ANATOMIA ŞI BIOMECANICA ARTICULAŢIEI

PICIORULUI ŞI GLEZNEI

PROIECT REALIZAT DE POPESCU ELENA-TEODORA

GRUPA 12KT
ANUL I
ANATOMIA ARTICULAŢIEI PICIORULUI
 Piciorul este alcătuit din 28 de oase, care realizează între ele numeroase
articulații. Acestea cuprind: articulația talo-crurală, articulația subtalară,
articulația transversală a tarsului, articulația cuneonaviculară și
articulațiile intercuneiforme, tarsometacarpiene, intermetatarsiene,
metatarsofalangiene si interfalangiene.
 Articulația subtalară
Se realiazează între fețele articulare posterioare ale talusului
și calcaneului. Este o articulație plană, cu o capsulă relativ
strânsă .
Mijloace de unire:
- ligamentul talocalcanean medial unește tuberculul
medial al apofizei posterioare a talusului, cu susținătorul
talusului de pe calcaneu.
- ligamentul talocalcanean posterior este situat
posterolateral de ligamentul talocalcanean interosos.
- ligamentul talocalcanean lateral este situat între
apofiza laterală a talusului și fața laterală a calcanului.
- ligamentul talocalcanean interosos este un ligament
voluminos, care ocupă sinusul tarsului.
 Articulația transversală a
tarsului
Articulația transversală a tarsului sau mediotarsiana a lui Chopart
se realizează între tarsul posterior si tarsul anterior. Singurul
ligament comun al acestei articulațtii este ligamentul bifurcat.
Acest ligament este format din două părți corespunzătoare
articulațiilor componente . Această articulație este formată din:
A. Articulația talocalcaneonaviculară este formată de fețele
articulare anterioare si mijlocii ale tarsului și calcaneului și
dincapul tarsului și fața articulară posterioară a navicularului. Este
o enartroză imperfectă care participă la mișcările de inversiune si
eversiune ale piciorului. capsula articulară, ceva mai laxă este
întărităde următoarele ligamente:
- ligamentul calcaneonavicular este un ligament dorsal, care
face parte din ligamentul bifurcat.
- ligamentul talonavicular este tot un ligament dorsal
- ligamentul calcaneonavicular plantar este pricupalul
ligament al acestei articulații. El completeazăinferior fața
articulară talară a navicularului și joacă rolul unei semimargini
glenoidale . Participă și la susținerea bolții plantare.
B.Articulația calcaneocuboidală este o articulație de tip
selar, între fața posterioară a cuboidului și fața anterioară a
calcaneului. Aceasta este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul calcaneocuboidian este un ligament dorsal,
care face parte din ligamentul bifucat
- ligamentul calcaneocuboidian dorsal este un fascicul
desprins din ligamentul cuneonavicular dorsal.
- ligamentul calcaneocuoidian plantar este un ligament
puternic, situat intre apofiza medială a tuberozitații
calcaneului și tuberozitatea cuboidului.
- ligamentul plantar lung este unul din cele mai
puternice ligamente. Este situat superficial de ligamentul
calcanocuboidian plantar, pe care îl dublează. Este mai lung
anterior, unde se inseră pe părțile anterioare ale cuboidului și
a metatarsienelor IV și V. Participă și el la susținerea bolții
plantare.
 Articulația cuneonaviculară
Este o articulație plană formată de semifețele
articulare anterioare ale navicularului și fețele
articulare posterioare ale cuneiformelor. Articulația
este întărită de următoarele ligamente:
- ligamentul cuneonavicular dorsal
- ligamentul cuneonavicular plantar
 Articulațiile intercuneiforme
Sunt doua articulații plane, homomorfe, situate între
oasele cuneiforme. Cuneiformele fac parte din tarsul
anterior. Și la acest nivel se găsesc ligamentele tarsale
interosoase,ligamentele tarsale dorsale și ligamentele
tarsale plantare. Dintre aceste ligamente la nivelul
acestor articulații se găsesc următoarele ligamente :
ligamentele intercuneiforme interosoase, ligamenele
intercuneiforme dorsale, ligamentele intercuneiforme
plantare.
Articulația cuneo-cuboidală
Se realizează între fața medială a cuboidului
și cuneiformul lateral.
Mijloacele de unire ale acestei articulații sunt
reprezentate de capsula articulară și de cele
trei ligamente: plantar, dorsal, interosos.
 Articulațiile tarsometatarsiene

