneal sau infundibulul lui
Ramonede care corespunde orificiului inghinal profund.

Inelul inghinal profund se afla la nivelul fasciei transversalis, nu are limite nete. Este situat lateral de
vasele epigastrice, limita sa inferomediala prezinta plica falciforma care este parte componenta a
ligamentului interfoveoral Heselbach. Fascia transversalis se prelungeste luand o forma conica, axul fiind
mai putin inclinat decat cel al funiculului, se prezinta ca un "V" cu deschiderea lateral si superior, bratul
superior mai lung si cel inferior mai scurt, paralel cu tractul iliopubic. In timpul cresterii presiunii bratele
esarfei s eapropie cu tendinta de a proteja inelul inghinal profund.

Peretele superior este format lateral de marginile inferioare ale oblicului intern si transvers, iar medial
de tendonul conjunct Marton-Thomas care rezulta din alipirea acestor structuri sau de flax inghinale.

Peretele inferior este reprezentat de jgheabl ligamentului inghinal pe care sta culcat ca intr-un hamac
funiculul spermatic sau ligamentul rotund al uterului. La subiectii atletici, portiunea laterala a peretelui
inferior este intarita de oblicul intern si transvers. Astfel oblicul inferior, transversul si tendonul conjunct
descriu o spirala in jurul canalului care incepe inferior si lateral de canal si se termina posterior si medial.

8
CANALUL FEMURAL

Situat in regiunea inghinofemurala, corespunde trigonului femural Scarpa si reprezinta prima portiune a
tecii veselor femurale. Trigonul femural este delimitat superior de ligamentul inghinal, lateral de
marginea mediala a muschiului sartorius si medial de marginea laterala a muschiului adductor lung. Unii
autori imping limita mediala pana la muschiul gracilisdand o extindere ma larga a trigonului. Canalul
femural poate fi comparat cu un trunchi de piramida triunghiulara cu baza superior la lacuna vasculara si
varful trunchiat in jos, cu trei pereti anterior, posterolateral si posteromedial

Lacuna vasculara corespunde bazei canalului femural. Peste marginea anterioara a coxalului trece ca o
punte ligamentul inghinal de la spina iliaca anterosuperioara la tuberculul pubic. Astfel se creeaza un
spatiu impartit de tractul ileopectineu intr-o lacuma musculara situata lateral si o lacuna vasculara
situata medial. Arcul ileopectineu este o ingrosare a fasciei muschiului iliopsoas, intinsa de la ligamentul
inghinal la eminenta iliopubiana a coxalului. Dupa unii autori acesta se intinde de la spina iliaca
anterosuperioara la eminenta iliopubiana. Lacuna musculara (canalul iliac Velpeau) este strabatuta de
muschiul iliopsoas care o ocupa aproape in intregime si de nervul femural care coboara prin portiunea
sa anteromediana la nivelul unde arcul iliopectineu intalneste ligamentul inghinal. Limitele lacunei
vasculare sunt - anterior ligamentul inghinal, posterior ligamentul pectineal Cooper, lateral arcul
iliopectineu, medial ligamentul lacunar Gimbernat.

Ligamentul pectineal se afla la 2 cm posterior de peretele posterior al canalului inghinal si la 3-3,5 cm de

peretele anterior al acestuia. Acest ligament considerat o intarire a periostului ramurii superioare a
pubeluiare omgrosime de 2,5-3 cm si prezinta interes in ancorarea tesuturilor. Unii autori sunt de parere
ca peretele medial al lacunel vasculare nu este format de ligamentul lacunar ci de tractul iliopubian
(aceasta noua conceptie castiga teren).

Lacuna vasculara reprezinta un veritabil hil al membrului inferior, este strabatuta de artera si vena
femurala. Artera se afla lateral, langa arcul ileopectineu care o separa de nervul femural si iliopsoas,
anterior de artera este ramura femurala a nervului genitofemural; artera poate fi explorata la 1 cm
medial de mijlocul ligamentului inghinal; Vena femurala trece medial de artera. Intre vena si ligamentul
lacunar se afla septul femural in raport cu limfaticele inghinale profunde in special nodulul Cloquet-
Rossenmuller. Septul femural reprezentat de fascia transversalis este perforat de mici orificii prin care
trec limfaticele si este circumscris de un inel femural format anterior de ligamentul inghinal, posterior de
ligamentul pectineal Cooper, lateral de vena femurala si medial de ligamentul lacunar Gimbernat. In
conceptia unor autori prin inel femural se intelege intreaga lacuna vasculara. Pe aici se pot produce
herniile femurale.

Varful trunchiat al canalului, orientat inferior se continua cu canalul subsartorian (cea de-a doua
portiune a tecii vaselor femurale).

Peterele postero-lateral este format din foita profunda a fasciei lata (fascia de invelis a coapsei) care
tapeteaza muschiul iliopsoas cu fascia sa de invelis. Aplicat pe acest perete coboara nervul femural si
ramurile sale

9
Peretele postero-medial este reprezentat de foita profunda a fasciei lata care trece peste muschiul
pectineu si fascia sa de invelis.

Peretele anterior este reprezentat de foita superficiala a fasciei lata care la nivelul trigonului Scarpa este
presarata de multe orificii de unde numele de fascia cribrosa (Thomson), determinate de trecerea
vaselor si nervilor dar si de dinamica artoculatiei soldului (Charpy). Spre unghiul inferior al trigonului se
afla un orificiu mai mare ovalar (hiatul safenei sau fosa ovala) strabatut de arcul venei safene mari.
Portiunea laterala a acestuia are o margine semilunara mai ingrosata - marginea falciforma sau
ligamentul lui Allan, Burns si Hey.

