Hallux valgus (monturi) reprezintă o afecțiune a articulației metatarsofalangiene 1 a piciorului, fiind

denumită popular “mont” și este asociată cu apariția unor proeminențe osoase la acest nivel, ce
devin dureroase în timpul mersului, mai ales în încălțăminte incomodă.

Monturile NU sunt nici excrescențe osoase, nici acumulări de calciu sau sare și nici bătături, ci o
deplasare a primul metatarsian.

Ele pot afecta persoane de toate vârstele, putând să apară încă de la vârsta pubertății. Totuși, ele
cresc în timp, așa că cel mai des sunt observate după vârsta de 20 de ani, poate chiar mai târziu.

Monturile sunt adesea o cauză de prezentare la medic. Dacă durerea sau disconfortul cauzate de
încălțămintea strâmtă pot fi tolerate cu stoicisim de către pacienții afectați, aspectul neplăcut al
monturilor nu poate fi trecut cu vederea, proeminențele osoase și devierea degetelor pot atinge
grade considerabile în timp.

Mecanism fiziopatologic monturi

Devierea în valgus a degetului mare determină varizarea metatarsianului I. Dezechilibrul muscular

duce la o deformare a poziției și a raporturilor osoase. Apare astfel o proeminență osoasă pe partea
medială a piciorului care, în timp, crește prin accentuarea diformității. Această proeminență nu este
un os în plus sau un țesut osos depus în zona respectivă, ci rezultă din deformarea poziției și
raporturilor osoase. Afecțiunea este complexă pentru că implică afectarea mai multor structuri
capsulo-ligamentare, musculare și osoase.
Oasele sesamoide se deplasează lateral față de capul metatarsianului, care se deplasează medial.
Apare, deci, întinderea capsulei mediale și devierea laterală a extensorului lung al halucelui (degetul
mare de la picior). Abductorul halucelui este deviat plantar și lateral ceea ce determină flexia
plantară și pronația (rotația) falangei.

Hallux valgus în evoluție poate antrena tulburări statice care, plecând de la primul deget, cuprind
întreg antepiciorul. Tendoanele care mobilizează halucele nu își mai exercită acțiunea în axul
longitudinal al I raze a piciorului. Accentuarea devierii în afară a halucelui produce apariția unei
exostoze (proeminență osoasă) la nivel feței interne a capului I metatarsian. Falanga proximală a
halucelui poate să subluxeze și să proneze în formele avansate. Degetul II se retractă în gheară,
uneori complicându-se cu o luxație metatarso-falangiană.

Simptome monturi

Durerea apare la nivelul exostozei (fața internă a capului I metatarsian) în conflict cu încălțămintea.
Durerea este accentuată la efort și la ortostatismul (menținerea în poziție verticală a corpului)
prelungit. Pacientul mai poate descrie amorțeli sau furnicături la nivelul antepiciorului. Aspectul
piciorului este deformat, cu devierea spre exterior a degetului mare, degetul al doilea poate încăleca
halucele (degetul mare al piciorului). În partea medială a antepiciorului, la nivel feței interne a
capului I metatarsian, apare o proeminență, care poate fi însoțită de semne inflamatorii locale:
durere, roșeață, tumefacție.

În timp, pot apărea deformări ale degetelor 2-5, iar la nivelul bazei degetelor 2, 3 și 4 apar bătături în
regiunea plantară (în talpă), extrem de dureroase (încălțămintea devine insuportabilă).

Inițial, folosirea unui pantof mai mare va diminua sau chiar stopa durerile. În timp, durerile vor
apărea la mersul normal, chiar fără folosirea oricărui tip de încălțăminte, atât pe raza I, dar mai ales
la baza degetelor 2, 3, 4.

În formele avansate, durerea are caracter permanent și iradiază în gambă. Examenul clinic poate
evidenția tulburări de statică asociate (picior plat, antepicior rotund).

