Entorse Genunchi

PROIECT KINETOTERAPIE - Kinetoterapia tulburarilor de statica secundare
entorsei de genunchi
UNIVERSITATEA ,,DUNAREA DE JOS' - GALATI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
SPECIALITATEA KINETOTERAPIE
Kinetoterapia tulburarilor de statica secundare entorsei de genunchi
Cap.1 INTRODUCERE
Kinetoterapia de recuperare este cea mai noua componenta a medicinii fizice si in acelasi timp reprezinta metodologia activa de baza pentru
refacerea functiilor sistemelor complexe mio-artro-kinetice si cardio-respiratorii ale organismelor afectate de boala sau traumatisme.
Dupa primele incercari de fundamentare stiintifica a celor mai simple tehnici de kinetoterapie, respectiv cercetarile stiintifice ale lui Hettinger
si Muller din anii '50 asupra contractiei izometrice, a urmat o perioada foarte bogata in cercetari fundamentale si aplicative, efectuate in
diferite scoli din SUA, Germania, Franta si alte tari care au reusit sa asigure pana in prezent bazele stiintifice necesare pentru kinetoterapia
clinica in practica recuperarii medicale, mai ales pentru metodologia simpla, analitica, destinata refacerii fortei si rezistentei musculare sau
pentru ameliorarea capacitatii de efort a organismului destinat refacerii functiilor musculo-articulare afectate in urma unor boli reumatice
inflamabile sau degenerative, post-traumatice, neurologice periferice, cardio-vasculare si respiratorii.
Sunt folosite o mare diversitate de tehnici in care domina experienta personala a kinetoterapeutului din diverse scoli. Desi principiile neuro-
fiziologice ce stau la baza tehnicilor de facilitare au aplicabilitate larga si in tehnicile de kinetoterapie pentru refacerea functiilor mio-artro-
kinetice din afectiunile reumatice si posttraumatice (desi fara afectari neurologice motorii), valorificarea lor in acest domeniu este insa redusa
si insuficient motivata si fundamentata stiintific.
1.1 Importanta teoretica si practica a lucrarii

Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului
inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cat si la cele
indirecte. Genunchiul sufera in cazul imobilizarilor impuse de tratamentul afectiunilor reumatismale ,neurologice si sau traumatice..
Particularitatea recuperarii consta in stransa interdependenta dintre functia articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale.
La genunchi intalnim toate tipurile de traumatisme si lezari a tuturor tipurilor de structuri articulare:
Leziuni ale partilor moi:
Tegumente si tesut celular subcutanat (contuzii, plagi, arsuri);
Tendoane si muschi (intinderi, rupturi, sectionari, dezinsertii);
Vase si nervi (rupturi, sectionari)
Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :
Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;
Rotulei.
Leziuni articulare
Plagi articulare;
Rupturi ligamentare;
Entorse;
Luxatii;
Leziuni meniscale.
Fracturi
1.2. Reflectarea temei in literatura de specialitate

Congres National Anual de Medicina fizica si Recuperare 29
Achizitii recente privind strategia terapeutica in coxartroza si gonartroza
Mioara Banciu, Ioana Handrea – Clinica de Balneofizioterapie si Recuperare, Universitatea de Medicina si Farmacie „ Victor Babes” , Timisoara
„Artroza este o afectiune multifactoriala legata de varsta. Genunchiul este articulatia cea mai afectata din punct de vedere clinic, in mai mult
de 10 % din populatia de peste 50 de ani, manifestandu-se prin durere articulara si dizabilitate functionala. Institutul de Medicina din
Washinton, ANAES, a elaborat inca din 1998 si a perfectionat in fiecare an pana in prezent , ghiduri terapeutice internationale bazate pe studii
terapeutice, conduse de comitete de specialitate si experti in medicina bazata pe dovezi. Programul cuprinde tratamente nefarmacologice,
farmacologice si chirurgicale.
Estimarea datelor clinice- VAS, WOMAC , SF36- si indicii de calitate a vietii s-au incadrat in scorul Delphi si consensul Move. Exercitiile se
clasifica in exercitii pentru forta in sprijin quadriceps, de amplitudine si generale aerobice. Se aplica in functie de frecventa, intensitate ,
durata, comorbiditati, stil de viata, deficit proprioceptiv, integrandu-se in activitatea zilnica, cu respectarea contraindicatiilor.
Programul de exercitii de grup la domiciliu sunt eficiente, tinand cont de preferinta si complianta pacientului, cu monitorizarea pacientilor si
implicarea familiei.
Ameliorarea fortei musculare si a proprioceptiei totale reduce progresia osteoartrozei genunchiului si soldului.”
Studiu comparativ intre cauzele si factorii de risc ai durerii acute si cronice de genunchi
Denisa Enescu-Bieru, Mirela Calina, Taina Avramescu- Universitatea Craiova- F.E.F.S
„Durerea de genunchi, poate fi minora, raspunzand bine la masurile de protejare a a rticulatiei genunchiului, reunite de americani sub
denumirea de P.R.I.C.E ( Protection-bandaje, rest-odihna, ice-gheata), care pot fi aplicate de pacientul insusi, sau majora , necesitand
tratament medicamentos, terapie recuperatorie si uneori interventie chirurgicala, conduita terapeutica fiind asigurata de personal specializat
si calificat: medici, kinetoterapeuti.
Datorita complexitatii articulatiei genunchiului, numarului structurilor implicate, uzurii foarte mari pe care o suporta aceasta de-a lungul vietii
si multitudinii de leziuni si afectiuni care pot produce durere la nivelul genunchiului, cauzele locale sau generale si factorii de risc ai aparitiei
problemelor genunchiului pot imbraca forme diverse.”
„Durerea severa de genunchi ce survine brusc si are o durata mica de timp caracterizeaza durerea acuta si este deseori rezultatul unei leziuni
care poate afecta oricare dintre ligamentele, tendoanele sau bursele care inconjoara articulatia genunchiului, dar poate afecta si oasele,
cartilajele si ligamentele care formeaza articulatia insasi, dar si a unor stari sistemice: leziunile ligamentelor incrucisate, tendinita, bursita,
leziunile meniscale, dislocarea patelei etc.
Durerea cronica a genunchiului se caracterizeaza printr-o durere permanenta , ce se instaleaza insidios si poate persista in diverse grade de
intensitate toata viata.
Privitor la factorii de risc , acestia sunt , cu mici exceptii aceiasi pentru ambele tipuri de durere ale genunchiului, fiind reprezentati de : varsta,
sex, obezitate, suprasolicitare, flexibilitate si/sau forta musculara scazute, malformatii anatomice ce modifica biomecanica articulatiei
genunchiului, leziuni anterioare ale genunchiului.
In concluzie , putem afirma ca toate persoanele sunt supuse riscului aparitiei durerii acute sau cronice de genunchi, deoarece factorii implicati
sunt identici, in schimb, dintre acestea unele dezvolta durerea acuta , la altele apare cea cronica, in functie de cauza incriminatoare proprie
fiecareia dintre ele; asemanarea asigura o preventie sigura si eficienta pentru intreaga populatie, iar deosebirea , alegerea celor mai bune
metode de tratare , specifice tipului de durere existent, rezultatul comun fiind o viata si o societate sanatoasa.”
1.3. Scopul lucrarii
Scopul acestei lucrari este de verificare a ipotezei de la care s-a pornit in studiul ales si de a verifica eficacitatea unui tratament
kinetic adaptat ,cu rezultate in recuperarea sechelelor generate de entorse.
Lucrarea de fata se incearca a fi un studiu de abordare a problematicilor rezultate in urma entorselor de genunchi. Metodologia cuprinde trei
stadii de abordare:
1. evaluarea statutului initial al pacientului cu entorsa de genunchi;
2. realizarea de catre kinetoterapeut a unor programe kinetoterapeutice complexe si progresive, in scopul mentinerii/cresterii capacitatii de
efort a bolnavilor pentru scaderea dependentei, de mobilizare in repaus si mers.
3. obtinerea si urmarirea beneficiilor obtinute in serviciile de recuperare.
Lucrarea isi propune sa fie un studiu al rolului kinetoterapiei si kineto de recuperare in sechelele rezultate in urma entorselor generatoare de
dizabilitati, prin creerea unor programe specifice pentru aceasta afectiune a aparatului locomotor.
1.4. Obiectivele si sarcinile lucrarii
Obiectivele si sarcinile prezentului studiu constau in:
● Expunerea unor observatii privind problematica acestui traumatism locomotor;
● Documentarea prin parcurgerea literaturii de specialitate interne si internationale;

● Stabilirea metodologiei de lucru;
● Alegerea lotului de subiecti;
● Calcularea si urmarirea evolutiei nivelului functional;
● Analiza comparativa a datelor obtinute;
● Desprinderea unor concluzii care sa ajute in desfasurarea activitatilor ulterioare.
1.5 Ipoteza lucrarii
In urma studierii lucrarilor de specialitate privind entorsele, se considera ca un program kinetic, adaptat dizabilitatii constatate si suferintelor
asociate, riguros aplicat, poate constitui o ipoteza in obtinerea unei refaceri mult mai rapide si fara sechele a pacientilor cu entorsa de
genunchi, a unui ADL (,,Activities of Daily Living') normal si are rolul de a micsora dependenta functionala a persoanelor care au suferit un
astfel de traumatism.
Cap.2 FUNDAMENTAREA TEORETICO-STIINTIFICA SI METODICA A LUCRARII
2.1 Anatomie, fiziologie , biomecanica
Articulatia genunchiului
Pune in legatura trei oase: femurul, tibia si patela. Femurul se articuleaza cu patela {articulatia femuropatelara) si cu tibia (articulatia
abiofemurala). Patela nu se articuleaza cu tibia.

Fig. 1.