Canalului femural i se descriu trei loje - laterala sau arteriala cu artera femurala, loja mijlocie sau
venoasa (vena femurala) si mediala sau limfatica (nodurile inghinale profunde prinre care Cloquet-
Rossenmuller).

Loja mediala (infundibul in literatura franceaza, canal femural in N.A), devine canal numai cand apare o
hernie femurala care impinge septul femural dinspre cavitatea abdominala si plonjeaza spre coasa prin
inelul femural. Infundibulul are forma de piramida triunghiulara cu un perete anterior - fascia cribrosa,
un perete posterior - foita profunda a fasciei lata ce tapeteaza muschiul iliopectineu si fascia sa de
invelis, un perete lateral pe care il formeaza vena femurala si o baza orientata superior corespunzand
septului femural si ligamentului lacunar Gimbernat. Septul femural este unul din punctele slabe pe unde
se pot produce hernii ce patrund prin inelul femural in canalul femural, uneori pot trece prin hiatul safen
devenind subcutanate. Atat marginea laterala a ligamentului Gimbernat cat si margina falciforma a
hiatului safen pot produce strangularea herniei.

Diafragma

Formatiune musculoaponevrotica ce desparte cavitatea abdominala de cea toracica, formeaza peretele

abdominal superior.

Este boltita spre toracic, ceea ce explica proiectarea unor viscere abdominale (ficat, stomac, splina) pe
peretele toracic. Situatia ei variaza in functie de varsta, sex, conformatia toracelui, positie si dinamica
respiratorie.

Are o portiune centrala aponevrotica sau tendinoasa numita centrul tendinos, si o portriune periferica
musculara.

Centrul tendinos are forma de trifoi (Winslow, )cu o foliola anterioara mai mica, una stanga ceva mai
mare si alta dreapta cea mai mare. Fibrele converg spre o portiune centrala densa intre hiatusul
esofagian si cel al venei cave inferioare.

Portiunea musculara are trei componente - sternala, costala si vertebrala (lombara) ale caror fibre
converg spre centrul tendinos. Portiunea sternala are originea pe fata posterioara a procesului xifoidian,
cea costala de pe fata mediala si marginile superioare ale ultimelor sase coaste prin digitatii ce se
intreparund cu ale transversului iar cea lombara/vertebrala probine de pe vertebrele lombare prin doi
stalpi muscularisi de pe ligamentele arcuate medial si lateral. Stalpul muscular drept are originea pe

10
corpul primelor trei sau patru vertebre lombare si discuri intervertebrale iar stangul mai scurt si mai
slab, porneste de pe corpul primelor doua sau trei vertebre lombare si discuri intervertebrate. Ei se
unesc pe linia mediana si determina ligamentul arcuat median, anterior de aorta si contribuie la
delimitarea hiatului sau orificiului aortei. Ligamentul arcuat medial sau arcada psoasului se intinde de la
corpul L2 la procesul transvers al L1 trecand ca o punte peste muschiul psoas. Ligamentul arcuat lateral
sau arcada patratului lombar sau ligamentul centurat este cuprins intre procesul transvers al L1 si
marginea inferioara a lombelor.

Intre componentele portiunii musculare se observa intervale ce constituie puncte de rezistenta scazuta
prin care se produc herniile diafragmatice sau pot difuza procese patologice (colectii )de la abdomen la
torace si invers. Aceste intervale (hiatusuri), sdunt: hiatusul costovertebral sau costolombar
(lombocostal) intre componentele costala si ombara; Hiatul costoxifoidian (costosternal, costoxifoidian)
intre componenta sternala si costala; Hiatul xifoidian intre cele doua fasciculeprn care componenta
sternala se insera pe xifoid; Diafragma mai prezinta si alte hiatusuri prin care se pot produce hernii
diafragmatice. Hiatul aortic este marginit de stalpii diafragmei, ligamentul arcuat median si cooana
vertebrala, este strabatut de aorta si ductul toracic. In centrul tendinos unde foliola anterioara se
intelneste cu cea dreaptase afla orificiul venei cave inferioare ai carei pereti adera la marginile orificiului.
Hiatul esofagian, eliptic, situat intre fibrele stalpului drept, anterior si superior fata de cel aortic, prin
care trec esofagul, nervii vagi si ramurile esofagiene ale vaselor gastrice stangi. Hiatul esofagian este
sediul cel mai frecvent al herniilor diafragmatice. Lantul simpatic strabate diafragma la nivelul
componentei dintre stalpul homolateral si fibrele care au originea pe ligamentul arcuat medial. Nervii
splanhnici mare si mic trec printre fibrele care constituie stalpii. Venele lombare ascendente strabat
diafragmapentru a deveni in torace vene azygos si hemiazygos mergand fie impreuna cu simpaticul fie
cu nervii splanhnici.

Cele mai recvente puncte de pasaj ale herniilor diafragmatice sunt hiatul esofagian, hiatul costovertebral
si hiatul costoxifoidian.

Diafragmul pelvin

Inchide in jos cavitatea abdominala separand spatiul pelvisubperitoneal (pelvirectal superior al lui
Richet) de fosa ischiorectala. Are forma unei calote cu concavitatea superior si este format: anterolateral
de de muschiul obturator intern; posterior de muschiul piriform, care strabatand marea scobitura
ischiatica delimiteaza doua spatii suprapiriform (canalul Bouisson)si infrapiriform prin care cavitatea
pelvina comunica cu regiunea gluteala si pe unde rar se pot produce hernii gluteale sau ischiatice;
inferior de muschiul ridicator anal si muschiul coccigian, muschi intre care se gasesc fantele pelvine
posterolaterale care permit comunicarea spatiului pelvisubperitoneal cu fosa ischiorectala si dufuzarea
unor procese patologice. Diafragmul pelvin este tapetat de fascia perineala profunda sau fascia pelvina
parietala.

11