ANATOMIE FUNCȚIONALĂ

- CURS 4 –
Articulaţiile membrului superior:
umăr, cot, radio-ulnară, radio-carpiană, mână

Lector universitar Dr. Remus GLOGOJEANU

remus.glogojeanu@unefs.ro
Syndesmologia

SISTEMUL ARTICULAR
Articulaţiile  formaţiuni anatomice complexe
alcătuite din totalitatea elementelor prin care se
leagă două sau mai multe oase

Partea anatomiei care are ca obiect studiul

articulaţiilor se numeşte artrologie sau
syndesmologie.
 Syndesmologie

Clasificarea articulaţiilor
3 grupe:

- Articulaţii fibroase – sinartroze - fixe

- Articulaţii cartilaginoase – amfiartroze - semimobile

- Articulaţii sinoviale – diartroze - mobile

ARTICULAŢIA UMĂRULUI
 Scurt istoric
 Prima persoană care a
descris articulaţia
humerală a fost
Leonardo da Vinci,
Vinci,
(15.04.1452--02.05.1519)
(15.04.1452
pictor,, sculptor, arhitect
pictor arhitect,,
filozof, matematician,
fizician, astronom,
inventator și om de
știință italian.
 GENERALITĂŢI

Articulaţia scapulo-
scapulo-
humerală este o
articulaţie mobilă
(diartroză) care face
legătura dintre humerus
şi omoplat.
 SUPRAFEŢE ARTICULARE
Suprafeţele articulare
sunt reprezentate de:
 capul humeral;
 cavitatea glenoidă:
 CAPSULA
Capsula este întărită de ligamentele
ligamentele::
 coracohumeral;
 glenohumeral
glenohumerale e:
a) superior (supragleno
(supragleno--
suprahumeral;
b) mijlociu (supragleno
(supragleno--
prehumeral);
c) inferior (pregleno
(pregleno--subhumeral)
 Inserţiile musculare periscapulare
 MEMBRANA SINOVIA
SINOVIALĂ
LĂ
 Capsula este căptuşită
căptuşită de sinovială, care
se inseră la periferia celor două suprafeţe
articulare.
 VASCULARIZAȚIA

Dată de arterele
suprascapulară
din subclavie şi
subscapulară din
artera scapulară.
 INERVAŢIA
 tributară plexului brahial
 MIŞCĂRI
Adducţia(30°–40°)
Abducţia(160°–180°)
Flexia(150°–170°)
Extensia(40°)
Rotaţia medială (in abd.: 40°–50°; in add.: 70°)
Rotaţia laterală (in abd.: 95°; in add.: 70°)
Circumducţia
 ADDUCŢIA
Adducţia(30°–40°)
 ABDUCŢIA
Abducţia(160°–180°)
 FLEXIA
Flexia(150°–170°)
 EXTENSIA
• Limitată
• Braţul nu atinge
orizontala
ROTAŢIA INTERNĂ
ROTAŢIA EXTERNĂ
CIRCUMDUCŢIA

Este formata din:

 flexie
 abducţie
 extensie
 adducţie.
 ARTICULAŢIILE UMĂRULUI
-Unitatea cinematică centură scapulară-umăr-braţ
dispune de cinci articulaţii dintre care 3 ale centurii
scapulare şi 2 ale umărului.
- Dintre acestea, 3 sunt adevărate şi 2 false.
- Realizează o mare mobilitate, care permite 3 grade
de libertate, mişcare în 3 planuri sau pe 3 axe, la
care se adugă şi combinarea lor în cadrul
circumducţiei.
 ARTICULAŢIILE UMĂRULUI
-Articulaţiile adevărate sunt:
- scapulohumerală,
- acromioclaviculară,
- sternocostoclaviculară.
-Articulaţiile false sunt:
- articulaţia scapulotoracică,
- planul de alunecare subdeltoidian = bursa
seroasă subacromiodeltoidiană.
A. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE

1. Articulaţia sternoclaviculară
2. Articulaţia acromioclaviculară
3. Articulaţia interscapulotoracică
 1. Articulaţia sternoclaviculară
= articulaţie sternocostoclaviculară, deoarece la
alcătuirea ei participă şi prima coastă.
- Este o diartroză, o articulaţie selară.
- Suprafeţe articulare:
suprafaţa articulară a sternului – reprezentată de
unghiul sternal,
suprafaţa articulară a cartilajului costal -
reprezentată de o porţiune plană a acestuia,
suprafaţa articulară a claviculei - reprezentată de
faţa internă verticală a extremităţii interne a
claviculei şi de faţa ei inferioară orizontală.
între suprafaţa claviculară şi cea sternală, se
interpune un menisc vertical.
 Mijloace de unire ale suprafeţelor articulare
Capsula articulară este întărită de:

patru ligamente intrinseci: anterior, posterior,

superior şi inferior.
un ligament extrinsec: ligamentul costoclavicular.
Este relativ scurt dar foarte solid. Reprezintă centrul
mecanic al mişcării (axul mişcărilor).
- Articulaţia sternoclaviculară contribuie la mişcările
de abducţie şi flexie.
A. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE

1. Articulaţia sternoclaviculară
2. Articulaţia acromioclaviculară
3. Articulaţia interscapulotoracică
 2. Articulaţia acromioclaviculară

- Este o articulaţie plană de tip artrodie.

- Suprafeţe articulare:
suprafaţa articulară a acromionului – ocupă
partea anterioară a marginii lui interne,
suprafaţa articulară a claviculei – este situată pe
extremitatea laterală a claviculei.
 Mijloace de unire ale suprafeţelor articulare
o capsulă fibroasă întărită de două ligamente
acromioclaviculare superior şi inferior (=ligamente intrinseci),
ligamentele coracoclaviculare (=ligamente extrinseci):
· ligamentul trapezoid – dispus anteroextern, de formă
patrulateră,
· ligamentul conoid – dispus posterointern, de formă
triunghiulară.
Aceste ligamente blochează mişcările claviculei în timpul
mobilizării umărului.
 2. Articulaţia acromioclaviculară

- În 33-40% din cazuri, articulaţia prezintă şi un disc.

-Articulaţia acromioclaviculară –
participă la mişcările de:
- flexie,
- extensie,
- abducţie,
- nu are rol în mişcările de rotaţie.
A. ARTICULAŢIILE CENTURII SCAPULARE

1. Articulaţia sternoclaviculară
2. Articulaţia acromioclaviculară
3. Articulaţia interscapulotoracică
 3. Articulaţia interscapulotoracică
-Este o sissartroză = articulaţie fără elemente
articulare tipice.

-Suprafeţe articulare:

Faţa anterioară a omoplatului, dublată de muşchiul

subscapular.
Faţa externă a coastelor şi muşchii intercostali.
Între cele două suprafeţe articulare se găseeşte
muşchiul marele dinţat (m. Serratus magnus)
 B. ARTICULAŢIILE UMĂRULUI

Umărul prezintă două articulaţii:

- articulaţia propriuzisă a umărului = articulaţia
scapulohumerală = articulaţie adevărată,
- articulaţia subdeltoidiană = articulaţie accesorie.
 1. Articulaţia scapulohumerală

- Este o enartroză.
- Suprafeţe articulare:
a humerusului: capul humeral, acoperit de un
cartilaj hialin gros de 1,5-2 mm,
a omoplatului: cavitatea glenoidă, acoperită de
cartilaj hialin.