Cauze monturi

Cauzele nu sunt cunoscute, putem însă vorbi despre factori favorizanți și factori de risc:

1. Factori favorizanți
anumite morfotipuri ale piciorului (tipuri constituționale), prin raporturile de mărime particulare a
oaselor, favorizează tulburările de statică;

preponderența feminină a acestei deformații (95%) se poate explica prin laxitatea ligamentară tipică,
condiționată hormonal (deci exacerbată la pubertate și menopauză); ligamentele antepiciorului
cedează, favorizând deplasarea și proeminența primului metatarsian.

bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoidă destabilizează întreg piciorul și produc printre altele
un hallux-valgus rapid evolutiv;

traumatisme din antecedente, ce au au fragilizat structurile osteo-ligamentare ale piciorului și au

modificat raporturile dintre ele.

2. Factori de risc

încălțămintea „elegantă” și incomodă, strâmtă și cu tocuri, nu generează hallux-valgus-ul ci doar îl

agravează pe cel preexistent;

istoricul familial își spune cuvântul, fiicele „moștenind” piciorul mamei în peste 50% dintre cazuri;

piciorul plat poate favoriza într-o oarecare măsură apariția deformației, prin alungirea mecanică
relativă a razei 1.

obezitatea, prin propriile mecanisme de acțiune, pot favoriza apariția deformației.

Clasificare monturi

hallux valgus mont monturi

normal: unghiul de hallux valgus < 15 grade,

gradul I: unghiul de hallux valgus 15-20 grade,

gradul II: unghiul de hallux valgus 20-40 grade,

gradul III: unghiul de hallux valgus peste 40 grade.

Examinare monturi

Se recomandă examenul radiologic (Rx antero-posterioară și laterală), cu piciorul în încărcare, centrat

pe metatarsiene și falange – permite calcularea devierii halucelui față de metatarsianul I. Un unghi
sub 15 grade indică o stare normală. O deviere între 15 și 40 sau peste 40 de grade indică unul din
cele 3 grade de hallux valgus:

normal HVA < 15 grade (HVA-Hallux valgus angle) unghiul dintre metatarsienele I-II;

IMA < 9 grade (IMA-intermetatarsal angle);

DMAA < 10 grade (distal metatarsal articular angle).

Medici recomandați

Singurul medic cu adevarat recomandabil este chirurgul ortoped, de preferință cel specializat în
chirurgia „labei” piciorului și cu o mare experiență specifică. Medicul reumatolog și cel
balneofizioterapeut pot aplica proceduri paleative, în scopul reducerii durerii și creșterii perimetrului
de mers. Medicul de familie poate prescrie un tratament simptomatic, antialgic și antiinflamator în
așteptarea consultației medicului specializat.

Tratament monturi

După o perioadă de timp, defectul poate deveni mai mult decât o problemă estetică. Durerea severă
poate împiedica pacientul să poarte orice tip de încălțăminte sau poate apărea la simplul ortostatism
prelungit (stat în picioare).

În stadiile inițiale, trebuie luate în considerare măsurile conservative de tratament (nechirurgicale) –

orteze de corecție, susținători plantari, pantofi adecvați, fizioterapie.

Tratamentul chirurgical

Reconstrucția chirurgicală trebuie luată în discuție când durerea este constantă și nu se remite sub
nicio formă de tratament conservativ. Chirurgia în scop pur cosmetic nu este recomandată, deoarece
ea implică riscuri, ca orice intervenție chirurgicală.

Forma ușoară

În acest stadiu, montul și devierea halucelui sunt de dimensiuni mici, iar mobilitatea articulației
metatasofalangiene 1 este păstrată. În regiunea montului se poate dezvolta o bursită (inflamație a
membranei sinoviale) datorată conflictului cu pantofii. În această fază, tratamentul conservator este
indicat: purtatul de pantofi adecvați, cu compartiment anterior larg, orteze corectoare pentru haluce,
tratament antiinflamator. În anumite situații, după episodul inflamator, la baza halucelui poate
proemina o formațiune (bursă restantă) care nu mai răspunde la tratament. În acest caz, se poate
interveni chirurgical pentru ablația bursei (bursectomie) și remodelarea capului metatarsian 1
(emondaj).

