Sistemul cardiovascular

„căci sângele este viaţa… Deuteronom 12:23

 O circulaţia sanguină bună este indispensabilă unei sănătăţi bune

„Pentru a avea o sănătate bună, trebuie să avem un sânge bun; căci sângele este izvorul vieţii. El repară ceea ce s-a distrus şi
hrăneşte corpul. Când este alimentat cu alimente hrănitoare potrivite şi când este curăţat şi vitalizat prin contactul cu aerul curat, el
transportă viaţa şi vigoarea în fiecare parte a organismului. Cu cât mai bună este circulaţia, cu atât mai bine se va împlini această
lucrare. Orice îngreunează circulaţia împinge sângele înapoi în organele vitale, producând congestii. Ca urmare, adesea apar dureri de
cap, tuse, palpitaţii ale inimii sau indigestie.” E.White – Divina Vindecare, p.253
Concluzii:
 Sângele este constituit din ceea ce mâncăm; „Sănătatea perfectă depinde de
 Sângele este vitalizat prin contact cu aerul curat; circulaţia sangvină perfectă.”
E.White
 Dacă este împiedicată circulaţia, apare boala.

 Informaţii uimitoare despre o „pompă” şi o mulţime de „străzi”…

 Formidabilul sistem de pompare pe care îl reprezintă inima, are capacitatea să lucreze zeci de ani în şir, fără a sări o singură
bătaie. Inima bate în medie de 70 de ori pe minut, de 100 000 de ori în 24 de ore şi circa 2,5 miliarde pe parcursul vieţii.
 Corpul adultului conţine 4,5 – 5,5 l de sânge în stare de repaus, o bătaie de inimă presează 80 ml de sânge (cam 4,5-9 l/minut,
volum /minut/inimă, teoretic). În funcţie de împrejurări, asta înseamnă o cantitate zilnică de 11 700 l, suficientă pentru a umple un
camion mai mic.
 Totalitatea vaselor sanguine care transportă oxigen şi substanţe nutritive spre ţesuturi şi îndepărtează deşeurile, însumează peste
100 000 km.
 Capilarele sunt de 50 de ori mai subţiri decât firul de păr şi sunt în număr de 100 de miliarde. Cele 3-4 mii de capilare pe
mm2 realizează o suprafaţă de schimb de 6000 m².
 La adult, globulele roşii se formează în măduva oaselor, cum ar fi craniul, vertebrele, coastele, pelvisul şi sternul.
 Globulele roşii, numite şi eritrocite, sunt ca nişte discuri biconcave, fiind nevoite să se răsucească şi să se subţieze în timp ce
pătrund şi în cele mai mici vase de sânge. Din pricina acestor eforturi şi uzuri media lor de viaţă este de numai 120 de zile. Fiecare
globulă roşie conţine 300 milioane de molecule de hemoglobină şi fiecare moleculă este capabilă să lege 4 perechi de atomi de
oxigen. Cu fiecare ticăit al ceasului mor în corpul nostru trei milioane de globule roşii. În timpul scurtei lor vieţi, globulele roşii fac
circa 300.000 călătorii în corp - peste 1100 de kilometri - ducând mai mult de trei cvadrilioane de molecule de oxigen în ţesuturile
corpului!
 Culoarea este roşie datorită hemoglobinei din eritrocite (globulele roşii), roşu deschis pentru sângele oxigenat şi roşu închis pentru
cel neoxigenat. Când cantitatea de hemoglobină scade sângele devine roşu-palid.
 Temperatura sângelui variază între 360 C (între plămâni) şi 400 C (în ficat).

 Inima
Inima este un organ musculos cavitar, de dimensiunile unui pumn închis, în formă de pară, cu vârful îndreptat în jos, spre stânga.
Este situată în cavitatea toracică (Creatorul a ştiut s-o protejeze!), între cei doi plămâni, 1/3 din inimă este situată în dreapta, iar 2/3 în
stânga corpului. Are greutatea între 250-300 g.
Un perete gros separă cavitatea inimii în două jumătăţi:
 dreaptă, cu sânge neoxigenat, adus de la celulele corpului
 stângă, cu sânge oxigenat, adus de la plămâni.
Fiecare jumătate a inimii este divizată în două cămăruţe:
 un atriu, în partea superioară
 un ventricul, în partea inferioară, dedesubt.
Cele patru cămăruţe comunică între ele, pe fiecare parte, prin orificiile atrioventriculare prevăzute cu valvule unidirecţionale, care
se deschid de sus în jos, asigurând circulaţia sângelui din atrii în ventricule..
Învelişul inimii este constituit de pericard, cu rol de protecţie mecanică a inimii.
Peretele cardiac este alcătuit din trei straturi:
 epicardul (stratul extern)
 miocardul (stratul mijlociu)
 endocardul (stratul intern)

