Dr.

Valeriu Ardeleanu

REGIUNEA INGHINALĂ ŞI CANALUL INGHINAL

Noţiuni de anatomie
Regiunea inghinală este cuprinsă între cele 2 spine iliace antero-superioare,
marginea laterală a muşchiului drept abdominal şi ligamentul inghinal. Pe aici
trece cordonul spermatic la bărbat şi ligamentul inghinal la femeie.
De la suprafaţă către profunzime prezintă următoarea stratigrafie:
1. Pielea
2. Fascia superficială, cu două straturi: fascia grăsoasă Camper şi fascia
conjunctivă Scarpa

3. Aponevroza muşchiului oblic extern, reprezintă continuarea porţiunii

cărnoase a acestui muşchi. în porţiunea caudală a regiunii inghinale se împarte în
trei fascicule:

- stâlpul lateral. Dispus infero-lateral, se inseră pe partea anterioară a

simfizei pubiene

- stâlpul medial. Este orientat supero-medial, depăşeşte linia mediană şi se

inseră pe spina pubisului şi pe tuberculul pubelui din partea opusă.

- stâlpul posterior sau ligamentul reflex al lui Colles. Provine din

aponevroza oblicului extern din partea opusă, trece pe peretele posterior al
canalului inghinal şi se inseră în porţiunea opusă a simfizei pubiene şi pe creasta
pectineală (prin intermediul căreia intră în constituţia ligamentului Cooper).

Extremităţile superioare ale stâlpilor medial şi lateral sunt solidarizate prin

intermediul unor fibre arciforme.

Aponevroza muşchiului oblic extern formează în porţiunea inferioară -

ligamentul inghinal sau arcada Fallope, ligamentul Poupart, care se întinde între
spina iliacă antero-superioară şi spina pubelui. arcada femurală se împarte în două
porţiuni, una laterală şi una medială (arcada crurală). Ligamentul inghinal este
format din fibre directe (ligamentul inghinal propriu-zis) şi fibre relectate, care pot
fi sagitale (jgheabul ligamentului inghinal) şi transversale (ligamentul lacunar).
Dr. Valeriu Ardeleanu

Porţiunea profundă a ligamentului Poupart prin marginea sa dosală formează

bandeleta ileo-pubiană.

Porţiunea laterală a arcadei femurale trece deasupra muşchiului psoas-iliac

iar porţiunea medială trece deasupra vaselor iliace, formează un jgheab şi se
fixează pe pubis. Marginea liberă a arcadei femurale este îndreptată spre exterior,
formând ligamentul Gimbernat (ligamentul lacunar) care participă la delimitarea
inelului femural.

De arcada inghinală aderă la suprafaţă pielea, producând plica inghinală, iar

în profunzime aderă fascia transversalis şi fasci femurală.

La mijlocul arcadei femurale de pe faţa posterioară se desprinde bandeleta

ilio-pectinee, care delimitează sub arcada femurală două lacune vasculară şi
musculară.

Ligamentul lui Gimbernat este orientat în sens transversal (orizontal) şi

situat medial de vase, se leagă de ligamentul ileo-pectineal, care este situat lateral
vaselor, printr-un alt ligament puternic, orientat în sens frontal şi situat pe faţa
dorsală a creastei pectineale, numit ligamentul Cooper.

4. Planul muscular profund, reprezentat de muşchii oblic intern şi transvers

cât şi de muşchiul drept abdominal. Porţiunile mediale ale celor doi muşchi se
contopesc într-un tendon puternic, care se fixează în parte pe teaca muşchiului
drept abdominal şi în parte se contopesc cu ligamentul Cooper. această inserţie
comună a muşchilor profunzi se numeşte tendonul conjunct.

5. Fascia transversalis. Medial trece pe faţa dorsală a muşchiului drept

abdominal iar lateral trece în faţa arterei epigastrice, formând lateral de această
arteră, orificiul profund al canalului inghinal. Fascia transversalis coboară
împreună cu cordonul spermatic în acest canal, luând denumirea de fascia
infundibuliformis iar mai jos denumirea de tunica vaginală comună.

Între artera epigastrică şi marginea laterală a dreptului abdominal se găseşte

trigonul inghinal, spaţiu triunghiular, lipsit de muşchi, de minimă rezistenţă pe
unde se produc herniile inghinale directe.

CANALUL INGHINAL
Dr. Valeriu Ardeleanu

Este un canal virtual, lung de 4-5 cm, cu traiect oblic al cărui ax formează un
unghi de 15 cu ligamentul inghinal. Canalul inghinal este un traiect printre
aponevrozele muşchilor largi în abdomen, devenind canal prin trecerea fasciculului
spermatic la bărbat sau a ligamentului rotund l femeie. În traiectul său canalul
inghinal perforează planurile externe şi ridic planurile ijlocii, trecând pe sub ele.
Poate fi comparat cu prismă patrulateră, cu 4 pereţi şi 2 orficii:

 Orificiul inghinal profund – este o spărtură în fascia transversalis, fiind

mărginit inferior şi medial de plica falciformă a ligamentului Hasselbach.

