MUSCULARA GHEORGHE ANDREEA 11E Atrofia musculară reprezintă pierderea masei musculare care poate fi determinată de inactivitate sau poate fi neurogenă.
Atrofia musculară dată de inactivitate poate apărea în următoarele
condiţii: sedentarismul, condiţii medicale care limitează mişcarea, scăderea nivelului de exerciţii fizice.
Este caracterizată de musculatură flască şi este reversibilă cu
ajutorul exerciţiilor şi a nutriţiei corspunzătoare. Atrofia neurogenă apare atunci când sunt afectaţi nervii care deservesc muşchii sau există o boală neurologică. Acest tip se instalează mai rapid decât atrofia prin inactivitate, este mult mai dificil de tratat şi poate fi dat de următoarele boli: scleroza laterală amiotrofică, sindromul Guillain – Barre, neuropatii, poliomielită. Unul dintre primele semne ale atrofiei neurogene este încovoierea spatelui prin atrofia musculaturii posturale. Alte simptome pot include: dureri dorsale, dificultăţi la mers, contracturi ale tendonuluiu ahilean, limitarea mişcărilor gâtului.
Atrofia poate apărea la un muşchi, o grupă musculară sau
generalizat şi poate fi însoţită de amorţeli, tumefacţie (umflătură), durere. Cauze posibile Atrofia de inactivitate: • Înaintarea în vârstă determină o oarecare atrofie musculară; • Traumatismele, fracturile; • Malnutriţia; • Imobilizarea; • Osteoartrita; • Artrita reumatoidă; • Poliomielita; • Arsurile; Atrofia neurogenă: • Scleroză multiplă – boală care afectează creierul şi măduva spinării determinând printre altele slăbiciune, tulburări de coordonare şi de echilibru; • Scleroza laterală amiotrofică – afecţiune neuromusculară prograsivă, gravă caracterizată prin pierderea anumitor celule nervoase care controlează muşchii scheletici • Neuropatia diabetică – complicaţie a diabetului zaharat, creşterile necontrolate ale glicemiei afectând în timp nervii; • Distrofia musculară; • Poliomielita – infecţie virală cauzată de virusurile polio care distrug sistemul nervos determinând paralizii;