Fig. 2.
Corpul femural este triunghiular pe sectiune. in partea inferioara marginea posterioara se bifurca, sectiunea devenind patrulatera pentru ca la
nivelul bazei femurului sa apara ca un trunchi de piramida. Portiunea superioara a tibiei prezinta aceeasi sectiune, capul tibiei este
triunghiular pe sectiune. Marginea sa anterioara se bifurca superior astfel incat portiunea superioara a tibiei are forma unui trunchi de con
rasturnat. Astfel cele doua oase prezinta in regiunea articulara un volum masiv asemanator capitulului coloanelor ceea ce asigura o mare
rezistenta la presiuni. Structura spongioasa arata travee dispuse in evantai sau verticale si linii de intarire orizontala.
Suprafetele articulare ale genunchiului
La nivelul femurului baza piramidei este reprezentata de o suprafata articulara rotunjita curbata spre posterior; partea anterioara se
articuleaza cu patela. Suprafetele laterale formeaza condilii femurali care se articuleaza cu tibia (ansamblul are forma unui balansoar). Vazut
din profil fiecare condil are o raza de curbura ce descreste dinainte inapoi »in partea anterioara are 45mm, iar in cea posterioara 16mm), ceea
ce face ca suprafata condililor sa nu apara ca un segment de cerc ci ca o spirala (condilul este mai plat anterior, ideal pentru statica si mai
curbat posterior permitand o buna miscare de flexie). Cei doi condili nu au aceeasi curbura: condilul medial este mai proeminent si se afla pe
un plan inferior celui lateral. Aceasta explica oarecum rotatiile automate ale genunchiului in timpul miscarilor de flexie si extensie.
La nivelul tibiei epifiza superioara prezinta o fata superioara articulara - platoul tibial. Aici se gasesc cele doua cavitati glenoide articulare
separate prin eminenta intercondiliana sau spina tibiei. Aceste suprafete sunt acoperite de cartilaj si se articuleaza cu condilii femurali.
Cartilajul este mai gros in partea centrala si foarte elastic; are rolul de a atenua presiunile si traumatismele produse de miscarile ce se
efectueaza in mers, fuga, sarituri.
In centrul platoului marginile cavitatii glenoidale sunt ridicate formand spina tibiei. Anterior si posterior de spina exista doua suprafete
nearticulare: suprafata retrospinala si suprafata prespinala.
Pe fata anterioara se gaseste tuberozitatea anterioara a tibiei pe care o palpam in pozitia stand in genunchi, aici se insera tendonul
cvadricepsului.
Pe fata externa a platoului tibial se gaseste tuberculul lui Gerdy pentru insertia muschiului fascia lata.
Pe fata mediala se gaseste o zona unde se insera mai multi muschi: croitor, semitendinos, drept anterior femural, ligamentul lateral al
genunchiului, Cavitatile glenoide sunt concave in sens transversal dinspre anterior spre posterior, cea interna este concava cea externa este
convexa explicand partial rotatiile genunchiului. Miscarile de flexie-extensie ale genunchiului asociaza doua mecanisme: rulare si alunecare.
Daca condilii ar rula prea repede pe cavitatea glenoidala femurul ar cadea. Daca condilii ar aluneca pe un punct al cavitatii glenoidale
(asemanator unei roti care patineaza) partea posterioara a femurului ar lovi tibia si o singura zona a cavitati glenoide ar receptiona toate
fortele de frecare de unde uzura precoce.
Deci in flexie condilul ruleaza 15-20° la nivelul cavitatii glenoide, apoi gliseaza. in extensie se produce procesul invers intai alunecare si apoi
rulare. De notat ca pentru condilul extern rularea este mai mare decat pentru cel intern cu antrenarea rotatiilor automate ale genunchiului.
La un membru inferior in pozitie anatomica putem distinge trei axe:
prima axa aliniaza centrele articulare ale soldului, genunchiului si gleznei astfel:
Este axa mecanica a membrului inferior
-sold: centrul capului femural;
-genunchi: centrul interliniei femurotibiale;
-glezna: centrul interliniei astragaliene.
Este axa mecanica a membrului inferior. Aceasta axa nu este verticala, formand un unghi de 3 grade cu verticala (V) in statiune bipeda. in
echilibru pe un singur picior acest unghi se indeparteaza de verticala.
A doua axa este cea a corpului femural
A treia axa este cea a corpului tibiei.
Aceste doua axe nu sunt aliniate, formand un unghi de 170 - 175° numit valgusul fiziologic al genunchiului. Asa cum s-a mai aratat anterior,
la nivelul genunchiului unele membre inferioare prezinta:
● Exagerari ale valgus-ului: genu valgum;
● Inversiuni ale valgus-ului formand un unghi deschis interior: genu varum.
Meniscurile
Sunt lame de fibrocartilaj de forma semilunara ce se insera pe platoul tibiei. Rolul lor este de a contribui la o mai buna concordanta intre
suprafetele condiliene femurale si cavitatile articulare ale tibiei, insuficient excavate.
Fig. 3.
Sunt fixate astfel:

-Coarnele lor adera la tibie prin atasamente fibroase;
-Fata laterala adera partial la capsula, adera si la ligamente:
-Ligamentul meniscorotulian;
-Ligamentul lateral intern al genunchiului, la tendoane
-Tendonul muschiului popliteu pentru meniscul extern;
-Tendonul muschiului semimembranos pentru meniscul intern.
Sunt deci putin mobile, se comprima in timpul miscarilor ceea ce uniformizeaza repartitia lichidului sinovial.

Fig. 9
Ligamentul meniscofemural posterior;
Ligamentul incrucisat posterior;
Meniscul medial;
Ligamentul incrucisat anterior;
Ligamentul transvers al genunchiului;
Meniscul lateral.
Permit o mai mare stabilitate prin cresterea concavitatii cavitatilor glenoide, cresc suprafata de contact si permit o mai buna repartitie a
presiunilor. In extensie meniscurile sunt proiectate anterior.
Motivele principale ale acestei avansari sunt:
- impingerea spre anterior de catre condilii femurali;
- tractionarea de catre ligamentele meniscorotuliene, ele insele impinse anterior prin proiectia anterioara a patelei.
In flexie meniscurile sunt proiectate posterior, avand ca motive principale:
- impingerea spre posterior de catre condilii femurali;
- tractionarea de catre atasamentele fibroase ale semimembranosului si popliteului (flexori ai genunchiului),
- meniscul intern este tractionat de ligamentul lateral intern.
In rotatie meniscurile se deplaseaza anterior de partea rotatiei, impinse de condil si retinute de ligamentul meniscorotulian, avand ca o
consecinta importanta distensia puternica a meniscului.
In unele miscari rapide (ex: miscari de extensie in lovirea mingii cu piciorul) deplasarile meniscurilor nu se mai realizeaza si astfel meniscurile
sunt prinse si strivite intre condili si platoul tibial (mai ales meniscul intern mai putin mobil) realizandu-se astfel leziunea meniscala.
Mijloace de unire
Capsula genunchiului
Se ataseaza putin mai jos de suprafetele articulare, este dublata de sinoviala si formeaza un manson ce uneste cele trei oase: femurul, tibia si
patela. Acestea sunt deci in aceeasi camera articulara in care circula acelasi lichid sinovial.Capsula este laxa anterior pentru a permite o
amplitudine maxima miscarii de flexie. De aceea in extensie formeaza repliuri in fund de sac, intern de patela si usor pe partile laterale.
Consecinte practice:
-Daca aceste repliuri adera unele de altele (in caz de imobilizari prelungite) flexia genunchiului este limitata;
-Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabila din punct de vedere osos;
-Pentru stabilitatea sa un rol important il joaca ligamentele. Anterior se gasesc doua tipuri de ligamente:
-Ligamente mici legand patela de meniscuri si patela de condili;
-Tendoanele cvadricepsului se incrucisaza la nivelul patelei formand apoi un tendon mic numit ligamentul patelei ce include patela si structura
sa (patela devine astfel un os sesamoid).
Posterior capsula urmeaza forma condililor. Este mai densa la acest nivel fiind intarita de doua calote fibroase care se muleaza pe condilii
femurali. Acestia pot fi considerati ca un plan ligamentar posterior foarte puternic ce impiedica hiperextensia genunchiului si asigura
stabilitatea posterioara in statiune bipeda. Articulatia genunchiului este mentinuta si prin ligamentele incrucisate. Acestea sunt numite astfel
deoarece se incrucisaza pe traseul lor aproape de centrul articulatiei(fiind insa externe capsulei).
Ligamentul incrucisat antero-lateral se ataseaza inferior pe suprafata prespinoasa
si superior pe condilul extern; impiedica tibia sa alunece anterior.
Ligamentul incrucisat postero-medial se insera inferior pe retrospinoasa si superior pe condilul intern (pe fata mediala a fiecarui condil cea
care se gaseste spre fosa intercondiliana); impiedica tibia sa alunece posterior.
Rolul lor principal: evita miscarea antero-posterioara numita 'in sertar'. Aceasta poate fi realizata si de catre ligamentul anterior si posterior
dar in aceste conditii flexia ar deveni imposibila.
Ligamentele incrucisate sunt practic permanent tensionate; indiferent de pozitia genunchiului. In flexie ca si in extensie in mod normal nu
exista miscari de tip 'sertar', in rotatie externa ligamentele incrucisate sunt usor destinse, in rotatie interna se torsioneaza unul in jurul
celuilalt; sunt deci tensionate. Lateral capsula este intarita prin ligamentele laterale (colaterale):
-Ligamentul colateral intern :se insera superior pe epicondilul medial femural iar inferior pe fata mediala a tibiei. Are o directie oblica in jos si
anterior.
Rolul sau principal: stabilizeaza lateral genunchiul pe partea interna impiedicand deschiderea mediala si miscarile de lateralitate externa ce
pot apare in conditii anormale indicand o leziune a acestui ligament.
- Ligamentul colateral extern: se insera superior pe fata epicondilului lateral al femurului iar inferior pe varful capului fibulei. Directia sa este
oblica inferior si posterior.
Rolul sau principal: stabilitatea laterala a genunchiului pe partea externa impedicand miscarea de lateralitate interna ce apare in cazul
leziunilor acestui ligament.
-Ligamentul colateral intern este mai puternic decat cel colateral extern aceasta se datoreaza existentei valgusului normal de 3° de unde
tendinta genunchiului de proiectie mediala. Pentru contracararea acesteia sunt necesari stabilizatori cu atat mai puternici cu cat valgusul este
mai important.
Ligamentele laterale sunt tensionate in extensie si destinse in flexie, destinse in rotatie interna si torsionate in rotatie externa. impiedica deci
rotatia externa atibiei.
Stabilitatea ligamentara a genunchiului
In extensie: toate ligamentele sunt tensionate; genunchiul este stabilizat, in mod pasiv prin tensionarea ligamentelor. Articulatia este
echilibrata fara actiune musculara .
Ex: statiune pe un picior fara actiune musculara asupra genunchiului. Pentru aceasta este necesar ca genunchiul sa fie usor in hiperextensie,
aceasta fiind sustinuta de calotele fibroase posterioare ale capsulei.
In flexie: genunchiul permite miscari de rotatie pentru ca aproape toate ligamentele sunt destinse: ligamentele laterale permit rotatia
externa. Ligamentele incrucisate sunt intr-o pozitie axiala ce permite rotatia interna.
Pentru a realiza pozitia stand pe un picior cu genunchiul in flexie este necesara o abilizare musculara realizata prin:
-Travaliul cvadricepsului pentru a impedica flexia genunchiului de partea

membrului de sprijin
-Travaliul muschilor rotatori pentru a frana sau impedica rotatiile:
-Spre interior: vastul medial, croitorul, dreptul femural, semitendinos.
-Spre exterior: vastul medial, biceps femural, tensorul fasciei lata.