Se realizează între cele trei cuneiforme și cuboidul,pe de o

parte si bazele metacarpienelor, pe de alta parte. Sunt
articulații plane. În general, fiecare cuneiform se articulează
cu un metatarsian, iar iar cuboidul cu ultimele doua
metatarsiene. Mai precis, metatarsianul II se articulează cu
toate cele trei cuneiforme, iar metatarsianul IV se
articulează și cu cuneiformul lateral.
Mijloacele de unire
- ligamentele tarsometatarsiene dorsale
- ligamentele tarsometatarsiene plantare
- ligamentele cuneometatarsele interosoase ale lui
Lisfrsnc, unesc cuneiformele cu baza metatrsienelor I-
III(IV). Cel mai important și mai puternic dintre aceste
ligamente unește cuneiformul medial cu metatarsianul III.
Articulațiile intermetatarsiene
Se realizează îintre bazele metacarpienelor . Capsulele
articularesunt sunt comune cu cele tarsometatarsiene. Mijloacele
de unire
- ligamentele metatarsiene dorsale
- ligamentele metatarsiene plantare
- ligamentele metatarsiene interosoase
Distal aceste articulații , între corpurile metacarpienelor se
formează spațiile interosoase metatarsiene, care sunt ocupate de
mușchii interosoși.
 Articulațiile
metatarsofalangiene
Sunt situate între capul metacarpienelor și bazafalangei
proximale. Sunt articulații elipsoidale întărite de următoarele
ligamente:
- ligamentele colaterale
- ligamentele plantare
- ligamentul transvers metatarsian profund care unește
pe fața platară, capul metatarsienelor II-IV.
Articulațiile interfalangiene

Se realizează între falanga proximală și cea

mijlocie și între flanga mijlocie si cea distală.
Mijloace de unire:
- ligamentele colaterale
- ligamentele plantare
ANATOMIA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

 Suprafeţele sale articulare sunt reprezentate de faţa articulară a „scoabei tibio-peroniere” şi

de faţa articulară superioară, lateral şi medială a corpului astragalului.
 Mijloacele de unire

- capsula articulară care este mai laxă şi mai subţire în partea

anterioară şi posterioară. În părţile laterală şi medială ea este
întărită de ligamente puternice.
- ligamentul medial sau „deltoidian” îşi are originea
superior pe maleola tibială, de unde se împrăştie în evantai pe
oasele tarsului.
Are patru părţi: partea tibio-naviculară care se prinde pe faţa
dorsal şi medială a navicularului, partea tibio-calcaneană ale
cărei fibre se inseră pe sustentaculum tali, partea tibio-talară
anterioară ale cărui fibre se inseră pe marginea medială a
colului astragalului şi partea tibio-talară posterioară ale cărui
fibre se inseră pe procesul posterior al talusului
Lateral articulaţia este întărită
de trei ligamente:

- ligamentul talofibular anterior care merge de

la maleola peronieră la partea laterală a
colului astragalului.
- ligamentul talofibular posterior care se
inseră în fosa maleolei peroniere şi pe
tuberculul lateral al procesului posterior al
talusului.
- ligamentul calcaneofibular care se prinde pe
vârful maleolei peroniere şi pe faţa laterală a
calcaneului.
BIOMECANICA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

 Articulaţia gleznei este o articulaţie de tip trohlear, la nivelul căreia se pot executa cele
două mişcari caracteristice articulaţiilor de acest gen şi anume flexia şi extensia, precum şi
mişcari de lateralitate şi de deplasare înainte şi înapoi ale astragalului, în "scoaba tibio-
peronieră".
 Ţinând seama de sensul mişcării raportat la picior, flexia este denumită fiexie dorsală a
piciorului. iar extensia este denumită flexie plantară a piciorului.
Flexia dorsală (flexie) este mişarea prin care faţa dorsală a
piciornlui se aproprie de faţa anterioară a gambei.
 
Flexia plantară (extensie) este mişcarea prin care faţa
plantară a piciorului se apropie de faţa posterioară a gambei.
Axul biomecanic în jurul căruia se produce mişcarea de
flexie-extensie, este transversal, formând un unghi de 8°,
deschis spre intern, cu linia bimaleolară. Datorită
orientării axului de flexie - extensie, când se execută flexia
dorsală, vârful piciomlui se aşează în adducţie, iar în flexia
plantară el se aşează în abducţie.
Amplitudinea mişcărilor este de 20° pentru flexia
dorsală (activ) şi de 35° pentru flexia plantară (activ).
În articulaţia gleznei mai există şi mişcări de
lateralitate şi de deplasare înainte (anterior) şi înapoi
(posterior) ale astragalului faţă de scoaba tibio-peronieră ,
mişcări care au o amplitudine redusă
Mişciările de lateralitate
Se efectueză în plan frontal şi sunt limitate de
cele două maleole, internă şi externă.
Mişcările de deplasare înainte şi
înapoi
Se efectueaza în plan sagital şi sunt limitate
de contactul osos dintre astragal şi marginea
anterioară şi posterioară a epifizei distale a
tibiei, precum şi de capsula articulară a
gleznei şi de ligamentele extraarticulare ale
acesteia.
 Muşchii motori ai articulatiei
gleznei:

1. Flexorii: tibialul anterior, extensorul

comun al degetelor şi extensorul lung a1 halucelui.
2. Extensorii: tricepsul sural, tibialul
posterior, flexorul lung al degetelor, flexorul lung al
halucelui, plantarul lung şi peronierii.