Anatomia sistemului

venos- Structura
peretelui și arborele
venos
Luana Munteanu
Grupa 23
 Sistemul cardiovascular

Sistemul cardiovascular este totalitatea

structurilor care asigură mişcarea
continuă a sângelui în vederea
Sistemul venos face parte din sistemul
asigurării aportului de substanţe
cardiovascular funcțional fiind un sistem
necesare funcţiilor celulare, prelucrării
circulator de presiune joasă sau sistemul de
şi transportului produşilor rezultaţi din
capacitanţă.
metabolismul celular spre organele de
excreţie → rol în menţinerea
homeostaziei
 Sistemul venos

9% 64% 8% 7%

Artere mici
Plămâni Vene Artere mari
arteriole
 Vena cavă
superioară
Îşi are originea la nivelul primei articulaţii condrocostale drepte, posterior de aceasta, şi se formează
prin unirea celor două vene brahiocefalice dreaptă respectiv stângă. Prezintă un traiect vertical până la
nivelul celei de-a treia articulaţii condrocostale drepte, unde se varsă ȋn peretele superior al atriului
drept. Dimensiunea sa este de aproximativ 7 cm şi poate fi ȋmpărţită ȋn două segmene: unul
intrapericardic şi unul extrapericardic.

Raporturi cu ţesuturile din jur:

- la dreapta, cu nervul frenic drept, cu pleura şi cu pulmonul drept;
- la stânga, cu aorta ascendentă;
- anterior, cu cartilajele coastelor 1, 2, 3 şi cu auriculul drept.
La nivelul venei cave superioare se varsă şi vena azygos.
 Vena cavă
superioară
Strânge sângele venos de la creier, cap, gât, prin venele jugulare interne de la membrele
superioare, prin venele subclaviculare, si de la torace (spațiile intercostale, esofag,
bronhii, pericard și diafragm), prin sistemul azygos.

De fiecare parte, prin unirea venei jugulare interne cu vena subclaviculară, iau naștere
venele brahiocefalice stângă și dreaptă, iar prin fuzionarea acestora se formează vena cavă
superioară.
Vena subclaviculară continuă vena axilară care strânge sângele venos de la nivelul membrelor superioare. Sângele
venos al membrelor superior este colectat de două sisteme venoase, unul profund și unul superficial.

Venele profunde poartă aceeași denumire cu arterele care le însoțesc.

Venele superficiale, subcutanate, se găsesc imediat sub piele și se pot vedea cu ochiul liber prin transparență, datorită
colorației albastre. Ele nu însoțesc arterele și se varsă în venele profunde. La nivelul lor se fac injecții venoase.
Vena cavă inferioară
Se formează anterior de corpul vertebral L5 prin unirea celor două vene iliace commune: dreaptă şi
stângă.
Are un traiect vertical, de-a lungul coloanei vertebrale, la dreapta aortei abdominale, străbate muşchiul
diafragm şi ajunge la nivelul toracelui, unde se varsă ȋn atriul drept, la nivelul peretele inferior. Acest
orificiu poartă denumirea de orificiul venei cave inferioare şi prezintă valva lui Eustachio.

La nivel abdominal prezintă multiple raporturi:

- Anterior cu:
a. artera iliacă comună dreaptă, artera genitală dreaptă, peritoneul parietal posterior şi rădăcina
mezenterului ȋmpreună cu vasele mezenterice superioare.
b. porţiunea a treia a duodenului, capul pancreasului, ductul hepatic comun şi vena portă.
c. peritoneul parietal posterior.

- Posterior cu: corpii vertebrelor lombare L5, L4, L3 şi cu pilierul drept al diafragmului.
- La dreapta cu: ureterul drept, cu porţiunea a doua duodenală, cu rinichiul drept, cu lobul hepatic drept.
- La stânga cu aorta abdominală.
La nivelul venei cave inferioare se varsă venele lombare ȋn număr de patru perechi, venele renale, vena
suprarenală dreaptă, vena genitală dreaptă, venele frenice, venele hepatice.
Vena cavă inferioară
Adună sângele venos de la membrele inferioare, de la pereții și viscerele din bazin, de la rinichi,
suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului (venele lombare), cât și
de la ficat (venele hepatice). Vena cavă inferioară se formează prin unirea venei iliace comune stângi
cu cea dreaptă. La rândul ei, fiecare venă iliacă comună este formată prin unirea venei iliace externe
cu vena iliacă internă. Vena iliacă internă colectează sângele de la pereții și viscerele din bazin.

Vena iliacă externă continuă vena femurală care strânge sângele venos de la nivelul membrului
inferior. Ca și la membrul superior, se disting vene superficiale și vene profunde (cu aceleași
caracteristici).

Vena cavă inferioară urcă la dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragma și se termină în atriul
drept.
Vena azygos
Se formează prin unirea a două rădăcini:
- Una medială, alcătuită din vena lombară dreaptă ce provine din vena cavă inferioară sau vena
renală dreaptă şi
- Una laterală, alcătuită din unirea venei lombare ascendente drepte cu vena subcostală dreaptă.

Prezintă un traiect vertical şi pătrunde la nivelul toracelui prin orificiului aortic al

diafragmului. Ajunsă la nivel toracal, aceasta urcă până la nivelul vertebrei toracale T4, unde
realizează crosa venei azygos şi se varsă ȋn vena cavă superioară.