Fig. 4
2.2. Definitia entorselor
Entorsa este o leziune traumatica la nivel articular, apare ca expresie a unei distorsiuni articulare mecanice (mergand de la alungirea pana la
ruptura formatiunilor ligamentare, cu tulburari functionale determinate de traumatizarea aparatului nervos) fara pierderea contactului
permanent intre suprafetele articulare.
2.3.Fiziopatologia entorselor
2.3.1. Etiopatogenie
Factorii care determina o entorsa pot fi clasificati in factori determinanti si factori predispozanti.
Factorul determinant este traumatismul. Factorii predispozanti se pot clasifica in doua grupe: congenitali si dobanditi. La factorii congenitali
am putea aminti: genum valgum congenital, piciorul equin congenital etc. La factori dobanditi amintim: laxitatile articulare postraumatice.
Principalul mecanism implicat este cel indirect prin fortarea intr-un anumit sens a articulatiei respective: exagerarea unei miscari normale
(varus, valgus, hiperextensie, hiperflexie, rotatie sau diverse miscari combinate) sau efectuarea unei miscari anormale.
Mai rar, entorsa se datoreaza unui mecanism direct .
Frecventa cea mai mare este intalnita la barbatii adulti, in special la sportivi.
Localizarea mai des intalnita o constituie articulatia gleznei si, in al doilea rand, genunchiul.
2.3.2. Fiziopatologie.
Entorsele genunchiului determina o serie de leziuni ale elementelor capsulo-ligamentare care depind de mecanismul de producere. Ruptura
ligamentului colateral extern este mai rara, aparand in suprasolicitarile in varus asociat semiflexiei si rotatiei interne a gambei.
Ruptura izolata a ligamentului incrucisat anterior apare in deplasarile anterioare bruste ale gambei iar cel posterior in deplasarile posterioare.
Desi ligamentele scurte cedeaza primele (inaintea celor lungi), rareori ruptura unui ligament incrucisat este izolata. Ea este frecvent asociata
cu ruptura unui ligament colateral, cel mai des cel medial, sau/si o leziune de menisc, mai ales a celui medial.
Alte structuri articulare care pot suferi leziuni in cadrul entorselor sunt capsula articulara si membrana sinoviala. In marea majoritate a
cazurilor leziunea capsulara este simultana cu cea ligamentara, acestea din urma fiind frecvent structuri deviate din capsula articulara. Prin
defectul capsular capetele ligamentului rupt pot patrunde intraarticular determinand blocajele articulare.
Sinoviala poate fi destramata, dislocata, rupta sau herniata printr-o bresa capsulara. In unele cazuri sinoviala reactioneaza prin hidartroza,
dar in majoritatea cazurilor de lezare a ei sangereaza conducand la hemartroza.
Leziunile ligamentare constituie caracteristica anatomica esentiala a entorselor:
Graficul 1.
Leziunile articulare ale: -capsulei articulare
-ligamentelor
-meniscurilor
Leziunile periarticulare -tesutul subcutanat
-muschii si tendoanele

Fig. 5
Clasificare
In raport cu amploarea semnelor clinice si radiologice ,a anatomiei patologice, se deosebesc 3 forme clinice de entorsa:
Tabelul 2. Forme clinice de entorsa:
Entorsa usoara durere de intensitate redusa,
GRADUL1 impotenta functionala minima,
tumefiere dureroasa,
lipsa oricarui semn radiologic,

corespunzand unei intinderi ligamentare.
Entorsa moderata - GRADUL2
durere vie si impotenta functionala partiala,
tumefactie evidenta si echimoza redusa alaturi de o mobilitate normala si un
examen radiologic negativ,
traducand anatomo-patologic o ruptura ligamentara partiala

Entorsa grava - GRADUL3. durere vie,
impotenta functionala totala,
tumefactie voluminoasa,
echimoza intinsa,
prezenta punctelor dureroase ligamentare,
mobilitate anormala si
largirea unilaterala a spatiului articular
pe radiografia efectuata in pozitie
mentinuta.
2.4. Examenul clinic al genunchiului
Examinarea imediata:
In aceasta perioada examenul clinic poate sa furnizeze cele mai multe date:
♥ durerea este putin importanta, incat multi sportivi isi continua jocul.
♥ miscarile anormale - amplitudinea lor sugerand in mod real intinderea leziunilor ligamentare.
Examinarea precoce:
Examenul clinic, care de obicei nu se face in primele ore, ci mai tarziu, cand durerea se intensifica, iar contractura musculara se face prezenta
blocand articulatia, poate sa puna in evidenta:
■ tumefactii:
♥ apar in primele ore,
♥ cand e intensa si extinsa mascheaza reliefurile articulare si face dificila explorarea
♥ cand exista o hemartroza aceasta traduce o leziune intraarticulara (fie o leziune sinovia1a, ligamentara interna, o smulgere osoasa sau o
leziune meniscala).
■ hipertermia este totdeauna prezenta (datorata reactiei vasomotorii);
■ punctele dureroase sunt cautate in locuri specifice pentru fiecare articulatie.
♥ in entorsa gleznei ligamentul peroneoastragalian este dureros la presiune;
♥ in entorsa genunchiului (fig.6) se cerceteaza durerea la insertia femurala sau tibiala a ligamentelor colaterale, de-a lungul interliniei
articulare, precum si durerea provocata prin cercetarea miscarilor anormale (lateralitate, semnul sertarului etc.)
♥ trebuie cercetate cu mare atentie si cu multa blandete.
♥ se apreciaza importanta miscarii anormale si pozitia articulara in care ea se produce.
♥ existenta unei mobilitati anormale mari traduce o entorsa grava;
Examinarea tardiva
■amiotrofia
♥ este constant intalnita in evolutia entorselor.
♥ se constata la palpare iar mai tardiv la inspectie.

Examenul radiografic
Este necesar pentru a evidentia o eventuala subluxatie, a unei fracturi asociate sau a unei smulgeri osoase. De asemenea exista pozitii fortate
de radiografiere, cand se poate evidentia deplasarea anormala a suprafetelor articulare.
2.5. Diagnosticul
Diagnosticul pozitiv
Se pune pe baza semnelor clinice (subiective si obiective) si examenelor paraclinice.
Tabelul 3.Siptomatologia entorselor
Semne clinice durere intensa cu ameliorarea rapida si intensificata dupa 2-3 ore,
subiective:
daca nu se pune in repaus articulatia
impotenta functionala cu un interval liber de 2-3 ore dupa traumatism

Semne clinice miscari anormale
obiective:
tumefactie
puncte dureroase specifice la palpare
hipertermie
amiotrofie
Examen paraclinic: radiografie pentru diagnosticul diferential care se face cu subluxatie si fracturi asociate
Diagnostic diferential se face cu:
-dezlipiri epifizare fara deplasare.
-artrozele septice, TBC articular, reumatismele
-fracturi, smulgere periarticulara asociata

-subluxatii fara deformari articulare evidente
Tabelul 4. Diagnosticul diferential intre entorse
simple: nu exista rupturi capulo-ligamentare

grave: exista:
rupturi capulo-ligamentare,
smulgeri osoase
Evolutie
Tabelul 5. Evolutia entorselor
entorsele simple: se vindeca in 2 saptamini (7 – 21 zile)
recuperare functionala totala.

entorsele grave precoce si corect tratate - recuperare functionala buna
cele incorect tratate – instabilitate articulara cronica
Complicatii:
● instabilitate dureroasa,
● tulburari vasculare si trofice (dureri si impotenta functionala, tumefactie, cianoza),
● redoare articulara,
● atrofie musculara,
● modificari de artroza.
2.6. Tratamentul entorselor
Indicatia de tratament a entorselor de genunchi trebuie sa tina cont de :

varsta bolnavului,
profesiunea lui,
activitatile sportive practicate,
momentul producerii accidentului si, bineinteles nu in ultimul rand,
de gravitatea leziunii.
In ceea ce priveste varsta optima pentru un tratament chirugical, aceasta este cuprinsa intre 15-40 de ani, restul cazurilor fiind predominant
tratate conservator.In ceea ce priveste profesiunea si activitatea sportiva, un bolnav sedentar va putea beneficia in majoritatea cazurilor de o
recuperare kinetoterapeutica pentru a obtine asa-numitul „genunchi de strada' suficient in cazul lor, dar nu si pentru o munca fizica grea sau
pentru un sportiv, care va beneficia de o atitudine terapeutica mai „agresiva'.
Avand la baza clasificarea anatomo-clinica a entorselor putem codifica in felul urmator tratamentul:
• entorsele de gradul I - in care exista :
zona sensibila in punctul lezional,
durere la solicitare, edem localizat si
durere la manevrele de fortare articulara,
tratamentul consta in imobilizare provizorie 3-4 zile cu vindecarea in 7 zile.
La 48 de ore dupa accident se aplica fizioterapie, masaj al musculaturii regionale si exercitii de tonificare a musculaturii care ajuta functia
ligamentelor. Exercitiile vor fi facute in asa fel incat sa nu puna sub tensiune ligamentele lezate. Se vor utiliza proceduri foarte simple de
fizioterapie ca de exemplu: aplicarea de caldura uscata pe articulatia respectiva (punga de cauciuc cu apa calda, saculet cu sare sau cu nisip
incalzit).
• entorsele de gradul II - la care .
simptomatologia mentionata se exacerbeaza,
uneori putand aparea blocajul articular,

beneficiaza de
v tratamentul conservator protectiv:
v repaus total la pat cu gamba in pozitie procliva,
v infiltratii locale anestezice,
v crioterapie,
v imobilizare in aparat gipsat sau
v orteza cu genunchiul flectat la 30-45° pentru 4-6 saptamani
v dupa care sunt indicate 2-3 saptamani de fizioterapie, urmata de kinetoterapie de recuperare functionala si masaj.
Prin imobilizare se urmareste cicatrizarea corecta a sistemului ligamentar. Fara aceasta imobilizare, artitculatia se vindeca dar ramane slaba si
predispusa la recidiva.
• entorsele de gradul III -Entorsele de gradul III necesita imobilizarea in aparat gipsat 1-3 luni si/sau interventia chirurgicala dupa care
urmeaza 1-2 luni de recuperare prin: fizioterapie, kinetoterapie si masaj. prin contractii statice alternate cu relaxari ale musculaturii regionale
si exercitii de intretinere generala pentru segmentele sanatoase ale corpului, iar dupa inceperea imobilizarii trebuie aplicat tratamentul
complex cu masaj, hidro si fizioterapie, exercitii de mobilizare articulara si de tonifiere a musculaturii regionale.
Tabelul 6.Tratamentul entorsei de gradul I,II,III

Entorsa de gradul 1. in entorsele usoare nu este necesara imobilizarea, repausul fiind suficient Reeducarea
functionala
pentru imobilizare putem folosi fasa elastica, (glezniera, genunchiera elastica), trebuie sa
inceapa inca din
perioada
imobilizare cu fase cu clei zincat
imobilizarii,.
repaus cateva zile