- Mijloacele de unire: capsula articulară, întărită

superior de ligamentul coracohumeral şi anterior de
3 ligamente glenohumerale.
 2. Articulaţia subdeltoidiană
= sissartroză
- Este un plan de alunecare între faţa profundă a
deltoidului şi manşonul rotatorilor.
- Suprafeţe articulare:
Suprafaţa articulară superioară: faţa inferioară
concavă a acromionului şi a deltoidului.
Suprafaţa articulara inferioară: capsula superioară
a articulaţiei scapulohumerale întărită intern de
tendonul supra şi subspinosului şi ale
subscapularului şi ligamentul coracohumeral şi
extern se găsesc tuberozităţile humerale şi inserţiile
lor tendinoase.
 Articulaţia cotului

DEFINIŢIE. DATE GENERALE

ELEMENTE STRUCTURALE
•Suprafeţele articulare
•Cartilajul articular
•Capsula articulară
•Ligamente
RAPORTURI
VASCULARIZAŢIE ŞI INERVAŢIE
ANATOMIE RADIOLOGICĂ
MECANICA ARTICULARĂ
 Articulaţia cotului
DEFINIŢIE. DATE GENERALE

articulaţie sinovială de tip compus formată din trei

articulaţii distincte:
•articulaţia humero-ulnară realizată între trohleea
humerală şi incizura trohleară a ulnei;
•articulaţia humero-radială realizată între capitulul
humeral şi capul radial;
•articulaţia radio-ulnară superioară
 Articulaţia cotului - Capsula articulară

Membrana fibroasă se dispune ca un manşon în jurul celor trei

articulaţii, având un contur superior la nivelul humerusului şi unul
inferior la nivelul radiusului şi ulnei.
Articulaţia cotului - Membrana sinovială

Suprafeţele osoase intracapsulare cum ar fi fosa

olecranianặ, fosa coronoidianặ şi gâtul
radiusului sunt acoperite de membrana sinovială.
Adânc în cavitatea articularặ membrana sinovialặ
trimite pliuri care pặtrund în camerele articulare
complementare dintre corpurile articulare.

Între capsulă şi membrana sinovială se

delimitează trei compartimente (funduri de sac):
•fundul de sac anterior este cel mai larg,
•fundul de sac posterior (tricipital) - Fibre
musculare din triceps se inseră pe sinovială
având rol tensor în extensia antebraţului pe braţ.
• fundul de sac inferior (periradial)
Articulaţia cotului - Ligamente

Ligamentul anterior

Este subţire, dar foarte rezistent. Se inseră:

superior
deasupra foselor coronoidă şi radială
pe faţa anterioară a epicondilului medial
pe faţa anterioară a epicondilului lateral
imediat înafara capitulului

inferior
extremitatea anterioară a incizurii radiale
Articulaţia cotului - Ligamente

Ligamentul posterior

Este format din fibre cu originea pe

conturul fosei olecraniene dispuse în
trei straturi:
•profund, alcătuit din fibre verticale care
coboară pe faţa superioară a
olecranului, în apropierea vârfului
•mijlociu, alcătuit din fibre orizontale
care trec în punte peste fosa
olecraniană;
•superficial, format din fibre oblice cu
originea pe feţele posterioare ale
epicondililor care ajung pe marginile
vârfului acestuia.
 Articulaţia cotului - Ligamente
Ligamentul colateral ulnar

Este gros şi rezistent şi alcătuit din 3

fascicule cu originea în partea inferioară a
epicondilului medial, în vecinătatea
trohleei.
Articulaţia cotului - Ligamente
Ligamentul inelar
Este o bandă puternică care
înconjură capul radial formând 4/5
din circumferinţa unui cerc
Ligamentul inelar prezintă
două extremităţi, anterioară şi
posterioară: care se inseră pe părţile
anterioară, respectiv posterioară a
incizurii radiale a ulnei
Ligamentul patrat
Este o lamă fibroasă de formă patrulateră situată orizontal între ulnă şi
radius. El se inseră:
•medial, pe marginea inferioară a incizurii radiale a ulnei,
•lateral, pe porţiunea corespunzătoare a gâtului radiusului.
Are latura de aproximativ 10 mm cu marginile anterioară şi posterioară
mai groase.
Limitează mişcările de pronaţie şi supinaţie.
 Regio manus
 Reprezintă segmentul terminal al membrului
Reprezintă
superior situat periferic de linia ce unește
vârfurile apofizelor stiloide.
 Poate fi împǎrțitǎ în douǎ porțiuni:
porțiuni: proximalǎ
- mâna propriu-
propriu-zisǎ ce corespunde
scheletului carpian şi metacarpian şi distalǎ
reprezentată de cele 5 degete
corespunzǎtoare scheletului falangian.
 Mâna propriu-
propriu-zisǎ se subîmparte într-
într-o
regiune palmarǎ şi una dorsalǎ.
dorsalǎ.
 Regiunea palmarǎ are o formǎ concavǎ cu o
depresiune centralǎ delimitatǎ între eminența
tenarǎ (lateral) şi cea hipotenarǎ (medial)
ambele date de masa muscularǎ a policelui,
respectiv a degetului mic.