La nivel toracal poate fi ȋmpărţită ȋn două segemente reprezentate de:

1. Un segment vertical ce intră ȋn raport cu:

- Anterior, cu esofagul;
- Posterior, coloana vertebrală prin intermediul corpilor vertebrelor T4-T12;
- La dreapta, cu pleura şi pulmonul drept;
- La stânga, cu ductul toracic şi aorta descendentă toracică.
2. Arcul venei azygos, ce intră ȋn raport cu:
- La dreapta, cu pleura şi mediastinul;
- La stânga, cu nervul vag, esofagul şi traheea;
- Inferior, cu pediculul pulmonului drept.
 La nivelul venei azygos se varsă venele intercostale posterioare drepte, vena intercostală superioară dreaptă, vena
hemiazygos, vena hemiazygos accesorie, venele esofagiene, venele pericardice, venele bronhice drepte.

Vena hemiazygos accesorie

Se formează prin unirea venelor intercostale posterioare stângi 5, 6, 7, 8, uneori şi 4, are un traseu vertical, paralel cu
coloana verterbală, până la nivelul vertebrei T7, unde face o curbă la dreapta şi se varsă ȋn vena azygos sau hemiazygos.

Vena hemiazygos
Se formează la nivelul cavităţii abdominale prin unirea a două radăcini:
1. Una medial, alcătuită din vena lombară stângă ce provine din vena renală stângă;
2. Una lateral, ce se formează prin unirea venei lombare ascendente stângi cu vena subcostală stângă.

Are un traiect vertical şi pătrunde la nivelul cavităţii toracice prin diafragm. La nivel toracal se găseşte ȋn mediastinul
inferior şi ajunge până ȋn dreptul vertebrei toracale T8 de unde face o crosă la dreapta, vărsându-se ȋn vena azygos.
La nivel toracic prezintă două segmente:

- Unul vertical, ce intră ȋn raport cu coloana vertebrală posterior şi la dreapta şi cu aorta descendentă toracică, anterior
şi la stânga.
- Unul orizontal, ce intră ȋn raport anterior cu aorta descendentă toracică, ductul toracic şi esofag, iar posterior cu
vertebra T8.
Circulația venoasă
• Conține circa 75% din volumul sanguin total
• Transportă sângele spre inimă
• Două proprietăți funcționale:
- extensibilitatea (distensibilitatea)
=de 6 - 10 ori mai mare decât a arterelor → rezervoare de sânge (vase de
capacitanţă)
=evidentă în teritoriile splenic, hepatic şi subcutanat
=permite depozitarea sângelui fără variații ale presiunii venoase
- motricitatea = proprietatea venelor de a-şi schimba calibrul şi de a rezista astfel
în faţa unor presiuni hidrostatice mari → mobilizarea sângelui stagnant (efort fizic)
• Presiunea venoasă – foarte mică
- scade de la capătul venular spre atriul dr. - 12 mmHg → 0 mmHg (-1
mmHg)
- este egală în tot teritoriul – în decubit dorsal
- ↑ mult în membrele inferioare – în ortostatism (50 - 90 mmHg)
• Viteza de circulație - creştere progresivă dinspre periferie spre centru (0,5 mm/sec → 20 cm /sec)
- mai mică decât în artere – suprafaţă de secţiune de trei ori mai mare
• Rezistența la curgere - mică
Venele realizează ȋntoarcerea sângelui la nivelul inimii (a atriului drept). Ele mai sunt denumite şi vase de capacitanţă datorită volumului
mare de sânge pe care ȋl conţin-aproximativ 60% din volumul sanguin total.
Venele prezintă pereţi subţiri ce sunt capabili să ȋşi modifice forma ȋn funcţie de volumul de sânge circulant. Volumul de sânge este direct
proportional cu presiunea venoasă. Când presiune venoasă este scăzută, volumul de sânge din interiorul lor este scăzut, acestea colabându-se.
Pe măsură ce presiune venoasă creşte, pereţii venelor se expandează la fel ca pereţii unui balon.

Ȋntoarcerea venoasă necesită o pompă, asemănător inimii, care să faciliteze ȋntoarcerea sângelui de la nivel periferic la nivelul inimii.
Principala pompă este reprezentată de musculatura picioarelor, repsonsabilă de cea mai mare parte a ȋntoarcerii venoase. La nivelul
piciorului se regăseşte o reţea venoasă ce funcţionează tot ca o pompă, având un rol secundar, după cea anterior menţionată. Cu fiecare pas
făcut, piciorul şi muşchii gambei se contractă şi pompează sângele prin sistemul venos ȋmpotriva gravitaţiei, spre partea dreaptă a inimii, ce
conţine sânge venos.
Pentru realizarea unui flux unidirecţional la nivelul sistemului venos, sunt necesare valve integre. Funcţionarea corespunzătoare a valvelor
este necesară şi pentru realizarea unei ȋntoarceri venoase normale. Valvele de la nivelul sistemului venos funcţionează asemănător treptelor
unei scări, susţinând coloana de sânge până când aceasta ajunge la nivelul camerelor drepte ale inimii.

Prin intermediul sângelui venos sunt transportaţi metaboliţi de la nivel tisular şi sânge ȋncărcat cu dioxid de carbon către camerele drepte ale
cordului, iniţial la nivelul atriului drept prin intermediul venelor cave superioară, respectiv inferioară. Din atriul drept sângele venos ajunge
la nivelul ventriculului drept şi de aici ȋn artera pulmonară, ce ȋl transportă la nivelul plămânilor, unde dioxidul de carbon este eliminat pe
cale respiratorie şi este ȋnlocuit cu oxigen, sângele oxigenat ȋntorcându-se prin intermediul celor patru vene pulmonare la nivelul atriului
stâng, ventriculului stâng şi ulterior la nivelul aortei, ce face parte din circulţia arterială.
Mulțumesc!