2.6.1 Particulari
tati de
tratament local si tratament:
general antiinflamator, antialgic, Reluarea mersului

Entorsa de gradul 2. imobilizare riguroasa, cu aparat gipsat, sau
Obiectivele
orteze, pentru o perioada de: recuperatorii
analizate (durere,
10 – 14 zile in entorsele de glezna, stabilitate,
miscare) pre-
21 –30 de zile pentru entorsele de genunchi. gatesc de fapt
Entorsa de gradul 3. in cazul entorselor grave, invalidante, internarea in spital- interventie chirurgicala. mersul, conditie
finala de realizat
in programul
inventariere si reparare a leziunilor prin reinsertii si suturi –
recuperator al
oricarui
urmata de imobilizare in aparat gipsat timp de 4 –6 saptamani. traumatism al
membrului
in cazul tratarii ortopedice, acesta inferior.
va fi prelungit la circa 4 saptamani pentru glezna si Exercitiile de

reluare a
6 saptamani pentru genunchi. mersului incep,
desigur, cu
cand entorsa a fost asociata si cu o fractura, perioade de
adaptare la
ortostatism, care
imobilizarea in aparat gipsat se mentine in functie de caracteristicile fracturii.
in special la
varstnici capata importanta deosebita.
Un mers normal cere existenta simultana a unor conditii anatomofunctionale ale membrelor inferioare:
lungimi egale ale membrelor;

forta musculara;
amplitudine de miscare;
coordonare neuromotorie;
indoloritate;
In momentul in care statiunea in picioare este posibila fara tulburari de echilibru, se incepe mersul.
Mersul, fara sprijin pe membrul inferior afectat, este aproape regula intr-o prima etapa in recuperarea traumatismelor genunchiului. Pacientul
este invatat sa mearga cu carje. De obicei mersul incepe intre carji fara incarcare, apoi incarcare cu 8-10% din greutatea corpului( in sprijin
unipodal), incarcarea creste progresiv pana cand, depasind 50% din greutatea corpului, se poate trece la sprijin in baston.Pacientul este
invatat sa mearga cu carje astfel:
a) sprijin pe membrul sanatos ;
b) carjile se duc in fata,membrul afectat se duce in fata intre carji, fara incarcare (atingedoar solul) ;
c) se trece greutatea corpului pe carji prin balansarea in fata a acestuia ;
e) membrul inferior sanatos (eliberat de greutatea corpului) se trece printre carji si se sprijina pe sol inaintea carjilor, concomitent cu trecerea
greutatii corpului de pe carji pe membrul sanatos.
Dupa ce pacientul s-a obisnuit cu carjile, timpii „b' si „c' se fac concomitent, in aceasta faza a mersului fara sprijin pe membrul inferior
afectat, se urmaresc citeva aspecte:
- piciorul membrului afectat nu sta in aer, ci se asaza pe sol in sprijinvirtual. Un carton sau un ziar pus sub picior poate fi tras de
kinetoterapeut, dovada neincarcarii membrului afectat. Este gresita pozitia de mers fara incarcare in care pacientul tine genunchiul flectat si
bineinteles si soldul in acest caz, de teama sa nu atinga solul.
- atacul solului cu piciorul afectat, desi este relativ mimat, sa

se faca corect prin talon, apoi rularea si parasirea solului prin varf.
Pacientul va fi invatat sa urce si sa coboare o scara. Se urca cu membrul sanatos apoi carjile si membrul afectat sint aduse pe aceeasi
treapta. Se coboara cu carjile si membrul afectat si apoi este adus piciorul sanatos pe aceeasi treapta.
Mersul cu incarcare a membrului afectat se reia treptat, infunctie de tipul lezional.

Treptat se creste procentul de incarcare 10-15-20% etc. din greutatea corpului, orientindu-se dupa dureri, pozitia bazinului, timpul scurs de la
accident sau interventie, tipul leziunii si tipul contentiei. Exista totusi un oarecare grad de relativitate in toate aceste criterii. Aceasta este
perioada cind se incepe si mersul in apa, in bazine, cu sprijinul unei maini pe bara.
Mersul in baston se incepe cand pacientul a ajuns la o incarcare

de aproximativ 50%.
Bastonul se tine in mina opusa membrului afectat si se deplaseaza impreuna.
Incarcarea in continuare se gradeaza slabind sprijinul mainii pe baston. Exista bastoane dinamometrice care inregistreaza presiunea mainii.
Refacerea completa a mersului cere o suita de exercitii complexe, ca : mers liber, mers pe panta, mers inapoi, mers in lateral, mers cu
picioarele incrucisate,mers pe varfuri, mers pe calcai, mers in zig-zag, intoarceri ,e.t.c.
Urcatul si coboratul.Se incepe pe pante inclinate, apoi se trece la trepte de inaltimi gradate. Pentru cresterea fortei, exercitiile se repeta cu
incarcare(haltera pe umeri).
Pasitul peste obstacole.Pacientul trebuie sa se obisnuiasca sa ridice membrul inferior si sa-l treaca peste un obstacol.Acest lucru comporta
unghi de flexie, stabilitate si echilibru.Se exerseaza peste obstacole tot mai inalte si mai late(care cer indepartarea de axul corpului a
membrului inferior afectat).
Aplecatul. Miscarea de flexie a intregului corp, frecvent executata in activitatile zilnice(incaltat, ridicatul unui obiect de jos,etc) cere anumite
angulatii ale genunchiului, care trebuie castigate prin exercitii specifice sau prin invatarea unor miscari de supleere.Independenta in mers si la
urcat-coborat scari este o etapa superioara, marcata printr-un echilibru, stabilitate, unghiuri utile articulare, coordonare mai buna si dureri
diminuate la piciorul bolnav.
Reeducarea mersului ne este numai etapa in care pacientul se simte independent, ci si cea in care el poate sa parcurga distante diferite.
Recuperarea functionala a genunchiului post entorsa
In perioada de imobilizare in timpul extensiei sau in aparatul gipsat si in perioada de dupa gipsare. Prima perioada are de fapt obiective mai
mult profilactice si joaca un rol important asupra starii anatomo - functionale a genunchiului si a intregului membru inferior din momentul
suspendarii imobilizarii.
1. Recuperarea din perioada de imobilizare. Indiferent de metoda de imobilizare, cateva obiective trebuie avute in vedere:
a) Tratarea inflamatiei articulare (in imobilizarile fara gips);
- gheata 30´ de 3 – 5 ori pe zi;

- punctie articulara evacuatoare, urmata sau nu de infiltratii intraarticulare cu xilina, hidrocortizon, hialuronidaza;
electroterapie: diadinamici, ultrasunet, galvanizari, diapulse etc.;
medicatie antiinflamatorie.
b) Asigurarea drenajului venolimfatic, pentru evitarea edemului sau pentru resorbtia lui rapida:
pozitia ridicata a membrului inferior;
- angiomat, pompaj prin mansete pneumatice asezate pe gamba, cand aceasta este posibil;
miscari ritmice de flexie – extensie ale piciorului.
In extensiile transcalcaneene miscari ale degetelor;
masaj usor al piciorului, gambei si coapsei (cand este posibil);
gimnastica respiratorie abdominala, care asigura aspiratia toracica venoasa.
c) Mentinerea tonusului muscular: - contractii izometrice ale cvadricepsului in primul rand, ale ischiogambierilor si tricepsului sural in al doilea
rand si ale fesierilor mari si abdominalilor in al treilea rand. Se repeta la fiecare ora 3 – 5 contractii pe o durata de 5 – 6 secunde;
- stimulari electrice cu aplicatii bipolare la capetele muschiului. Se recomanda lasarea unor ferestre in aparatul gipsat pentru electroizi. Aceste
stimulari ar fi necesare mai ales pentru vastul intern si tricepsul sural a caror izometrie este relativa;
- curenti de medie frecventa (miodinaflux, nemectron) pentru mentinerea unei circulatii si troficitati bune musculare.
d) Prevenirea redorilor articulare, la sold, glezna, coloana vertebrala:
mobilizari ale soldului (pasive – active sau active autoajutate printr-o instalatie de scripet);
flexii ale trunchiului pe bazin;
mobilizari ale gleznei si degetelor picioarelor.
e)Mentinerea unei stari generale bune si pregatirea pentru mersul in carje sau baston:
gimnastica recuperatorie;
gimnastica de mobilizare generala a segmentelor corpului;
Tonifierea musculaturii membrelor superioare.
Repausul articular(posturile). Ca la orice articulatie portanta, descarcarea articulara in ortostatism si mers este un mijloc antalgic deosebit de
eficient. Utilizarea carjelor sau bastonului este prescrisa, pe perioade mai scurte sau mai lungi, in functie nu numai de gradul durerii, ci si de
caracteristicile lezionale ale structurilor genunchiului.
Pentru cazurile acute, leziuni recente, repausul prelungit la pat devine obligatoriu. Cea mai indicata pozitie este cea cu genunchiul flectat usor
(25–35o), sustinut pe o perna, pozitie de relaxare capsuloligamentara, care scade presiunea intraarticulara. Aceasta postura, pe care o adopta
spontan si pacientul, poate deveni periculoasa in procesele inflamatorii ale genunchiului, inducand flexumul prin organizarea edemului
inflamator si prin tendinta de retractura
2.6.2. Masajul in sechelele entorsei de genunchi
In cazul entorsei genunchiului, exudatul care se acumuleaza in articulatie impinge inafara peretele anterior al capsulei articulare si sfarsindu-
se in partea de sus a articulatiei, impinge rotula in sus.
Dupa masajul prealabil al coapsei, pacientul indoaie genunchiul si prin neteziri si frictiuni concentrice, facute cu eminentele tenare pe
marginile rotulei, se cauta sa se goneasca lichidul din partea de sus a articulatiei in tesuturile vecine moi. Pentru a preveni revenirea
lichidului, eminentele degetelor adera bine pe articulatie. Succesiunea procedeului de frictiune este urmatoarea: degetele, asezate de ambele
parti ale regiunii superioare articulatiei, aluneca in jos pe partile laterale ale rotulei, pana la spatiul articular, de aici aluneca mai departe pana
la spatiul popliteu, apoi revin la rotula si coboara pana la tuberozitatea anterioara a tibiei. Cand genunchiul este indoit la maximum, degetul
maseurului, incepand de la rotula, patrunde mai energic in spatiul dintre femur si tibie. Se trece apoi la spatiul popliteu si, prin miscari de
frictiune facute cu degetele, se patrunde adanc sub tendoanele muschilor flexori, in profunzimea articulatiei. Piciorul celui masat se sprijina pe
suport sau pe genunchiul maseurului.
In masajul oricarei articulatii trebuie concentrata atentia asupra masarii tecilor tendoanelor si a cutelor capsulei articulare, pentru a strivi
partile compacte ale extravazatelor si exudatelor si, eliminandu-le, le indreptam pe traiectul cailor limfatice.
In cazul rupturilor ligamentare masajul este contraindicat caci poate grabi fibrozarea sau cicatrizarea ligamentului rupt in pozitie intinsa,
anuland rolul lui in articulatie.
2.6.3 Tratamentul Recuperator- fizical,balnear si kinetic al entorselor
Principalele obiective de atins in recuperarea genunchiului sunt:

● 1. combaterea durerii si a procesului inflamator;
2. prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare si a circulatiei;
● 3. prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase, realinierea articulara;
● 4. ameliorarea tonusului muscular;
● 5. recuperarea fortei musculare si a stabilitatii articulare;
6. asuplizarea tesuturilor moi si mobilitatii articulare;
7.recastigarea stabilitatii bipodale si unipodale si sigurantei in mers;
● 8. respectarea regulii de igiena ale genunchiului.
Mijloacele care se utilizeaza pentru atingerea acestor obiective se sistematizeaza astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator
rrepaus articular – se obtine in pozitia de decubit dorsal genunchiul flectat usor (25°- 35°)sustinut de o perna.
In aceasta pozitie capsula articulara si ligamentele sunt relaxate, iar presiunea intraarticulara scade;
medicatie antialgica si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltratii intra si periarticulare, unguente, comprese;
▪ fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu gheata, comprese cu gheata;
▪Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locala, sub forma de cataplasme cu parafina de 40°C timp de 20 minute; aplicare
generala sub forma de bai la temperatura de 37°C.
▪Fizioterapia prin procedee de electroterapie vor fii: curenti galvanici – se pot aplica longitudinal sau transversal; TENS – utilizeaza curenti cu
impulsuri dreptunghiulare de joase frecventa cu parametri reglabili – efect antialgic; curenti Träbert – curenti de joasa frecventa (150 Hz) –
cu efect analgetic si hiperemiant, curenti diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme:
MF, DF, PS, PL, RS,care se aplica latero- lateral la nivelul genunchiului; curentii interferentiali cu efecte: decontracturant, analgetic,
vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric profund, micromasaj tisular; magnetodiaflux: - campuri magnetice de joasa
frecventa in administrare continua sau intrerupta, ritmic sau aritmic.
▪ hidrokinetoterapia in vana trefla, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant – prin cresterea aportului de sange in musculatura,
pentru reluarea mersului prin descarcarea greutatii corpului datorita efectului hidrostatic si a nivelului apei in care se realizeaza; creste
elasticitatea tesuturilor moi.
▪ masajul: prin framantare se obtine ameliorarea circulatiei sangelui, creste elasticitatea ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul,
rulatul, vibratia ajuta la reducerea edemului.
◙ Pentru realizarea stabilitatii membrului inferior:
Stabilitatea genunchiului in ortostatism sau in mers este asigurata pe de o parte de aparatul capsuloligamentar (stabilitatea pasiva), iar pe de
alta parte de aparatul musculotendinos (stabilitatea activa). Afectarea unuia sau altuia determina „sindromul de instabilitate a genunchiului”
(P. Trosc si D. Radu).
Stabilitatea pasivaeste asigurata de aparatul capsuloligamentar format din:
planul capsuloligamentar intern (ligamentul lateral intern, ligamentul capsular intern si expansiunea vastului intern care insa nu are rol in
stabilitatea pasiva);
planul capsuloligamentar extern (fascia lata – bandeleta iliotibiala – ligamentul lateral extern, tendonul popliteu);
ligamentul posterior (Winslow), cu cele doua portiuni laterale (calotele condiliene) si portiunea mediana (ligament popliteu arcuat si oblic);
ligamentul anterior (tendonul rotulian + fascia genunchiului);
ligamentele incrucisate, care formeaza pivotul central pentru rotatie.
Lezarea unora din aceste elemente duce la instabilitati mai mult sau mai putin accentuate.
In cazurile de instabilitati pasive ale genunchiului operate fara succes sau care nu pot fi operate dintr-un motiv sau altul, ramane de incercat o
rezolvare sau macar o ameliorare functionala prin metode recuperatorii fizicale. Aceste metode sunt:
Tonifierea musculaturii stabilizatoare a genunchiului.
Cresterea rezistentei ligamentare prin tractiuni blande, dar repetate ale ligamentului.
Respectarea regulilor de „igiena” a genunchiului
scaderea in greutate;
evitarea ortostatismului si mersului prelungit;
evitarea mersului pe teren accidentat;
mers cu sprijin in baston;
corectarea prin sustinatoare plantare ale piciorului plat;
evitarea pozitiilor de flexie puternica;
evitarea pastrarii prelungite a unei aceeasi pozitii ale genunchiului;
miscari de flexie – extensie inainte de trecerea de la repaus la ortostatism.
Stabilitatea activa
Rolul cvadricepsului in stabilitatea genunchiului este general recunoscut. Asa-numita „inlacatare” sau „zavorare” a genunchiului pe ultimele
15-200 in momentul atingerii solului cu calcaiul in mers, pentru asigurarea momentului de sprijin unipodal ulterior, este asigurata de
cvadriceps si in primul rand de vastul intern. Aceste ultime grade de extensie se fac concomitent cu o blocare pe centrul articulatiei rotulei,
blocare rezultata din tendinta de tractiune externa si superioara a ei prin capetele dreptului anterior, vastului extern si crurarului, la care se
opune vastul intern prin fibrele lui oblice care tractioneaza intern cu o forta dubla decat a celorlalti muschi.
Zavorarea genunchiului („loocked position”) include si miscarea de rotatie a tibiei cu 2-5 0 in jurul propriei sale axe, dand astfel posibilitatea
condilului median sa se blocheze prin intinderea ligamentului colateral lateral si ligamentului incrucisat antero-extern.
In refacerea stabilitatii active a genunchiului se recomanda exercitii de tonifiere a tuturor muschilor care participa la aceasta stabilizare.
In stabilizarea genunchiului, cand piciorul este la sol, in mers si sprijin, un rol important il joaca pozitiile echilibrate ale bazinului pe femur.
1.Cresterea fortei musculare. Ca exercitii specifice se folosesc exercitii rezistive, sunt exercitii contra unei rezistente care poate fi: manuala si
mecanica.
Exercitii cu rezistenta manuala .Aceasta metoda e utila in primele etape de recuperare atunci cand forta musculara este slaba. Rezistenta o
aplica kinetoterapeutul.
Exercitii cu rezistenta mecanica . Sunt exercitii in care se utilizeaza echipamente variate de la simple greutati la aparate mecanice complexe.
Tonifierea cvadricepsului. Orice traumatism care afecteaza genunchiul determina repede o hipotonie si hipotrofie a cvadricepsului. Chiar o
imobilizare de 48 de ore a genunchiului slabeste semnificativ forta acestui muschi.
Tonifierea cvadricepsului este un obiectiv principal in recuperarea genunchiului si nu va fi neglijata niciodata.
In exercitiile cu contrarezistenta, trebuie tinut seama de starea articulara, deoarece ele se executa cu mobilizarea articulatiei. Din acelasi
motiv, genuflexiunile complete ca exercitiu de tonifiere musculara nu se indica in genunchiul posttraumatic, solicitand mult articulatia. Se pot
face genuflexiuni pe 50% din flexia totala.In exercitiile de tonifiere a cvadricepsului, pentru cresterea stabilitatii active, trebuie sa se tina
seama de vastul intern. El nu poate fi bine antrenat in exercitiile izometrice din extensie completa. De aceea, acest muschi se lucreaza in
special in exercitii de rezistenta pe ultimele 20o – 15o de extensie sau cu exercitii izometrice succesive cu genunchiul in unghiuri variabile intre
20o – 0o.
In general, forta musculara a cvadricepsului este recuperata in 3 – 6 saptamani. Pentru castigarea fortei si a rezistentei la efort se introduc
exercitii cu contrarezistenta mai mica, dar care se repeta de foarte multe ori.
Tonifierea cvadricepsului are doua momente diferite ca obiectiv recuperator: recuperarea fortei lui pe extensori si „zavorator” al
genunchiului, insistand mai ales pe ultimele grade de extensie; recuperarea lui ca stabilizator in zona de stabilitate critica, intre 60o –
90o flexie, prin cresterea de forta si rezistenta.
Exercitii pentru cvadriceps .Exercitii izometrice
Decubit dorsal contractia cvadricepsului puternic.
Decubit dorsal un sac sub genunchi, contractia cvadricepsului puternic
Sezand, gamba in extensie, contractia cvadricepsului.
Ortotostatism pe membrul sanatos, membrul bolnav extins inainte in sprijin pe ceva, contractia cvadricepsului.
Decubit dorsal cu gamba la marginea mesei sau din sezand se executa extensii, incarcand gamba distal.
Pacientul in pozitia “asezat fara scaun” adica cu CF si G flectate la 90 • , cu spatele sprijinit de zid, daca linia de gravitatie trece si indaratul
articulatiei, travaliul muscular se realizeaza doar in extensia genunchiului.
Exercitiul urmatreste antrenarea vastului medial( cu rol in tractionarea interna si in sus a rotulei), decubit dorsal cu MI interesat in usoara
flexie a genunchiului, asistentul apuca rotula tragand-o in jos si in afara, se comanda extensia completa, cu tractionarea rotulei in sus si
inauntru.
Exercitii cu contrarezistenta
Decubit dorsal sau sezand, rezistenta in treimea inferioara a gambei, extensii.

10. In ,,4 labe' — sprijin

pe maini si
pe genunchi. Se extind genunchii ca
sa se ajunga in sprijin pe maini si

varfurile picioarelor.
Castigarea rezistentei la efort:
mers pe bicicleta,
genoflexiuni,
alergari,
scari.