Articulaţia radiocarpiană
Această articulaţie este sinovială şi leagă
antebraţul de mâ mână.
 Suprafaţa articulară proximală este formată
de faţa inferioară a extremităţii distale a
radiusului şi de un disc articular
fibrocartilaginos, triunghiular, care se întinde
de pe faţa medială a suprafeţei articulare
a radiusului pîpînă la o incizură aflată pe baza
procesului stiloidian ulnar.
 Suprafaţa articulară distală este formată de oasele
scafoid, semilunar şi piramidal.
piramidal. Suprafeţele
articulare proximale ale acestora formează o
suprafaţă convexă care pătrunde în concavitatea
formată de radius şi discul articular.
 Capsula articulaţiei este tapetată de membrană
sinovială,, iar cavitatea sinovială în mod normal nu
sinovială
comunică cu articulaţia radioulnară distală sau cu
articulaţiile intercapiene.
 Articulaţia radiocarpiană
 Capsula articulară este
fortificată de ligamentele
colaterale ulnar şi radial şi de
ligamentele radiocarpiene
palmar şi dorsal.

 Mişcările articulaţiei
radiocarpiene sunt inseparabile
funcţional de cele care se
produc între primul şi al doilea
rînd de oase carpiene -
articulaţia mediocarpiană.
 Articulaţia mediocarpiană
 Fiecare os carpian se articulează
cu oasele carpiene adiacente, prin
articulaţii sinoviale, în care se produc
mişcări fine.
 O articulaţie distinctă se găseşte
între oasele scafoid, semilunar şi
piramidal situate proximal şi oasele
trapez, trapezoid, capitat şi hamat situate
distal, la acest nivel putâ
putându
ndu--se produce
o mişcare mai amplă.
 Articulaţiile carpo-
carpo-metacarpiene
 Cele patru articulaţii dintre carpiene
şi metacarpiene sunt articulaţii
sinoviale neregulate, în care se produc
mişcări de foarte mică amplitudine.
 Articulaţiile metacarpofalangiene
 Acestea sunt articulaţii
sinoviale cotilice.
Suprafaţa articulară uşor
concavă a falangei
proximale se articulează cu
suprafaţa convexă a
capului metacarpianului,
metacarpianului,
parţial divizat în doi condili
pe faţa palmară.
 Fiecare articulaţie este
înconjurată de o capsulă
fibroasă întărită anterior de
un ligament palmar şi
lateral de două ligamente
colaterale.. Dorsal, rolul de
colaterale
ligamente îl joacă
tendoanele extensorilor.
 Articulaţiile interfalangiene
 Sunt asemănătoare structural cu cele metacarpofalangiene
metacarpofalangiene,, însă
permit doar mişcările de flexie şi extensie,
extensie, fiind articulaţii
uniaxiale.
 Fiecare are cîcîte un ligament palmar şi două ligamente colaterale.
colaterale.
 Flexia este produsă de flexorii lungi ai degetelor şi
policelui.
 Extensia este produsă de extensorul degetelor şi extensorul
lung al policelui,
policelui, iar atunci cîcînd se combină cu flexia din
articulaţiile metacarpofalagiene (care exclude extensorii lungi), este
produsă de muşchii interosoşi şi lombricali.
Fazele remodel
emodelaarii