 Orificiul inghinal superficial – apare ca o spărtură în aponevroza

oblicului extern, fiind mărginit de stâlpii lateral, medial şi posterior, derivaţi din
aponevroza oblicului extern. Primii doi stâlpi (lateral şi medial) sunt homolaterali
iar cel postrior este heterolatal, luând naştere din aponevroza oblicului extern din
partea opusă

Fig. nr. Orificiul inghinal superficial

Dr. Valeriu Ardeleanu

 Patru pereţi:

• peretele anterior – format de aponevroza oblicului extern

• peretele superior – este format lateral de marginile inerioare ale

obliculu intern şi transversului, ambii trecând dinainte înapoi peste cordonul
spermatic, contribuind prin unirea lor la formarea tendonului conjunct sau falx
inghinalis (porţiunea medial a peretelui superior).

• peretele inferior – format de ligamentul inghinal, întărit în

porţiunea medie de ligamentul lui Gimbernat

• peretele posterior – format de peritoneu şi fascia transversalis

întărită de patru ligamente:

- ligamentul interfoveolar Hasselbach – are forma unui triunghi alungit cu

baza situată inferior la ligamentul inghinal şi cu vârful în sus în contact cu
extremitatea lateral a liniei arcuate a lui Douglas, împreună cu care formează un
“S” alungit. La nivelul inelului inghinal profund prezintă o condensare numită
plica falciformă.

- ligamentul Henle – este o formaţiune subţire ce reprezintă un vestigiu al

inserţiei pectineale a muşchiului drept abdominal. Are o formă triunghiulară cu
vârful în sus şi baza spre creasta pectineală, cu o margine aderentă la teaca
dreptului abdominal şi cu o margine lateral ce se pierde în fascia transversis.

- tendonul conjunct (falx inghinalis) – se formează prin unirea în porţiunea

medială a tendoanelor muşchilor oblic intern şi transvers. Se inseră pe creasta
pectineală participând la formarea ligamentului pectineal, precum şi pe
tuberozitatea pubiană, creasta pubiană, şi simfiza pubiană.

- ligamentul reflex Colles

În partea inferioară se mai găseşte bandeleta iliopubiană a lui Thompson,

care întăreşte marginea posterioră a arcadei femurale.

Între formaţiunile descrie rămâne un spaţiu triunghiular format doar de

fascia transversalis (triunghiul lui Hasselbach) delimitat astfel: superior de
fasciculul inghino-pubian, inferior de bandeleta iliopubiană Thompson, medial de
Dr. Valeriu Ardeleanu

tendonul conjunct iar lateral de ligamentul Hasselbach. Triunghiul lui Hasselbach,

cunoscut şi sub denumirea de punctul slab Giles este locul pe unde se produc
herniile inghinale directe.

Fig. nr. Canalul inghinal (vedere după îndepărtarea aponevrozei oblicului extern)

6. Spaţiul Bogros sau spaţiul properitoneal, dispus între fascia

transversalis şi peritoneu. Acest spaţiu se contină înspre linia mediană cu spaţiul
prevezical.

7. Peritoneul

Pe faţa profundă de observă trei cordoane proeminente verticale. Median se

găseşte cordonul uracei care se întinde de la ombilic la la polul cranial al vezicii
urnare. Lateral de uracă se găseşte plica omilicală lateralăformată de vestigiile
Dr. Valeriu Ardeleanu

arterei ombilicale. Cel mai lateral se găseşte plica ombilicală laterală dat de artera
epigastrică.

Aceste trei formaţiuni delimitează de fiecare parte a linie mediene 3 fosete

peritoneale, prin care se pot angaja diferite varietăţi de hernii.

Foseta inghinală laterală – situată lateral de vasele epigastrice şi de

ligamentul Hasselbach, corespunzând orificiului inghinal profund. Prin această
fosetă se produc herniile inghinale directe.

Foseta inghinală mijlocie – situată între artera epigastrică şi cordonul arterei

ombilicale (medial). această fosetă corespunde punctului slab Gillis, locul pe unde
se formează herniile inghinale directe.

Foseta inghinală medială – situată între uracă şi artera ombilicală, locul de

angajare al herniilor inghinale oblice interne.

Planul regiunii inghinale este străbatut de nervii ilioinghinal şi

iliohipogastric sau micul şi marele abdominogenital.

Cordonul spermatic

Este format din mai multe straturi, de la suprafaţă către profunzime acestea
find:

- Dartosul, strat muscular foarte subţire care însoţeşte

- Fascia spermatică externă – format din teşut celular lax

- Muşchiul cremaster, desprins din oblicul intern înconjură cordonul

spermatic şi îl însoţeşte până la scrot

- Fascia spermatică internă este în continuarea fasciei transversalis în canalu

inghinal şi scrot. Îmbracă elementele cordonului spermatic: canalul deferent,
artera spermatică, artera deferenţială, artera funiculară, venele spermatice şi venele
plexului panpiniform, ligamentul Cloquet (vesigiul canalului peritoneo-vascular),
vase limfatice şi ramurile genitale ale nervilor ilionghinal şi iliohipogastric.

Ligamentul rotund – este un cordon fibromuscular care porneşte de la

partea antero-laterală a coarnelor uterine, dedesubtul şi înaintea trompei lui
Dr. Valeriu Ardeleanu

Fallope. Se îndreaptă spre orificiul profund al traiectului inghinal, parcurge canalul

inmghinl, iese prin orificiul inghinal superficial şi se inseră pe pubis, muntele lui
Venis şi în grosimea labiilor mari.