ANATOMIA ȘI BIOMECANICA ARTICULAȚIEI

GLEZNEI ȘI A ARTICULAȚIEI PICIORULUI

Proiect realizat de studentul

Leu Alexandru-Marian
KT 16
 ARTICULAȚIA GLEZNEI (TALO-CRURALĂ)

Generalități:
• Este o articulație mobilă,de tip trohlear.
• Este una dintre cele trei mari articulații ale membrului inferior.
• Face legătura dintre gambă și picior.
 ARTICULAȚIA GLEZNEI (TALO-CRURALĂ)

Suprafeţele sale articulare sunt reprezentate de :

 faţa articulară a scoabei tibio-peroniere.
 faţa articulară superioară, laterală şi medială a corpului astragalului.
Mijloacele de unire sunt:

1.Ligamentul medial sau „deltoidian” îşi are originea superior pe maleola tibială, de unde se
împrăştie în evantai pe oasele tarsului. Ligamentul medial sau deltoidian are patru părţi:
• partea tibionaviculară care se prinde pe faţa dorsală şi medială a navicularului
• partea tibiocalcaneană ale cărei fibre se inseră pe sustentaculum tali
• partea tibiotalară anterioară ale cărui fibre se inseră pe marginea medială a colului
astragalului
• partea tibiotalară posterioară ale cărui fibre se inseră pe procesul posterior al astragalului.

2. Capsula articulară care este

mai laxă şi mai subţire în partea
anterioară şi posterioară. În
părţile laterală şi medială ea este
întărită de ligamente puternice.
Lateral articulaţia este întărită de trei ligamente:
• Ligamentul talofibular anterior care merge de la maleola peronieră la partea laterală a
colului astragalului.
• Ligamentul talofibular posterior care se inseră în fosa maleolei peroniere şi pe tuberculul
lateral al procesului posterior al talusului.
• Ligamentul calcaneofibular care se prinde pe vârful maleolei peroniere şi pe faţa laterală a
calcaneului.

Sinoviala căptuşeşte la interior capsula şi are două funduri de sac, anterior şi posterior.
 ARTICULAŢIA SUBTALARĂ

Se mai numeşte şi talocalcaneană posterioară.Ea uneşte talusul şi calcaneul prin intermediul

feţelor articulare posterioare.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de :
- o capsulă articulară
- două ligamente talo-calcaneene(medial și posterior)
- un ligament talo-calcanean interosos
 ARTICULAŢIA TALO-CALCANEO-NAVICULARĂ

Suprafetele articulare sunt reprezentate de capul talusului,fata articulara posterioara a

navicularului si fetele articulare anterioara si mediala ale calcaneului.
Mijloacele de unire sunt:
- Capsula articulară
- Ligamentul talo-calcanean interosos
- Ligamentul bifurcat (alcatuit din ligamentul calcaneo-navicular si ligamentul calcaneo-
cuboidian)
 ARTICULAŢIA TRANSVERSALĂ A TARSULUI

Între cele patru oase ale tarsului posterior, chirurgii,pe criteriul „dezarticulării" descriu o
articulaţie complexă numită articulaţia transversa a tarsului (articulaţia medio-tarsiană sau
articulaţia lui Chopart).În componenţa acesteia se găsesc articulate patru oase:talusul cu
navicularul şi calcaneul cu cuboidul.
Linia articulară este dispusă transversal, având formaliterei S culcat.Partea talonaviculară este
concavă înapoi, pe când cea calcaneocuboidiană, concavă înainte.
Ligamentul principal al acestei articulaţii este ligamentul bifurcat („cheia articulaţiei“)
 ARTICULAŢIA CUNEO-NAVICULARĂ

Se realizează între osul navicular şi cele trei

cuneiforme.
Suprafetele articulare sunt reprezentate de fata
anterioara a navicularului si fetele posterioare ale
celor trei oase cuneiforme.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de
capsula articulara si de ligamentele cuneo-
naviculare,dorsale si plantare.
 ARTICULAŢIILE INTERCUNEENE

Prin articularea oaselor cuneiforme rezultă două articulaţii plane.Suprafeţele articulare se găsesc
pe feţele adiacente ale oaselor.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de :

- Două ligamente intercuneiforme interosoase
- Două ligamente intercuneiforme dorsale
- Două ligamente intercuneiforme plantar
 ARTICULAŢIA CALCANEO-CUBOIDIANĂ

Suprafețele articulare sunt reprezentate de fața articulară cuboidiană a calcaneului și fața

articulară posterioară a cuboidului.
Mijloacele de unire sunt alcătuite din capsula articulară,ligamentul bifurcat și ligamentul plantar
lung.
 ARTICULAŢIA CUNEOCUBOIDIANĂ

Uneşte cuboidul cu al treilea cuneiform;

Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele adiacente ale oaselor amintite.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
- un ligament cuneocuboidian interosos
- un ligament cuneocuboidian dorsal
- un ligament cuneocuboidian plantar
 ARTICULAŢIILE TARSOMETATARSIENE
Reunesc cuboidul şi cele trei cuneiforme cu oasele metatarsului. Sunt articulaţii plane, cunoscute
împreună sub numele de „articulaţia Lisfranc".
Mijloacele de unire sunt realizate de capsulele articulare întărite de trei categorii de
ligamente: dorsale, plantare şi interosoase.
 ARTICULAŢIILE INTERMETATARSIENE

Metatarsienele se articulează prin intermediul bazei lor. De obicei primul metatarsian nu se

articulează cu cel de-al doilea. Celelalte metatarsiene se pun în contact prin feţişoarele articulare
situate pe feţele adiacente ale bazei lor.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de :capsule articulare,ligamente metatarsiene
dorsale,ligamente metatarsiene plantare şi ligamente metatarsiene interosoase.
Sinoviala.Fiecare articulaţie intermetatarsiană posedă câte o mică sinoviala,care provine
din articulaţia tarsometatarsiană.
 ARTICULAŢIILE DEGETELOR

