Curs 10 Anatomie si Biomecanica

Articulatiile membrului inferior

Ca si la nivelul membrului superior vorbim despre articulatiile centurii membrului
inferior si articulatiile membrului inferior liber.
Articulatiile centurii membrului inferior: Centura pelvina este formata din cele
doua oase coxale impreuna cu osul sacru , posterior si median osul sacru
formeaza cu cele doua oase coxale articulatiile sacro-idiace , ligamentele
iliolombare fixeaza oasele coxale de coloana lombara iar ligamentele sacroischiatice solidarizeaza partile laterale ale sacrului si coccigelui de coloana
lombara.
In acest mod se realizeaza o unitate functionala in care articulatiile asigura
echilibrul intregului bazin , rezistenta dar si elasticitatea acestuia.
Articulatia sacro-iliaca: Suprafetele articulare sunt reprezentate pe o parte de
fetele auriculare ale coxalului si pe de alta parte de fatetele articulare ale osului
sacru.Suprafetele articulare sunt acoperite de un strat de cartilaj si alin , cele
doua suprafete articulare de fiecare parte angrenandu-se intre ele , astfel incat
osul sacru transmite greutatea organismului catre cele doua coxale si catre
membrele inferioare .Aceste articulatii sunt extrem de elastice. Mijloacele de
unire sunt reprezentate de capsula articulara intarita de ligamente.Ligamentele
sacro-iliace ventrale sunt mai subtiri si fac legatura intre aripioara sacrului si fata
pelvina a sacrului de la nivelul primelor ....... sacrate fixandu-se pe osul coxal , pe
zona invecinata a liniei nenumite.
Ligamentele sacro-iliace dorsale sau posterioare sunt oblice si se intind intre
spina iliaca posterioara si creasta sacrata laterala . In partea inferioara
ligamentele se intrepatrund cu partea superioara a ligamentului sacro-tuberal
sau ligamentul sacro-iliac posterior lung de fiecare parte.
A treia categoria o constituie ligamentul sacro-iliac inter-osos.
Care reprezinta mijlocul de unire principal intre cele doua oase , fiind extrem
de puternic.Este format din fibre scurte si este acoperit de ligamentele sacroiliace dorsale. In plus exista si ligamentul ilio-lombar de asemen un ligament
puternic care se intinde intre coloana lombara si creasta iliaca .El pelaca de la
procesele transverse ale vertebrelor a 4-a si a 5-a lombara inseranduse pe
creasta iliaca si fosa iliaca. Principalele raporturi pe care le realizeaza articulatia (
anterior cu vasele iliace externe si interne , cu muschiul ilio-opsoas si cu mischiul
piniform) (posterior: extenzorii coloanei vertebrale , superior muschiul patratul
lombelor , inferior marea incizura ischiatica strabatuta de pachetul vasculonervos fesier sau gluteal superior.)
Sinfiza pubiana este articulatia care rezulta din unirea anterioara mediana a
celor doua oase coxale si este dupa cum spuneam o simfiza.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de fatetele articulare ovalare simfizare
cate una pentru fiecare os coxal. Ca mijloace de unire exista un disc fibrocartilaginos inter-pubian si doua ligamente periferice:unul superior si unul
arcuat.Discul inter-pubian umple spatiul dintre cele doua suprafete articulare iar
ligamentele periferice sunt extrem de aderente .Fasciculul pubian superior este
constituit fibros , el intinzadu-se intre tuberculul pubian al fiecare piese osoase.