Tonifierea ischiogambierilor. In general, forta ischiogambierilor dupa traumatismele de genunchi nu este mult compromisa. Forta extensorilor
genunchiului este de 1,5-2,5 ori mai mare decat aceea a flexorilor, suprafata de sectiune a primilor fiind de trei ori mai mare. Ischiogambierii
au mai mult tendinta de retractura.
Exercitii pentru ischiogambieri
1. Decubit dorsal pacientul executa simultan o extensie din articulatia coxofemurala, o flexie cu rotatie interna de genunchi si adductie -
rotatie interna de picior.
2. Pacientul in sezand, cu trunchiul mult aplecat inainte (se realizeaza o flexie minima in CF), gamba intinsa, piciorul in adductie, asistentul
asezat la piciorul pacientului, prinde cu mana calcaneul, antebratul flancand marginea interna a antepiciorului prin acesta priza asistentul
rezista la flexia G cu rotatie interna.
3. Decubit dorsal cu coapsa la marginea mesei: asistentul face priza pe fata dorsala a coapsei si pe talpa; pacientul executa o extensie de
coapsa contrata de asistent, apoi o extensie de picior, in continuare flectand genunchiul.
Contrarea coapsei pune in tensiune ischiogambierii, iar pentru picior gemenii.
Decubit ventral cu bazinul pe o perna, pentru a se putea realiza o usoara flexie a coapsei, prizele si rezistentele ca la exercitiul anterior.
Utilizarea diverselor circuite cu scripeti si greutati mai mult sau mai putin complicate.
Decubit ventral, sub glezna anterior de pune un sac de nisip in asa fel incat genunchiul sa flecteze cu 15°-20°.Asistentul aplica o rezistenta in
spatiul popliteu. Pacientul incearca sa extinda genunchiul contra rezistentei mainii. Contractia ischiogambierilor se poate controla cu cealalta
mana.
Exercitii cu contrarezistenta
Din decubit ventral, instalatie la sripeti sau benzi elastice.
Din sezand, gambele incrucisate(cea a membrului afectat deasupra) se executa contrarezistenta cu gamba sanatoasa.
Tonifierea tricepsului sural. Hipotrofia gemenilor si a solearului este aproape tot asa de rapida ca a cvadricepsului. Ca si vastul intern, nici
tricepsul sural nu poate fi salvat de atrofia de imobilizare prin exercitii izometrice facute sub gips. Se recomanda:
- in decubit ventral pe un plan inclinat cu trunchiul pe „carucior”- ca la masa de elongatie- se ridica corpul in sus prin impingerea piciorului in
flexie plantara. La inceput cu ambele picioare, apoi numai cu piciorul afectat.
- Din stand intr-un picior, ridicari pe varf.
- Acelasi exercitiu cu o haltera pe umeri, cu greutati progresive.

Tonifierea tensorului fasciei lata. Tensorul fasciei lata are un rol important in stabilizarea externa si in zavorarea genunchiului atat direct, cat
si prin bandeleta Maissiat, expansiune a fasciei lata care participa la aparatul ligamentar extern al genunchiului.ntruaPlizare
▪ stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exercitii de tonizare si crestere de forta a musculaturii; stabilizatoare a genunchiului ( a celor”patru
fatete”; tractiuni blande sau telescopari repetate pentru cresterea rezistentei ligamentelor;
Respectarea regulilor de igiena a genunchiului,
Ø scaderea greutatii corporale,
Ø evitarea mersului pe teren cu denivelari,
Ø folosirea bastonului in timpul mersului,
Ø sa nu se pastreze o pozitie ce face flexia puternica a genunchiului;
▪ stabilitatea activa:
Exercitii de crestere a fortei tuturor muschilor ce participa la stabilizarea genunchiului prin:

Ø ex. izometrice,
Ø izotonice,
Ø exercitii cu rezistenta,
Ø tonizarea ischiogambierilor prin: exercitii izometrice, exercitii cu rezistenta;
Ø tonizarea tricepsului sural prin: exercitii izometrice, exercitii cu rezistenta;
Ø tonizarea tensorului fasciei lata: exercitii cu rezistenta, din decubit heterolateral; exercitii pe suport oscilant
◙ Pentru cresterea amplitudinii articulare :
Cu aparatele Kineteck dupa inerventii chirurgicale, mobilizari ale rotulei in sens longitudinal si transversal;
exercitii pasive – active si active ajutate;
tipurile de stretching adecvat cazului;
exercitii active;
exercitii gestice: pasit peste obstacole, urcat- coborat trepte.
▪ Pentru antrenarea fortei: exercitii active, active cu rezistenta,
De lorme, Watkins, Oxford, cu diferite aparate etc)
izometrice din diferite pozitii;
exercitii cu ajutorul scripetilor ;
exercitii cu benzi elastice ( Thera band de culori diferite ) ;
exercitii active asistate, exercitii rezistive- DAPRE,
( exercitii cu rezistenta progresiva ajustata zilnic care cuprinde 4 seturi de exercitii:

Ø primul set se aplica cu o sarcina ce permite 12 -15 repetitii,
Ø setul doi , se mareste sarcina incat sa se poata repeta de 10 ori ;
Ø pentru setul trei sarcina este crescuta sa se poata repeta de 6 ori .
Ø In ultimul set sarcina atat de mare incat sa se poata efectua 2-3 sau 4 repetitii) etc.
▪ Antrenamentul izokinetik , pliometric etc. pentru ameliorarea rezistentei se pot aplica ex. de forta –rezistenta de tip Steodman :
un set initial de exercitii cu sarcina moderata , dar cu repetitii frecvente ,
un al doilea set de exercitii cu retistente mici cu repetitii rapide pana la oboseala ,
un ultim exercitiu va fi o contractie izometrica mentinuta timp de 60 - 90 de secunde .
Pauza de revenire necesara si rehidratare obligatorie .
Tabelul 7. Program kinetic pentru recuperarea genunchiului dupa entorsa
OBIECTIV DESCRIERE EXERCITIU DOZARE OBSERVATII

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea Din decubit dorsal: De 10 ori, cu ambele picioare
tonusului muscular, stimularea intoarcerii
venoase.  Se executa flexia gambei
pe coapsa si a coapsei pe
bazin.
 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  genunchii indoiti, talpile De 10 ori, cu ambele

tonusului muscular, stimularea intoarcerii lipite de sol, extensia picioare.
vense. genunchiului
 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  genunchii indoiti , talpile De 10 ori, cu ambele picioare

tonusului muscular, stimularea intoarcerii lipite de sol, extensia
venoase genunchiului cu abductia
piciorului .

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  bicicleta in aer. De 10 ori cu numarare numai
tonusului muscular, stimularea intoarcerii pe stangul
venoase
- recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea culcat lateral: De 10 ori cu fiecare picior.
tonusului muscular, stimularea intoarcerii venoase
- se face abductia – adductia
piciorului de deasupra.

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  se face flexia De 10 ori
tonusului muscular, stimularea intoarcerii extensia genunchiului
venoase

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea Cu sprijin la spalier: De 10 ori cu fiecare picior.
tonusului muscular, stimularea intoarcerii
venoase  flexia-extensia articulatiei
piciorului.

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  balansare de pe varfuri pe De 10 ori
tonusului muscular, stimularea intoarcerii calcaie.
venoase

 recuperare mobilitate articulara, imbunatatirea  cu fata la spalier, bratele De 10 ori cu fiecare picior.
tonusului muscular, stimularea intoarcerii apuca bara in dreptul
venoase pieptului, ridicarea unui
genunchi la piept.
CAP. 3 MATERIAL SI METODA
Acest studiu a fost efectuat prin observatia si urmarirea directa a celor 20 de cazuri luate in studiu in perioada 04 octombrie 2009 - 10
mai 2010 in statiunea,,Lacul Sarat' care au suferit entorse de diferite grade si s-au prezentat pentru recuperarea sechelelor simptomatice
si /sau functionale.Pentru fiecare pacient s-a intocmit o fisa de examinare tip dupa un examen clinic minutios., dupa care s-a intocmit un
program kinetic conform obiectivelor propuse pentru fiecare caz. S-au urmarit parametrii de mobilitate, stabilitate si abilitate (mersul)
Dintre cei 20 de pacienti:
- 13 persoane au fost de sex masculin, reprezentand 65%
- 7 persoane de sex feminin, reprezentand 35%

femei
35%
bărbaţi
65%
3.1. Subiectii investigati
1. F.G, 38ani, sex M, domiciliu in mediu rural, diagnostic: instabilitate anterioara prin insuficienta de cvadriceps, dupa entorsa de gr.1;
2. T.C., 35 ani, sex M, domiciliul in mediul rural, diagnostic: tulburari vasculare si de circulatie dupa entorsa de gr. 1
3. L.R., 44 ani, sex M, domiciliu in mediu urban, diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
4. Z.M., 25 ani, sex F, domiciliu in mediul urban ,diagnostic: instabilitate articulara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;
5. T.R., 40 ani, sex M, domiciliu in mediu urban, diagnostic: redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;
6. O.L, 27ani, sex F, domiciliu in mediu urban,diagnostic: tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
7. F.M., 42 ani, sex M, domiciliu in mediu urban, diagnostic: redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;
8. C.D., 34 ani, sex F., mediu urban, diagnostic: instabilitate anterioara prin insuficienta de cvadriceps, dupa entorsa de gr.2;
9. G.F., 41 ani , sex F, mediu rural, diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
10. U.V., 26 ani, sex M, mediu rural, diagnostic: tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
11.F.R., 39 ani, sex M. mediu urban, diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
12. M.E., 22 ani, sex M, domiciliu in mediu urban, diagnostic: redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;
13. P.M.M., 53 ani, sex F, domiciliu in mediu rural, diagnostic: instabilitate articulara cronica dupa entorsa de gr. 2;
14. P.C., 47 ani, sex M, domiciliu in mediu rural, diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
15. R.S. 35 ani, sex M, domiciliu in mediu rural, diagnostic: instabilitate articulara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;
16. O.M., 28 ani, sex F, mediu urban, diagnostic: tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
17. N.M., 33 ani, sex F, mediu rural, diagnostic: instabilitate articulara laterala dupa entorsa de gr.2
18. T.N., 38 ani, sex M, mediu urban, diagnostic: tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
19. M.A., 29 ani, sex M, mediu rural, diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
20. F.L., 47 ani, sex M, mediu urban, diagnostic: instabilitate articulara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;
Fisa de examinare 1
Nume si prenume : F.G.
Varsta: 38 ani
Sex: M
Domiciliu : in mediu rural
Diagnostic : Instabilitate anterioara prin insuficienta de cvadriceps, dupa entorsa de gr.1;
SEMNE CLINICE INITIAL INTERMEDIAR FINAL
(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
La mers pe teren plat
2.
In Pozitie
repaus
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv
Coeficient global de mobilitate

Castigul functional
5. Retractii musculare
Ischiogambieri
Drept anterior
Coeficient global de forta
Castigul functional 20%
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
7. Mers
Obiectve:- obtinerea indoloritatii
- obtinerea mobilitatii: - reducerea flexumului
- obtinerea stabilitatii: - tonifierea cvadricepsului
- tonifierea
ischiogambierilor
- obtinerea abilitatii: - reluarea mersului
Fisa de examinare 2
Nume si prenume;T.C.
Varsta:35ani
Sex: M.
Domiciliu : In mediu rural
Diagnostic: Tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian,SEETAR
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
7. Mers
Obiectve:- obtinerea indoloritatii
- obtinerea mobilitatii: - reducerea flexumul
- tonifierea ischiogambierilor
Fisa de examinare 3
Numele si prenumele : V.P.
Varsta : 44 ani Sex : M
Domiciliu : In mediu urban
Diagnostic : reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa
entorsa gr . 2
(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
7. Mers
Obiectve:- obtinerea indoloritati
- obtinerea stabilitatii: - tonifierea cvadricepsulu

