Articulatia genunchiului

Articulația genunchiului este cea mai mare articulație a corpului ea fiind o

articulație condiliană.
Suprafețele articulare aparțin epifizei inferioare a femurului, epifizei
superioare a tibiei si patelei, ele fiind următoarele:
 cei doi condili femurali; condilul medial este mai voluminos și coboară mai mult
decât cel lateral
 fața posterioară a patelei;
 fața articulară superioară a platoului tibiei, care prezintă două fose articulare
separate prin eminența intercondiliană. Fetele articulare sunt acoperite de cartilaj
hialin (6-7 mm. grosime), care fiind elastic are rolul de a atenua presiunile si
traumatismele produse de mișcările ce se efectuează în mers, fugă și sărituri.
Deoarece între suprafețe articulare ale femurului și tibiei nu este o concordanță
perfectă, între ele există două fibrocartilaje semilunare, numite meniscuri intraarticulare.
Meniscurile intraarticulare sunt în număr de două: lateral și medial. Pe
secțiune
verticală prezintă:
 două fețe: superioară, care corespunde condilului femurului și alta inferioară
aplicată pe fosa articulară a tibiei;
 bază, care corespunde capsulei articulare;
 circumferință medială orientată spre centrul articulației;
 două extremități numite coarne: anterior și posterior, prin care se inseră pe
platoul tibiei.
Meniscul lateral are forma unui cerc aproape complet. Se inseră prin cele două
coarne la nivelul eminenței intercondiliene. Meniscul medial are de semilună. Se inseră
astfel:
 cornul anterior pe marginea anterioară a platoului tibiei,
  cornul posterior pe aria intercondiliană posterioară.

Mijloacele de unire sunt:

 Capsula articulară, care unește femurul, tibia și patelă. în partea anterioară se inseră
pe marginile patelei. Inserția pe femur se face deasupra feței patelare, trece pe sub
cei doi epicondili, iar posterior se confundă cu ligamentele încrucișate. Pe tibie se
inseră la 2-5 mm. sub cartilajul articular. Capsula articulară aderă de baza
meniscurilor, fiind împărțită în două porțiuni: suprameniscală și submeniscală.
 Ligamentul patelei se inseră pe vârful patelei și pe tuberozitatea tibiei. Este tendonul
terminal al mușchiului cvadriceps femural.
 Ligamentele posterioare sunt: ligamentul popliteu oblic și ligamentul arcuat.
 Ligamentul colateral fibular, care se inseră pe epicondilul lateral al femurului și pe
capul fibulei.
 Ligamentul colateral tibial, care se inseră pe epicondilul medial al femurului și pe
fața medială a tibiei.

Ligamentele încrucișate sunt în număr de două și se găsesc în fosa intercondiliană.

După inserția lor pe tibie, se numesc anterior și posterior.
 Ligamentul încrucișat anterior se inseră pe fața intercondiliană a condilului lateral
al femurului și pe aria intercondiliană anterioară a tibiei.
 Ligamentul încrucișat posterior se inseră pe fața intercondiliană a condilului medial
al femurului și pe aria intercondiliană posterioară a tibiei.

Biomecanica articulației genunchiului

Articulația genunchiului este o articulație sinovială condiliană, uniaxială. În
această articulație se produc următoarele mișcări principale:
1. Flexiunea. Este mișcarea prin care gamba se apropie de fața posterioară a coapsei.
Se produce în articulația femuromeniscală. Axul mișcării este transversal și trece prin
condilii femurului.
În flexia genunchiului trebuie luate în considerare trei eventualități:
 Deplasarea tibiei pe femur
 deplasarea femurului pe tibie
 deplasarea simultană a ambelor oase.
Dacă se admite deplasarea femurului pe tibie, se constată că flexiunea implică la
început o mișcare redusă de învârtire urmată de o mișcare mai amplă de alunecare
datorită:
 disproporției dintre suprafața condiliană femurală și cavitatea articulară a tibiei,
care este mai scurtă;
 formei spiroide a condililor femurului, care în partea anterioară prezintă o rază
de curbură de 45 mm., iar posterior de 16-17 mm.
Aceste fenomene au fost descrise de frații Weber. Ei au pornit de la poziția de
repaus în extensiune și au fixat două repere osoase simetrice: superior pe condilul
femurului și inferior pe condilul tibiei. în momentul în care începe flexiunea, cele două
repere își pierd simetria. în flexiune, 70° sunt mișcare pură, de la 70° în sus, flexiunea se
combină cu rotația internă a gambei, considerată mișcare terminală. Amplitudinea
mișcării este de 130°.
Flexiunea este limitată de întinderea maximă a mușchiului cvadriceps femural și
de întâlnirea gambei cu coapsa. în flexiune, ligamentul colateral fibular este relaxat
total, cel colateral tibial este puțin relaxat, iar ligamentul încrucișat posterior este întins.
Mușchii motori sunt:
 bicepsul femural,
 semitendinosul,
 semimembranosul,
 gastrocnemianul,
 gracilisul
 croitorul.
2. Extensiunea este mișcarea prin care gamba se îndepărtează de coapsă. Se produce
în articulația meniscotibială.
Axul mișcării este transversal și trece prin condilii femurului.
În extensiune au loc aceleași momente ca la flexiune: inițial o mișcare de învârtire,
apoi alta de alunecare. Extensiunea se asociază cu rotația externă a gambei, ca mișcare
terminală. Amplitudinea extensiunii este 15°.
Extensiunea este limitată de întinderea ligamentelor posterioare ale genunchiului și a
ligamentului încrucișat anterior.
Mușchii motori sunt:
cvadricepsul femural
tensor al fasciei lata.
în articulația genunchiului se mai produc și mișcări secundare: rotația internă și
externă, înclinarea marginală, medială și laterală a gambei.
3. Rotația este mișcarea de răsucire a gambei pe coapsă sau a coapsei pe gambă.
Axul mișcării este vertical și trece prin eminența intercondiliană a tibiei.
în rotația internă vârful piciorului se apropie de planul mediosagital.
în rotația externă vârful piciorului se îndepărtează de planul mediosagital.
Mișcarea de rotație are loc numai cu gamba flexată, când ligamentele sunt relaxate.
Amplitudinea mișcărilor
· Rotația internă - 5 . 10°. Ligamentele încrucișate sunt întinse, iar cele colaterale
sunt relaxate.
· Rotația externă - 40°. Ligamentele încrucișate sunt relaxate, iar cele colaterale
sunt întinse.
Mușchii motori sunt:
· rotatori interni: capul medial al gastrocnemianului, semimembranos,
semitendinos și croitor; sunt mai puternici decât rotatorii externi.
· rotatori externi: biceps femural și capul lateral al gastrocnemianului.
4. înclinarea laterală și medială sunt mișcări pasive: se fixează coapsa și gambei
semiflectate i se imprimă mișcări laterale și mediale.
Amplitudinea este redusă; gamba se deplasează 2 . 2,5 cm.
Aceste mișcări sunt limitate de ligamentele colaterale și de cele încrucișate.