Ligamentul pubian arcuat este de fapt o lama semi-lunara rezistenta cu

concavitatea in jos si inapoi aflat sub simfiza , marginea s-a inferioara concava
orientandu-se catre tuberozitatile ischiatice
Raportul de simfize pubiene : inainte cu corpii cavernosi ai penisului sau
clitorisului , inapoi cu vezica urinara de care este separata printr-un spatiu prevezical , in sus muschii abdominali , in jos ligamentul arcuat se continua cu fascia
perineala mijlocie perforata de uretra.
Articulatia soldului sau coxo-femurala: este o articulatie sferoida , deci are trei
axe de miscare , aceasta articulatie stabilindu-se intre capul femural si cavitatea
acetabulara sau cotinoidiana a osului coxal. Suprafetele articulare sunt
reprezentate pe de o parte : de capul femural care prezinta foseta capului , pe
cealalta parte acetabulul sau cavitatea coteobiana , la care descriem o suprafata
articualra semi-lunara si fosa acetabulului de forma patrulatera.
Labrul/Cadrul acetabular este structura fibro-cartilaginoasa dispusa ca un inel
la periferia acetabulului pentru a ii mari profunzimea si pentru a realiza
congruenta dintre suprafetele articulare astfel marit acetabulul putand sa
cuprinda doua treimi din capul femural. Ca si in cazul umarului labrul acetabular
are pe sectiune o forma prismatic indulara cu trei fete respectiv baza care se
insera pe spranceana acetabulului , fata externa laterala in raport cu capsula
articulara si fata interna in raport cu capul femural. La nivelul incizurii
acetabulului labrul trece ca o punte peste aceasta incizura primind in aceasta
zona denumirea de ligament transvers al acetabulului. Ca mijloace de unire
exista capsula articulara si ligamentele de intarire. Mentinerea congruentei o
asigura si labrul , muschii peri-articulari, si presiunea atmosferica. Capsula
articulara are forma unui manson conoid , deci are forma unui trunchi de con , cu
baza mare pe osul coxal si baza mica pe femur , inserctia coxala se face pe fata
externa a labului acetabular si la periferia sprancenei acetabulare , iar la nivelul
incizurii acetabulare lasa liber orificiul format de ligamentul transvers al
acetabulului. Insertia pe colul femural se face pe urmatoarele repere: inainte pe
linia trohanteriana , inapoi pe fata posterioara a colului la unirea treimii laterale
cu cele doua treimi ale colului. In sus si in jos inserctia urmareste capetele
inserctiilor anterioara si posterioara , asigurand continuitatea. Ligamentele
articulare sau fasciculele de intarire longitudinale sunt in numar de 3 si defapt
rezulta din densificarea capsulei articulare. Asigurand soliditatea articulatiei in
statica si dinamica.
Ligamentul ilio-femural: este cel mai puternic , are forma unui evantai si se afla
pe fata anterioara a articulatiei.Varful ligamentului se insera pe spina iliaca
antero-inferioara iar baza sa pe linia inter-trohanteriana. Este format din doua
fascicule :unul lateral oblic numit si ilio-trohanterian si altul medial vertical, asa
numitul ligament ilio-.... . Ligamentul pubo-femural se afla de asemeni pe fata
anteriaora a articulatiei , se insera pe eminenta ilio-pubiana , creasta pectinee si
ramura .... a pubisului de o parte si baza trohanterului mic pe de alta parte.
Ligamentul ilio-femural limiteaza miscarile de extenzie , rotatie externa si
adductie si de asemenea este ligamentul ortostatismului.
Ligamentul pubo-femural limiteaza abductia si rotatia externa.
Ligamentul ischio-femural: se gaseste ep fata postero-inferioara a articulatiei , se
insera pe ischion. Posterior si sub acetabul , are directie in sus si in afara spre

femur , o parte din fibre se continua cu zona odiculara si poarta numele de

fascicul ischiozonular, altele se fixeaza pe baza trohanterului mare si se numesc
fasciculul ischio-supracervical. Limiteaza abductia.
Ligamentul capului femural sau ligamentul rotund este o lama fibroasa intraarticualra , triunghiulara ,care se insera prin baza sa pe ligamentul transvers al
acetabulului si pe portiunile apropiate ale sprancenei acetabulare , iar prin varf in
foseta capului femural.Raportul articulatia soldului vine in raport anterior cu
elementele regiunii topografice numite triunghiul lui Scarpa, posterior , superior
si lateral cu muschii regiunii fesiere sau gluteale , cu nervul sciatic ( marele nerv
sciatic ) , cu nervul femuro-cutanat ( femuro-cutanat posterior) si cu artera
ischiatica , articualtia fiind profunda si inconjurata de muschi.
Articulatia genunchiului: este cea mai mare articualtie a corpuui uman. Are
cateva particularitati :
-In primul rand este mai putin acoperita de parti moi , deci mai putin protejata
fiind expusa la traumatisme si alti factori nocivi
- In al doilea rand este extrem de solicitata in statica si locomotie , ceea ce
grabeste uzura elementelor sale componente.
-Este sediul a numeroase patologii traumatice ,inflamatorii sau tumorale.
Genunchiul face parte din articulatiile condiliene , dar functional poate fi
considerata si articulatie trohleana. Suprafetele articulare apartin pe de o parte
epifizei ifnerioare a femurului si ep de alta parte epifizei superioare a tibiei plus
rotula, numita anatomic:patela. Fibula sau peroneul nu participa la alcatuirea
acestei articulatii. Conformatia si orientarea celor doi condili femurali prezinta ca
adaptari functionale urmatoarele:
-Suprafata lor articualra este recurbata inapoi , cea mai mare parte din aceasta
suprafata fiind anteriaora , mult mai mare decat cea posteriaora axului. Altfel
spus , pe sectiuen sagitala , raza anteriaora a condilului este mult mai mare si
scade progresiv catre posterior.Dand aspect spiralat.
-Fiecare condil este orientat oblic , axul sau find oblic de sus in jos si din spatiul
inter-condilian spre fata cutanata.
-Condilul medial este mai proeminent si coboara fata de condilul lateral.Condilul
medial este mai ingust si mai lung fata de condilul lateral , iar cei doi condili
diverg din inainte inapoi. Datorita acestui aspect , diametrul transversal al
extremitatii inferioare femurale este mai mare posterior decat anterior.
-Epifiza superiaora a tibiei prezinta o fateta ... articulara , cu cele doua fose
articulare numite cavitati glenoide , separate prin eminenta inter-condiliara sau
spina tibiei.
Meniscurile inter-articulare sunt doua fibro-cartilaje , dezvoltate al periferia
fosetelor articualre tibiale , pentru asigurarea congruentei intre suprafetele
condiliene femurale pe de o parte si fosele articualre ale tibiei escavate
insuficient. Pe sectiune , fiecare menisc prezinta doua fete , una superiaora
concava corespunzatoare condilului femural , alta inferioara plana aderenta de
fosa articualra a tibiei corespunzatoare. Prezinta o baza , respectiv circumferinta
laterala care corespunde capsulei pe care adera. De asemenea prezinta o creasta

