Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INHALATIILE
Inhalatia inseamna inspirarea, in scop terapeutic, a diferitelor gaze, lichide sau substante
medicamentoase, fin pulverizate. Aceasta terapie este foarte veche, fiind cunoscuta in primul
rand de vestitul medic al antichitatii - Hipocrate, apoi de nu mai putin celebrii: Celsus, Pliniu
si Galen, care recomandau, pentru inhalatii, aerul din preajma Vezuviului, care continea sulf.
Termele romane erau folosite si in acest scop. Asa se tratau in vechime si evul mediu diferite
boli pulmonare cronice (cu sulf) sau cutanate (arsenic) sau sifilisul (cu mercur).
Adevarata consacrare a acestei metode dateaza din secolul al XlX-lea (1856), odata cu
folosirea aparatului de aer comprimat pentru pulverizari, de atunci pana astazi aparatele
perfectionandu-se.
Inhalatiile de camera: in aceasta procedura, bolnavii inspira, intr-un mediu cu vapori sau
ceata, diferite substante medicamentoase lichide sau ape minerale, fin pulverizate. Aparatele
utilizate in scopul pulverizarii sunt diferite, dar toate folosesc acelasi principiu: aerul
comprimat la 1 - 2 atmosfere. Pulverizatoarele moderne se pot regla, pentru ca sa se poata
obtine picaturi de ceata cat mai mici.
- pulverizatoarelor mari (30 - 40 de injectoare), instalate intr-un spatiu mai mare (de
exemplu intr-o gradina);
- cladirilor de graduatie, care sunt constructii de dimensiunea unor camere mari (10 metri),
prevazute cu niste grinzi laterale, care sustin o multime de crengi si arbusti cu spini. Apa
sarata pulverizandu-se, particulele mai fine se raspandesc pana la o distanta de peste 300
m de cladire. In jurul cladirii se amenajeaza un mic parc cu banci si alei pentru bolnavi.
Aceste Tratamente se pot face pe langa toate lacurile noastre sarate.
ACTIUNE Sl INDICATII
Actiunea inhalatiilor depinde de: continutul cetei (exemplu: ape sarate, sulfuroase,
alcaline, iodurate, calcice etc); gradul de pulverizare (picaturi mici, de 10 - 100 microni,
care pot patrunde pana la nivelul alveolelor). Procesul de pulverizare determina incarcarea
electrica negativa a particulelor mici.
AEROSOLII
Aerosolii reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide intr-
un mediu gazos. Mediul gazos este obligatoriu; se mai numeste si mediul dispersant, in
care particulele solide sau lichide alcatuiesc faza "dispersa". Aerosolii pot fi naturali - cei
atmosferici si artificiali sau terapeutici. Aerosolii naturali sunt mai frecventi la mare sau la
munte. Aerosolii marini sunt alcatuiti din microparticule provenite din spuma valurilor ce
se sparg in larg sau pe coasta, particule care sunt antrenate de curentii de aer. Zona cea
mai bogata in aerosoli o constituie o fasie de plaja de 50 - 100 m. Acesti aerosoli contin
cloruri de Na, I, bromuri, alcaline, magneziu etc, fiind puternic ionizati de ultraviolete.
Aerosolii de padure sau munte sunt formati dintr-un centru invelit de o pelicula de apa sau
dintr-o particula de polen, pe care s-a depus substanta volatila (terebentina), care
elibereaza ozon in contact cu oxigenul. Aceeasi actiune au aici si radiatiile ultraviolete.
TEHNICA Sl APARATURA
Producerea aerosolilor artificiali se bazeaza tot pe folosirea aerului comprimat, la o
presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in microparticule, mediul
lichid. Aceasta pulverizare fina are loc in niste tuburi de sticla - pipe.
INDICATII
O aerosolizare corecta echivaleaza cu o perfuzie medicamentoasa. Aerosolii sunt indicati
in bolile pulmonare (traheite, bronsite, supuratii pulmonare, astm bronsic) si in afectiunile
O.R.L. (sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite).
PNEUMOTERAPIA
Este metoda care foloseste aerul comprimat sau rarefiat in scop terapeutic. Aerul rarefiat
se gaseste la inaltimi, alpinistii si aviatorii fiind obligati sa se adapteze. Aerul comprimat
exista in chesoane (la construirea podurilor), fiind intrebuintat si in cazul celor ce lucreaza
in clopote hidraulice etc. Terapeutic, s-au construit camere pneumatice, cu actiune
generala asupra intregului organism, unde exista conditii de aer modificat - comprimat si
rarefiat. S-au construit si aparate individuale, pneumatice, folosite in afectiunile aparatului
respirator.
Camerele pneumatice sunt incaperi construite din fier gros sau beton armat, prevazute cu
scaune, fotolii, banci, avand un aspect cat mai estetic; usa este masiva, din otel, si trebuie
sa se inchida perfect. Geamurile, groase, sunt prevazute cu cauciuc, tot pentru acest motiv.
In interior se afla un telefon de legatura cu exteriorul. Asistenta trebuie sa supravegheze
extrem de atent tot Tratamentul, care dureaza 105 minute si anume in 30 de minute se
creste presiunea, incet, pina la 03 - 05 atmosfere, 45 de minute este durata stationarii, iar
in cele 30 de minute ramase presiunea scade treptat, revenind la normal. Este
recomandabil ca aerul din camera pneumatica sa fie filtrat si usor incalzit, chiar aromatizat
cu extracte eterice de brad. Aerul comprimat intra
prin niste orificii situate in podea si iese printr-un ventil situat in tavan. Existenta unei
anticamere este asolut utila, ea fiind necesara in caz de accident (scoaterea unui bolnav din
camera, ceilalti ramanand sa continue Tratamentul). Sedintele se fac la 2 zile sau zilnic, in
total 15 - 20 de sedinte. Lectura este cea mai recomandabila ocupatie in camera
pneumatica.
Aparatele individuale sunt de diferite tipuri (Heyer) etc. Prin doua ventile, care se
manevreaza de catre bolnav, se permit inspirarea aerului comprimat si expirarea in aer
rarefiat sau invers. Aerul comprimat si rarefiat este continut in doi cilindri. In timp ce
terapia din camera pneumatica este pasiva, bolnavii respirand comod aerul modificat din
camera, terapia individuala cu aer rarefiat comprimat este o terapie activa, bolnavii
depunand un efort mai mic sau mai mare pentru aceasta. Mai retinem ca organismul se
poate adapta mult mai bine la aer comprimat cu mai multe atmosfere, dar aerul rarefiat nu
se poate suporta sub o presiune negativa de 1/2 atm.
ACTIUNE Sl INDICATII
Aparatul respirator, a) miscarile respiratorii sunt usurate si devin mai ample, in cazul in
care inspiratia se face in aer comprimat, iar expiratia in aer rarefiat. In alte situatii, cand
vrem sa realizam o adevarata gimnastica respiratorie, se impun bolnavului la aparatul
individual, inspiratia in aer rarefiat si expiratia in aer comprimat.
Sistemul nervos este foarte sensibil fata de aerul rarefiat. Apar greturi, voma, tremuraturi,
stari de excitatie sau inhibitie, care pot merge pana la exitus. Alpinistii, la ascensiuni mari
(Himalaya), au cazut deseori victime acestor grave tulburari.
Aerul comprimat are o actiune de sedare, bolnavii se simt linistiti, avand un somn bun.