locomotor care leagă coapsa de gambă.La omul normal, când sprijinul se repartizează în mod egal pe ambele membre inferioare, greutatea corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi şi de aici la plante, linia de forţă trecând prin mijlocul capului femural, prin mijlocul genunchiului şi prin mijlocul articulaţiei gleznei. Componente anatomice ale genunchiului Structurile portante Acest tip de structuri este reprezentat de extremităţile osoase ale femurului, tibiei şi rotulei. Femurul: este unicul os al coapsei si prezinta in partea inferioara doua proeminente numite condili femurali, care se sprijina pe partea superioara a tibiei. Meniscurile joaca rolul unor pernite amortizoare intre femur si tibie. Acestea sustin aproximativ 40% din sarcinile mecanice exercitate asupra genunchiului. Tibia este cel mai voluminos dintre oasele gambei si este situat in partea interna a acesteia. Peroneul/ fibula: este un os lung localizat in partea extern a gambei, jucand un rol minor in cadrul articulatie Fibrele colagene ale cartilajului sunt dispuse pe traiectoriile tensiunilor principale.Fibrele sunt aşezate în special pe direcţiile eforturilor de tractiune, iar celulele pe direcţiile eforturilor de presiune. Structurile de fixare Sunt reprezentate de o capsula foarte rezistentă, putând suporta tracţiuni de peste 300 kg, care, alături de ligamente, asigură stabilitatea genunchiului..
Capsula se prezinta ca un manson care uneste cele 3
oase:femurul,tibia si patela si este prevazută cu ligamente de întărire.
Ligamentele incrucisate sunt situate in mijlocul genunchiului, acestea
mentinanad conctactul dintre femur si tibie.
Ligamentul patelar uneste partea inferioara a rotulei cu partea
superioara a tibiei.
Ligamentele externe si interne asigura stabilitatea articulatiei. Rolul
lor este acela de a limita miscarile spre partea exterioara si interioara. Ligamentul posterior este constituit din două părţi care aderă posterior şi lateral de capsulă, şi o parte mediana.Acest ligament posterior reprezintă punctul de rezistentă al extensiei.
Ligamentul postero-intern este mai scurt decât cel antero-extern,
reprezentând 3/5 din acesta. Acest raport reprezintă una dintre caracteristicile esenţiale ale genunchiului şi determină modul de funcţionare a ligamentelor şi forma condililor. Structurile de alunecare Sunt reprezentate de meniscuri şi, de bursele seroase extraarticulare,de membrana sinoviala si de lichidul sinovial.
Meniscurile au o mare importanta in dinamica articulatiei .In
flexiune,meniscurile sunt impinse dinainte-inapoi,iar in extensiune,meniscurile sunt deplasate invers. In rotatia externa,meniscul medial aluneca dinapoi-inainte si dinauntru-in afara,in timp ce in rotatia interna,meniscul lateral se deplaseaza dinainte-inapoi si din afara-inauntru.
Bursele sinoviale sunt saculeti plini cu lichid sinovial ce se gasesc intre
structuri anatomice ce se freaca in mod constant unele de altele.Ele protejeaza structurile respective de uzura si rupturi.
Sinoviala genunchiului - înlesneşte alunecarea atât direct, cât şi indirect, prin
secreţia lichidului sinovial. Biomecanica
Complexul anatomic al genunchiului realizează o
parghie de gradul III, cu forţa între punctul de sprijin şi cel de rezistenţa. Mişcarea principală în această articulaţie este cea de flexie-extensie la care se adaugă mişcări secundare rotaţie (internă şi externă); poate apare şi o foarte redusă mişcare de înclinare laterală. Miscarile de flexie-extensie
Cand membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic deschis,
articulatia femurotibiala functioneaza pe principiul unei parghii de gradul III. Miscarea se realizeaza fie prin deplasarea femurului pe tibia fixa (ca in contactul fara sprijin al piciorului pe sol),fie prin deplasarea tibiei pe femurul fixat(ca in pozitia sezand),fie,in sfarsit,prin deplasarea simultana a celor 2 oase,(ca in mers,cand gamba este pendulata). Cand membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic inchis,articulatia frumurotibiala actioneaza pe principiul unei parghii de gradul I, cu sprijinul la mijloc.
Miscareea nu se executa in jurul unui ax fix.Deoarece condilii
femurali nu ai o forma sferica,ci un contur de voluta,ei se deplaseaza fata de platoul tibial in jurul mai multor puncte axiale.Axul transversal se deplaseaza in felxie in sus si inapoi,iar in extensie,in sens invers. Miscarea de flexie este cea care prin fata posterioara a gambei se apropie de fata posterioara a coapsei.Inceputul miscarii de flexie se face mai mult prin rostogolire,iar sfarsitul mai mult prin rotatie pe loc,in jurul unui ax fix.
Daca in pozitia de extensie se fixeaza 2 repere osoase
simetrice,unul in femur si altul in tibie,in momentul in care incepe sa se efectueze flexia,aceste repere nu isi mai pastreaza simetria.Distranta parcursa de punctul tibial este mai scurta decat cea parcursa de punctul femural care s-a invartit dinainte-inapoi,dar a si alunecat dinapoi-inainte(Weber).
Daca membrul inferior actioneaza ca un lant cinematic inchis,gamba
fixata pe sol este luata drept segment fix si femurul aluneca pe platoul tibial,in final observandu-se o retropozitie tibiala.Cand genunchiul ajunge la o flexie de 70 ° se acociaza si o miscare de rotatie interna,care poate sa ajunga pana la 20° amplitudine. Concluzii
Articulaţia genunchiului este formată din extremitatea
inferioară a femurului, extremităţile superioare ale celor două oase ale gambei: tibia şi peroneul şi osul propriu al regiunii, rotula. Articulaţia femuro-tibială are un singur grad de libertate şi în consecinţă prezintă două mişcări principale: flexia şi extensia gambei pe coapsă, mişcări la care se adaugă şi altele secundare ca: rotaţie internă şi rotaţie externă. Bibliografie http://anatomie.romedic.ro/articulatia-genunchiului http://ro.scribd.com/doc/23428255/Capitolul-1anatomia-Si- Biomecanica http://www.pansportmedical.ro/recuperare/articole/structura_biomec anica_articulatie_genunchi.html Nenciu, G., Biomecanica în educaţie fizică şi sport, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2008. Baciu, C., Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977