mediala mai subtire orientata spre centrul , interiorul articulatiei de care ramane
distantata si de asemenea prezinta doua extremitati , una anteriaora si una
posteriaora , numita coarne. Inserctia meniscurilor pe platoul tibiei se face
exclusiv prin intermediul coarnelor , meniscurile sunt mobile in timpul miscarilor.
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet , find intrerupt numai al
nivelul eminentei inter-condiliene de care se insera prin cele doua coarne.
Meniscul medial are forma semi-lunara avand o intrerupere mediala mai mare.
Inserctiile sunt mai departate , respectiv cornul anterior pe ... anterioara a
corpului pubial , iar conrul posterior pe aria inter-codiliana posterioara. Anterior
cele doua meniscuri sunt unite printr-o bandereta fibroasa transversala numita
ligamentul transvers al genunhiului , mijloacele de unire la nivelul articulatiei
genunchiului sunt reprezentate de : capsula articulara si o serie de ligamente.
Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele trei oase :femurul tibia si
patela. Anterior ea este eprforata de patela si se insera pe marginile acesteia si
se insera acoperind condilii si lasand epicondilii femurali extra-articulari. In fosa
inter-congiliara , capsula ramane profunda continuandu-se cu ligamentele
incrucisate. La nivel tibial , inserctia pleaca de al aria inter-condiliana anteriaora
si se termina la aria inter-condiliana posterioara pe ligamentele incrucisate.
Capsula se gaseste sub cartilajul articular si nu cuprinde articulatia tibio-fibulara
sau tibio-peroniera superioara. Ea adera de baza circumferinta meniscurilor si
astfel este impartita in doua portiuni: O portiune supra-mmeniscalasi alta submeniscala
Ligamentul patelei este o formatiunei fibroasa , puternica , lunga si destul de lata
, aflata inaintea articulatiei.Are forma triunghiulara , se insera prin baza sa pe
varful patelei si prin varf pe partea inferioara a tuberozitatii tibiei. Prezinta doua
fete si doua margini.
Ligamentele posterioare : este vorba de un plan fibros posterior , care acopera ca
o punte scobitura inter-condiliana , fiind formata din trei parti: una in mijloc si
doua pe lateral. Partile laterale se numesc:calotele fibroase si intra in structura
capsulei articulare , in plus exista doua formatiuni ligamentare : ligamentul
politeu oblic, ligamentul popliteu arwat.
Ligamentul popliteu oblic , pleaca de la tendonul muschiului semi-membranos ,
se indreapta in sus si in afara si se termina pe calota fibroasa a contibului lateral ,
in vreme ce ligamentul poplitei arwat este o banda fibroasa co concavitate
superioara , pleaca de la condilu lateral si merge in profunzime spre fosa intercondiliana , trecand pe sub ligamentul popliteu oblic si deci prezinta o amrgine
superioara concava si o margine inferiaora convexa. De la marginea inferiaora
convexa pleaca o banda fibroasa numita retinaculul ligamentului arcuat , care
merge la capul fibulei.
Ligament colateral lateral sau fibular si un ligament colateral medial sau tibial.
Ligamentul colateral lateral , pelaca de la partea superiaora a epicondilului lateral
al femurului si se insera pe partea antero-laterala a capului fibulei inaintea
varfului capului. Ligamentul nu adera de capsula. Prin fata sa profunda acest
ligament este in raport cu tendonul muschiului popliteu si artera articualra
supero-externa , iar prin fata sa superficiala cu fascia femurala.
Ligamentul colateral fibial.