Forma moderată

Montul crește în dimensiuni, este dureros atât în timpul mobilizării ortostatismului prelungit, cât și în
repaus. În plus, devierea metatarsianului 1 și a halucelui este importantă, iar mobilitatea articulară
este redusă. În această situație, remodelarea metatarsianului 1 nu mai este suficientă, ci necesită
proceduri de realiniere (osteotomii) și fixare a fragmentelor osoase (osteosinteză). În funcție de
gradul de hallux valgus, se stabilește și tipul de intervenție chirurgicală.
Forma severă

În ultimul stadiu, defectele osoase implică tot antepiciorul, durerea este constantă și mersul dificil,
indiferent de încălțările purtate. Articulațiile interfalangiene și metatarsofalangiene sunt rigide până
la fixe (complet blocate), în dreptul lor se dezvoltă calozități sau durioame, apar defecte asociate pe
degetele 2-5 (deget în ciocan, quintus varus).

Înainte de operație

1. În funcție de vârstă și afecțiuni colaterale, va fi nevoie sa faceți următoarele teste:

Analize de sânge: hemoleucograma (HLG), teste de coagulare (coagulograma), probe inflamatorii

(viteza de sedimentare a hematiilor – VSH, fibrinogen, proteina C reactivă – PCR);

Sumar de urină;

Rx cardiopulmonară;

Electrocardiogramă (ECG).

2. Nu mâncați și nu beți nimic (nici măcar apă!) cu minim 8 ore înainte de intervenție. Asta înseamnă
să nu consumăm nimic până în miezul nopții premergătoare operației.

3. Anunțați medicul anestezist și ortoped dacă:

Aveți alergie la medicamente sau anestezice;

Sunteți sub tratament cu antiagregante plachetare (Aspirina, Plavix, Vessel) sau anticoagulante
injectabile (Clexane, Fragmin) sau oral (Warfarine). Acestea trebuie oprite cu minim 7 zile înainte de
intervenție;

Ați avut vreodată fenomene de tromboză venoasă profundă (gambe tumefiate, roșii, dureroase la
palpare, dar și spontan) sau orice altă anomalie de coagulare a sângelui;

În ultimele zile aveți febră, frisoane, tuse, iritații, leziuni tegumentare.

Postoperator și recuperare monturi

După operație, pacientul rămâne internat în medie între 2-4 zile, în funcție de starea lui generală și
tipul de intervenție optat.

Se vor administra antibiotice pentru profilaxia infecției și tratament anticoagulant pentru a preveni
tromboza venoasă profundă. Forma de administrare (injectabilă sau oral) este aleasă de medicul
ortoped împreună cu medicul anestezist, în funcție de afecțiunile asociate ale pacientului. Se
instituie, de asemenea, controlul durerii (analgezice, antiinflamatoare).

Tegumentul din jurul plăgii poate fi amorțit pentru 24-36 de ore, datorită edemului. Dacă persistă,
trebuie menționat medicului curant.

Dureri de cap pot fi resimțite ca urmare a anesteziei rahidiene pentru 12-24 ore.

Pansamentul nu se udă când pacientul merge în cabina de dus, pentru a evita orice comunicare cu
germenii din mediul extern. Pansamentul se schimbă la 2-3 zile, local se administrează gheață, cu
membrul pelvin operat în poziție proclivă (ridicat).

Mobilizarea se face cu sprijin total sau parțial, dependent de tipul de operație, cu ajutorul a două
cârje sau cu un cadru metalic. Se poartă un tip de încălțăminte special (de exemplu: sandalele tip
Barouk) cu descărcare a compartimentului anterior pentru 4-8 săptămâni, astfel încât sprijinul va fi
complet pe călcâi, iar antepiciorul nu va atinge solul.

Firele de sutură se scot la aproximativ 14 zile. La 6 săptămâni de la operație, pacientul revine la

control pentru a efectua o radiografie de control.

Reintegrarea la locul de muncă se face în funcție de activitatea desfășurată. Dacă este vorba despre o
muncă la birou, atunci vorbim de o perioadă de 2-4 săptămâni. În cazul unei activități fizice susținute,
sau dacă ortostatismul este prelungit, în medie la 8-12 săptămâni. De asemenea, șofatul este indicat
la aproximativ 6 săptămâni postoperator.

Ce complicații pot apărea?

monturi hallux valgus mont

Infecția

Tromboza venoasă

Neuroame

Recurența hallux valgus

Degradarea implantului (ruptura șuruburilor sau plăcii)

Exacerbarea defectului prin hipercorecție (hallux varus)

Pseudartroza (lipsa de consolidare a fragmentelor osoase)

Fractură iatrogenă (intraoperatorie) sau de stres

Metatarsalgia de transfer