În această grupă de articulaţii vom descrie: articulaţiile metatarsienelor cu falangele, precum şi

articulaţiile falangelor între ele.
1. ARTICULAȚIILE METATARSOFALANGIENE sunt articulaţii elipsoide.
Suprafeţele articulare.
De o parte există capul metatarsianului, iar de alta cavitatea articulară ovală,uşor scobită,a
falangei corespunzătoare.
Mijloacele de unire sunt
reprezentate
de o capsulă laxă,
două ligamente
colaterale,ligamentele plantare,
ligamentul metatarsian transvers
profund.
2. ARTICULAŢIILE INTERFALANGIENE
Cu excepţia halucelui care posedă o singură articulaţie, toate celelalte degete au două articulaţii
interfalangiene. Acestea sunt articulaţii trohleene fiind conformate după tipul articulaţiilor
degetelor de la mână. Fiecare articulaţie posedă ca mijloace de unire o capsulă, un ligament
plantar şi două ligamente colaterale

Mişcările. În articulaţiile degetelor se produc ca mişcări principale flexia şi extensia, precum şi

mişcări accesorii de abducţie şi adductie. Flexia este mai amplă decât extensia şi în general,
mişcările de flexie-extensie sunt mai libere între falangele proximale şi mijlocii decât între cele
mijlocii şi cele distale.
 BIOMECANICA ARTICULAŢIEI GLEZNEI

Articulaţia gleznei este o articulaţie de tip trohlear, la

nivelul căreia se pot executa cele două mişcari
caracteristice articulaţiilor de acest gen şi anume flexia
şi extensia.
Flexia dorsală (flexie) este mişcarea prin care faţa
dorsală a piciorului se aproprie de faţa anterioară a
gambei.
Flexia plantară (extensie) este mişcarea prin care
faţa plantară a piciorului se apropie de faţa
posterioară a gambei.
Cele două mișcări se produc în plan medio-sagital iar
axul biomecanic în jurul căruia se produce mişcarea de
flexie-extensie, este transversal, formând un unghi de
8°, deschis spre intern, cu linia bimaleolară.
Datorită orientării axului de flexie - extensie, când se
execută flexia dorsală, vârful piciorului se aşează în
adducţie, iar în flexia plantară el se aşează în abducţie.

Amplitudinea mişcărilor este de 20° pentru flexia

dorsală (activ) şi de 35° pentru flexia plantară (activ).
 BIOMECANICA ARTICULAŢIEI PICIORULUI

Deși în majoritatea articulațiilor piciorului se pot produce mișcări de amplitudine

relativ redusă,în ansamblu,piciorul se poate mișca în toate sensurile.

El execută mișcări de :
- Flexie-extensie(cele două mișcări se fac mai ales în articulația gleznei și în mai mică
măsură,la realizarea lor intervenind și articulațiile piciorului.)
- Adducție-abducție
- Pronație-supinație
- Circumducție
 BIOMECANICA ARTICULAŢIEI PICIORULUI

Adducţia este mişcarea prin care vârful halucelui se apropie de planul medio-sagital al corpului;
Abducţia este mişcarea prin care el se îndepărtează de acest plan.
Cele două mișcări se efectuează mai ales în aticulația subastragaliană,în jurul unui ax biomecanic
vertical,care trece prin fața externă a astragalului.
Trebuie să amintim faptul că în mișcarea de abducție,vârful piciorului se deplasează spre
extern,depărtându-se de linia mediană.
În mișcarea de adducție,sensul mișcării vârfului piciorului și calcaneului este invers.
Amplitudinea celor două mișcări este de 10-20 de grade.
 BIOMECANICA ARTICULAŢIEI PICIORULUI

Supinaţia este mişcarea prin care marginea medială a piciorului este ridicată de pe
pământ, astfel că faţa plantară priveşte spre planul medio-sagital.
Pronaţia este mişcarea inversă, prin care marginea laterală se ridică de pe sol, astfel încât planta
priveşte înafară.
Cele două mișcări se produc în articulația medio-tarsiană,formată din articulația astragalo-
scafoidiană și articulația calcaneo-cuboidiană,în jurul unui ax biomecanic antero-posterior și mai
puțin în articulația subastragaliană.
Rotația internă a piciorului sau supinația este de 10-15 grade,în timp ce rotația externă sau
pronația este de 5 grade.
 BIOMECANICA ARTICULAŢIEI PICIORULUI

Circumducţia este mişcarea care rezultă din executarea succesivă a

flexiei,adducției,extensiei,abducției,la nivelul piciorului.
Centrul mișcării se află la nivelul articulației tibio-astragaliene.
Cele două zone ale piciorului,zona pretibială și zona retrotibială,descriu fiecare,în timpul
circumducției,două conuri care au vârf comun,la nivelul astragalului.
MUȘCHII MOTORI AI ARTICULAȚIEI
GLEZNEI
 FLEXORII

Flexorii sunt : tibialul anterior, extensorul lung al degetelor şi extensorul lung al halucelui.
 EXTENSORII

Extensorii sunt : tricepsul sural(gastrocnemian și solear),tibialul posterior, flexorul lung al

degetelor,flexorul lung al halucelui, plantarul şi peronierii(lung și scurt).
 BIBLIOGRAFIE

• Dr.Alexandru Buzescu – ANATOMIE ȘI BIOMECANICĂ

• ATLAS DE ANATOMIE UMANĂ EDIȚIA A TREIA,NETTER .
• Victor Papilian - Anatomia omului Vol 1