Fisa de examinare 4
Nume si prenume : Z.M.
Varsta: 25 ani
Sex:F
Domiciliu : In mediu urban;
Diagnostic : instabilitate ligamentara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
§oc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
-6-. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
mers
Fisa de examinare 5
Nume si prenume : T.R.
Varsta: 40 ani
Sex:M
Diagnostic : redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;
(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
3. Palpare
Cald
joc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
mersul
Fisa de examinare 6
Nume si prenume : O.L.
Varsta : 27 ani
Sex: F
Diagnostic : tulburari vasculare si de circulatie dupa entorsa de gr. 1
(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
joc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
mersul
Fisa de examinare 7
Nume si prenume:F.M
Varsta: 42 ani;
Sex: M;
Domiciliu:In mediu urban;
Diagnostic: redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;

(dupa 10 zile)
Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
!n repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
Soc rotulian
Mobilitate
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5’)
-imposibila
7.mersul
Fisa de examinare 8
Nume si prenume: C.D.
Varsta: 34 ani;
Sex: F;
Domiciliu: In mediu urban;

Diagnostic: instabilitate anterioara prin insuficienta de cvadriceps, dupa entorsa de gr. 2;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3.Palpare
Cald
Soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv
Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
-6-. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
- Imposibila
7.mersul
Obiective:- obtinerea indoloritati

Fisa de examinare 9
Nume si prenume: G.F.
Varsta:41 ani;
Sex: F;
Domiciliu: In mediu rural;
Diagnostic: : reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3.Palpare
Cald
Soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv
Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
-6-. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
- Imposibila
7.mersul
Fisa de examinare 10
Nume si prenume: U.V.
Varsta:26 ani;
Sex: M;
Domiciliu: In mediul rural;
Diagnostic: tulburari vasculare si trofice dupa entorsa de gr. 1;
SEMNE CLINICE INITIAL INTERMEDIAR FINAL 53,3%

(dupa 10 zile)
Flexie Cald Flexie
Genu varum Soc rotulian
Genu valgum 150°pasiv
Recurvatum
5. Retractii 20%
musculare
- obtinerea
Ischiogambieri mobilitatii: -
Drept anterior reducerea
flexumului
- obtinerea
stabilitatii: -
Statiune
tonifierea
unipodala cvadricepsulu
- Posibila(5')
- tonifierea
ischiogambierilor
- obtinerea
abilitatii: - reluarea
mersului
Nume si prenume: F.R.
Varsta: 39 ani;
Sex: M;
Domiciliu:In mediul urban;
Diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr. 2;
(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
joc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate + + -
Statiune unipodala
Posibila (5')
imposibila
7. mersul

Nume si prenume :M.E.
Varsta : 22 ani
Sex : M
Diagnostic : redoare articulara dupa entorsa de gr. 3;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scari
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu varum
Genu valgum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
Soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila(5')
-imposibila
7. mersul
Nume si prenume : P.M.M.
Varsta : 53 ani
Sex: F
Diagnostic : instabilitate articulara cronica dupa entorsa de gr. 2;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
§oc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
-6-. Activitate +
Statiune unipodala
- Posibila (5')
7. mersul
Nume si prenume : P.C.
Varsta. 47 ani
Sex: M
Diagnostic : reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr . 2
(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
7.mersul

Nume si prenume : R.S
Varsta. 35 ani
Sex : M
Diagnostic ; instabilitate ligamentara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
!n repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
Soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
- imposibila
7. mers
Nume si prenume:O.M.
Varsta: 28 ani;
Sex: F;
Domiciliu: In mediul urban;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
!n repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
4.
SocMobilitate
rotulian
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
- imposibila
7. mers
Nume si prenume:N.M.
Varsta: 33 ani;
Sex: F;
Domiciliu: In mediul rural;
Diagnostic: instabilitate ligamentara laterala dupa entorsa de gr.2
(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150° pasiv

Castigul functional
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
Posibila (5')
7. Mers
Nume si prenume: T.N.
Varsta: 38 ani;
Sex: M;
Domiciliu: In mediul urban;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3.Palpare
Cald
Soc rotulian
4. Mobilitate
Flexie 150°pasiv
Castigul functional 66,6%
Ischiogambieri
Drept anterior
-6-. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
- Imposibila
Urca, coboara scarile
7. mersul
Nume si prenume: M.A.
Varsta: 29 ani;
Sex: M;
Domiciliul: In mediul rural;
Diagnostic: reducerea amplitudinii articulare, a mobilitatii articulare dupa entorsa gr. 2;

(dupa 10 zilc)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
In repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4.Bilant articular
Flexie 150° pasiv

Castigul functional 53,4%
5. Forta musculara
Ischiogambieri
Drept anterior
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
-imposibila
7. Mers

Nume si prenume:F.L.
Varsta: 47 ani;
Sex: M;
Domiciliul: In mediul urban;
Diagnostic: instabilitate articulara si nesiguranta in mers dupa entorsa de gr. 2;

(dupa 10 zile)
1. Durerea (+,++,+++)
La mers pe scan
in repaus
2. Pozitie
Flexie
Genu valgum
Genu varum
Recurvatum
3. Palpare
Cald
soc rotulian
4. Bilant articular
Flexie 150°pasiv

Castigul functional
5. Forta musculara
Ischiogambieri
Drept anterior
Castigul functional
6. Activitate
Statiune unipodala
- Posibila (5')
-imposibila
7. mersul
3.2. Organizarea si desfasurarea cercetarii
Acest studiu a fost efectuat prin observatia si urmarirea directa a celor 20 de cazuri luate in studiu in perioada 04 aprilie 2009 —10 mai
2010 in statiunea,,Lacul Sarat' care au suferit entorse de diferite grade si s-au prezentat pentru recuperarea sechelelor simptomatice si /sau
functionale.
Repartitia pe sexe a lotului studiat

sex M 65%
sex F 35%
Bolnavii au fost internati cu grade diferite de dizabilitate:
-7 persoane cu instabilitate articulara reprezentand 35%;
-5 persoane cu tulburari vasculare in urma entorsei reprezentand 25%;
- 5 persoane cu reducerea amplitudinii articulare reprezentand 25%;
- 3 persoane cu redoare articulara si mers dificiatr reprezentand 15%.
Reprezentarea grafica procentuala a esalonului de subiecti in functie de sechelele entorsei de genunchi

instabilitate
35% articulară 35%
30%
25% tulburări
vasculare 25%
20%
15% reducerea
amplitudinii
10%
aticulare 25%
5% redoare
0% articulară 15%
Fig. 8
Pacientii provin din zone limitrofe ale statiunii ,,Lacul Sarat': Galati,Vrancea, Tulcea, Braila, Bucuresti, astfel:
9 din mediul rural , reprezentand 45%;
11 din mediul urban, reprezentand 55%, toti fiind implicati in diferite activitati si fara afectiuni asociate.
Reprezentarea grafica a mediului din care provin pacientii
RURAL 45%
URBAN 55%

Fig. 9
Pacientii au urmat un tratament balnear, fizical si kinetic specific pentru recuperarea entorselor.
Pentru fiecare pacient s-a intocmit o fisa cuprinzand:
- numele si prenumele;
- varsta;
- sexul;
- domiciliul;
- sechela cu care s-a prezentat la recuperare;
-bilantul articular;
- testingul muscular.
Bilantul articular al genunchiului s-a facut pentru pentru pozitia de flexie- miscarea de apropiere a fetei posterioare a gambei de fata
posterioara a coapsei- unde valoarea normala este de 150 grade pasiv( dupa Vasile Marcu- „Evaluarea in cultura fizica si sport”).
Subiectul a fost asezat in decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele in afara mesei si a facut flexia gambei pe coapsa in plan
sagital, pana la limita de miscare permisa.Centrul goniometrului a fost plasat la nivelul articulatiei genunchiului, pe fata laterala, bratul fix a
urmarit linia laterala a coapsei, respectiv trohanterul , iar bratul mobil paralel cu linia de mijloc a fetei laterale a gambei a urmarit maleola
externa.
Bilantul muscular s-a facut pentru
Ø ischiogambieri
Ø biceps femural,
Ø semitendinos,
Ø semimembranos ca muschi principali si

Ø pentru popliteu, croitor si gastrocnemieni ca muschi accesori.
Subiectul a fost asezat in decubit heterolateral cu gamba de testat sustinuta si cu stabilizare la nivelul bazinului pentru pozitia fara
gravitatie.Palparea se face pe partea posterioara a coapsei, aproape de articulatia genunchiului. Semitendinosul se palpeaza pe partea
postero-mediala a coapsei, in 1/3 distala.
Din aceasta pozitie subiectul executa flexia gambei.
Pentru pozitia antigravitationala subiectul este asezat in decubit ventral cu membrele inferioare extinse, picioarele in afara mesei. Din aceasta
pozitie subiectul executa flexia gambei fara rezistenta, pana la 90 de grade.Respectand aceeasi pozitie, se opune o rezistenta usoara , in 1/3
distala a gambei, la jumatatea cursei de miscare, apoi o rezistenta mai mare sau excentrica.
Bilantul muscular pentru cvadricepsul femural ca muschi principal si tensorul fasciei lata ca muschi accesor s-a efectuat cu subiectul in
decubit heterolateral , cu gamba flectata si stabilizat in 1/3 proximala a coapsei, pentru pozitia fara gravitatie, din care subiectul a executat
extensia gambei. Palparea s-a facut pe fata anterioara a coapsei, in regiunea corespunzatoare fiecarui fascicul in parte, cu exceptia vastului
intermediar care este situat in plan profund.
Pentru pozitia antigravitationala subiectul a fost asezat cu genunchiul flectat la 90 de grade , gamba atarnand in afara mesei , pozitie din care
a executat extensia gambei fara rezistenta, apoi cu o rezistenta usoara si apoi cu o rezistenta mai mare sau excentrica.
Pentru evaluarea fortei musculare s-a utilizat scala de evaluare musculara care se utilizeaza in serviciile de recuperare din Romania si
anume:
F0( zero)- muschiul nu realizeaza nici o contractie evidenta;
F1( schitata)- reprezinta sesizarea contractiei muschiului prin palparea lui sau a tendonului si se poate aprecia numai pentru muschii
superficiali.
F2( mediocra)- permite muschiului sa mobilizeze segmentul in amplitudine completa numai cu eliminarea gravitatiei.
F3 ( acceptabila)- reprezinta forta unui muschi capabil sa mobilizeze segmentul in amplitudine completa impotriva gravitatiei, fara alte
mijloace rezistive;
F4(buna)- este forta unui muschi capabil sa mobilizeze segmentul in amplitudine completa si impotriva unei rezistente cu valoare medie;
F5 ( normala)- forta unui muschi capabil sa mobilizeze segmentul pe toata amplitudinea de miscare, impotriva unei rezistente maxime,
aplicate pe segmentul de mobilizat, cat mai distal.
Pentru o diferentiere mai clara a fortelor , se utilizeaza si cotatiile de + si - unde + este atunci cand miscarea pe sectorul respectiv nu
depaseste jumatate din amplitudinea maxima posibila cu acea miscare si cu – atunci cand depaseste jumatate din amplitudine, dar totusi nu
se poate raliza pe intreg sectorul de mobilitate.
Am preluat fisele de tratament, si dupa efectuarea testarilor descrise mai sus am urmarit si efectuat impreuna cu personalul medical al bazei
balneoterapia, fizioterapia si kinetoterapia din sala de kineto.
Durata de spitalizare a fost de 18 zile, in functie de starea clinica a bolnavului, sau in multe cazuri, de optiunea sa.
Programul a cuprins cate 10 exercitii pentru fiecare plan de miscare cu pauza compensatorie dubla si s-a efectuat din pozitii de descarcare.
Testarea finala a scos in evidenta o imbunatatire semnificativa a mersului si imbunatatirea abilitatii, lotul de studiu neavand
nici un pacient dependent total.
3.3. Metode si tehnici de cercetare utilizate
Gradul de dizabilitate a fost stabilit pe baza: Bilantului articular pentru testarea genunchiului;
In lucrare am folosit si urmatoarele metode de cercetare:
● Metoda studiului biografic;
Studiul clinic;
Metoda observatiei;
● Metoda grafica;
● Metoda prelucrarii statistico – matematica.
3.4. Aparatura si materiale utilizate
Sala de kinetoterapie, din Statiunea ,,Lacul Sarat' este dotata cu :
goniometru, metru, scarita, plan inclinat, spalier, bicicleta ergometrica, mingi medicinale, placa canadiana, saltele pentru gimnastica
medicala.
CAP.4. REZULTATE, PRELUCRAREA

SI INTERPRETAREA LOR
Acest studiu a fost efectuat prin observatia si urmarirea directa a celor 20 de cazuri luate in studiu in perioada 04 aprilie 2009 —10 mai
2010 in statiunea,,Lacul Sarat' care au suferit entorse de diferite grade si s-au prezentat pentru recuperarea sechelelor simptomatice si /sau
functionale.
Repartitia pe sexe a lotului studiat
sex M 65%
sex F 35%
Bolnavii au fost internati cu grade diferite de dizabilitate:
-7 persoane cu instabilitate articulara reprezentand 35%;
-5 persoane cu tulburari vasculare in urma entorsei reprezentand 25%;
- 5 persoane cu reducerea amplitudinii articulare reprezentand 25%;
- 3 persoane cu redoare articulara reprezentand 15%.
Reprezentarea grafica procentuala a esalonului de subiecti in functie de sechelele entorsei de genunchi

instabilitate
35% articulară 35%
30%
25% tulburări
vasculare 25%
20%
15% reducerea
amplitudinii
10%
aticulare 25%
5% redoare
0% articulară 15%
Pentru ameliorarea instabilitatii articulare obiectivul general a fost cresterea stabilitatii articulare iar obiectivele operationale au fost
tonifierea musculara si cresterea fortei musculare, pentru care s-au efectuat contractii in zona scurta a musculaturii, contractii concomitente
ale musculaturii agonist-antagoniste, exercitii active si exercitii active cu rezistenta.
Pentru imbunatatirea circulatiei sangvine, deficitara in tulburarile vasculare, obiectivele urmarite au fost:
reducerea stazei venoase si a consecintelor sale;
ameliorarea circulatiei de intoarcere si a schimburilor gazoase la nivel pulmonar;
stimularea circulatiei de intoarcere prin punerea in functiune a pompelor musculare.
Pentru a indeplini obiectivele de mai sus s-a efectuat masajul centripet al membrelor inferioare, evitand traiectele venoase, mobilizarea pasiva
a membrelor inferioare si ridicarea acestora deasupra planului de sprijin, mobilizari active, gimnastica respiratorie, gimnastica de postura si
mers.
Pentru cresterea amplitudinii articulare si reducerea redorii articulare obiectivul urmarit a fost cresterea mobilitatii articulare pentru care
s-au executat miscari pe amplitudini diferite (la diferite grade), in toate directiile pe care le-a permis articulatia si in toate planurile.
De asemenea pacientii au efectuat exercitii de mers pe varfuri , pe calcaie si peste obstacole, pentru imbunatatirea mersului si a
echilibrului.
In urma aplicarii programului kinetic s-a observat imbunatatirea mobilitatii articulare care la debutul aplicarii programului kinetic
reprezenta un coeficient global initial de 27,31% recuperandu-se pana la un coeficient global final de 78,96% rezultand un castig functional
de 51,65%.
Graficul comparativ al mediilor coeficientului global initial, final si castigul functional al mobilitatii
80,00%
70,00%
60,00%
50,00%
40,00%
30,00%
20,00% mobilitate
10,00%
0,00%
coeficient coeficient câştig
iniţial 27,31final 78,96% funcţional
global
51,65%
s
Fig. 9
Deasemenea s-a observat si recuperarea fortei musculare de la un coeficient global initial de 74,5% pana la un coeficient global final de
97% rezultand un castig functional de 22,5%.
Graficul comparativ al mediilor coeficientului global initial, final si castigul functional al fortei
100,00%
80,00%
60,00%
40,00%
Forţă
20,00%
0,00%
coeficient coeficient câştig
iniţial final 97% funcţional
74,5% 22,5%

Fig. 13
CAP. 5. CONCLUZII
● Din aceste date se poate observa ca aplicarea unui program kinetic adaptat sechelelor constatate dupa entorsa de genunchi, riguros aplicat,
poate recupera deficitul functional initial in proportie mare rezultand de aici ca ipoteza acestei lucrari se confirma.
● Cu toate ca recuperarea s- a produs aproape in totalitate, pacientii trebuie sa urmeze programul de exercitii si la domiciliu pentru a preveni
o noua trauma precum si pentru mentinerea stabilitatii articulare, mobilitatii si tonusului muscular recuperate in urma aplicarii programului
kinetic.
Kinetoterapeutul trebuie sa colaboreze cu medicul specialist in toate cazurile pentru a putea aplica exact programul kinetic adaptat fiecarui
caz in parte.
BIBLIOGRAFIE
1.Vasile Marcu -“KinetoterapiePhysioterapy”, Editura Universitatii din
Mirela Dan Oradea, 2007
2.Gogulescu N. - “Ortopedie Traumatologie” , Vol.1, Editura Evrika-
Gogulescu B.A. Braila.
3.Gogulescu N. - “Biomecanica articulara in practica medicala”,
Gogulescu B.A. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2008
4.Clement Baciu - “Programe de gimnastica medicala”, Editura Stadion,
5.Elena Avramescu – “Bazele anatomice ale miscarii”. carte format electronic.

Entorse Genunchi

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Entorse Genunchi

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT KINETOTERAPIE - Kinetoterapia tulburarilor de statica secundare

UNIVERSITATEA ,,DUNAREA DE JOS' - GALATI

Kinetoterapia tulburarilor de statica secundare entorsei de genunchi

1.1 Importanta teoretica si practica a lucrarii

Leziuni ale partilor moi:

Tegumente si tesut celular subcutanat (contuzii, plagi, arsuri);

Tendoane si muschi (intinderi, rupturi, sectionari, dezinsertii);

Vase si nervi (rupturi, sectionari)

Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale :

Epifizelor femurale, tibiale sau peronale;

1.2. Reflectarea temei in literatura de specialitate

Achizitii recente privind strategia terapeutica in coxartroza si gonartroza

Denisa Enescu-Bieru, Mirela Calina, Taina Avramescu- Universitatea Craiova- F.E.F.S

1.3. Scopul lucrarii

1. evaluarea statutului initial al pacientului cu entorsa de genunchi;

3. obtinerea si urmarirea beneficiilor obtinute in serviciile de recuperare.

1.4. Obiectivele si sarcinile lucrarii

Obiectivele si sarcinile prezentului studiu constau in:

● Expunerea unor observatii privind problematica acestui traumatism locomotor;

● Documentarea prin parcurgerea literaturii de specialitate interne si internationale;

● Alegerea lotului de subiecti;

● Calcularea si urmarirea evolutiei nivelului functional;

● Analiza comparativa a datelor obtinute;

● Desprinderea unor concluzii care sa ajute in desfasurarea activitatilor ulterioare.

1.5 Ipoteza lucrarii

Cap.2 FUNDAMENTAREA TEORETICO-STIINTIFICA SI METODICA A LUCRARII

2.1 Anatomie, fiziologie , biomecanica

Suprafetele articulare ale genunchiului

La un membru inferior in pozitie anatomica putem distinge trei axe:

Este axa mecanica a membrului inferior

-sold: centrul capului femural;

-genunchi: centrul interliniei femurotibiale;

-glezna: centrul interliniei astragaliene.

A doua axa este cea a corpului femural

A treia axa este cea a corpului tibiei.

● Inversiuni ale valgus-ului formand un unghi deschis interior: genu varum.

Sunt fixate astfel:

Ligamentul meniscofemural posterior;

Ligamentul incrucisat posterior;

Ligamentul incrucisat anterior;

Ligamentul transvers al genunchiului;

Motivele principale ale acestei avansari sunt:

- impingerea spre anterior de catre condilii femurali;

In flexie meniscurile sunt proiectate posterior, avand ca motive principale:

- impingerea spre posterior de catre condilii femurali;

- tractionarea de catre atasamentele fibroase ale semimembranosului si popliteului (flexori ai genunchiului),

- meniscul intern este tractionat de ligamentul lateral intern.

-Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabila din punct de vedere osos;

-Ligamente mici legand patela de meniscuri si patela de condili;

Stabilitatea ligamentara a genunchiului

-Travaliul cvadricepsului pentru a impedica flexia genunchiului de partea

-Travaliul muschilor rotatori pentru a frana sau impedica rotatiile:

-Spre interior: vastul medial, croitorul, dreptul femural, semitendinos.

-Spre exterior: vastul medial, biceps femural, tensorul fasciei lata.

2.2. Definitia entorselor

Leziunile ligamentare constituie caracteristica anatomica esentiala a entorselor:

Leziunile articulare ale: -capsulei articulare

Tabelul 2. Forme clinice de entorsa:

Entorsa usoara durere de intensitate redusa,

GRADUL1 impotenta functionala minima,

lipsa oricarui semn radiologic,

durere vie si impotenta functionala partiala,

tumefactie evidenta si echimoza redusa alaturi de o mobilitate normala si un