 Arborele vascular
Circulaţia sângelui prin intermediul vaselor de sânge seamănă cu un arbore. Putem compara vasele de sânge cu sistemul de
circulaţie ce conţine străzi mai largi - autostrăzi (vase mai mari) şi străzi (drumuri) micuţe ce ajung la toate locuinţele (ţesuturi şi
celule). Aceste „străzi” reprezintă căile de legătură, de acces pentru îndeplinirea multiplelor nevoi ale organismului. De aceea, o bună
circulaţie a sângelui este imperios necesară, fiind legată de o bună sănătate.
Arborele vascular este format din:
 artere, vase prin care sângele circulă de la inimă la ţesuturi şi organe;
 vene, vase prin care sângele vine la inimă;

1
  capilare, vase de calibru foarte mic, aşezate între artere şi vene, la nivelul cărora se realizează schimburile gazoase şi
nutritive dintre sânge şi ţesuturi.
În arborele vascular sângele circulă prin două sectoare distincte, unite doar la nivelul inimii. Acestea constituie:
 circulaţia sistemică (circulaţia mare);
 circulaţia pulmonară (circulaţia mică).

Circulaţia sistemică (circulaţia mare) – are loc între inimă şi organele corpului. Astfel, prin contracţia ventriculului stâng, sângele
oxigenat trece în artera aortă şi prin ramificaţiile ei ajunge la toate organele corpului. La nivelul celulelor, prin capilare, sângele
cedează oxigenul şi substanţele nutritive, apoi preia prin capilarele venoase dioxidul ce carbon şi produşii nefolositori celulelor şi
ajunge la inimă, în atriul drept, prin venele cave.
Circulaţia mică are loc între inimă şi plămâni. Prin contracţia ventriculului drept, sângele cu dioxid de carbon, trece în artera
pulmonară la nivelul capilarelor, care înconjoară alveolele pulmonare, sângele cedează dioxidul de carbon, apoi peria oxigenul şi
revine la inimă, în atriul stâng, prin cele 4 vene pulmonare.

Sângele este împins în artere cu o anumită forţă determinată de contracţia ventriculelor. Datorită rezistenţei opusă de pereţii
arterelor sângele se găseşte sub o anumită presiune, numită tensiune arterială. Astfel, în timpul contracţiei ventriculului stâng
presiunea din aortă şi ramurile ei creşte brusc, până la 120-140 mm Hg (coloană de mercur), valoare numită tensiune arterială
maximă. În timpul relaxării ventriculelor are loc scăderea presiunii arteriale până la 70-80 mm Hg (coloană de mercur), valoare
numită tensiune arterială minimă. La adulţi tensiunea maximă are valori de aproximativ 120 mm Hg, iar tensiunea minimă este de 70
mm Hg. Modificările tensiunii arteriale sunt numite:
 hipotensiune arterială (când presiunea maximă scade la 70-80 mm Hg)
 hipertensiune arterială (când presiunea maximă depăşeşte 150 mm Hg).

Funcţia (fiziologia) inimii constă într-o succesiune de contracţii (sistole) şi relaxări (diastole), care începe cu contracţia atriilor.
Acesta formează ciclul cardiac.
Ritmul cardiac depăşeşte 60 de contracţii / minut ajungând la 70-80 contracţii / minut. Există variaţii individuale în funcţie de
starea de activitate, emotivitate (frică, bucurie, mânie, spaimă etc.), şi vârstă (la copii frecvenţa este mai mare, iar la bătrâni mai
mică). Accelerarea ritmului cardiac se numeşte tahicardie, iar încetinirea lui, bradicardie.
În timpul activităţii inimii se produc două zgomote:
 zgomotul sistolic este mai puternic, de durată mai mare (determinat de închiderea orificiilor atrioventriculare)
 zgomotul diastolic, mai înalt, mai scurt (determinat de închiderea valvulelor aortei şi arterei pulmonare.)
Localizarea şi aprecierea acestor zgomote se face cu un aparat, numit stetoscop. La omul sănătos zgomotele sunt clare, iar în cazul
unor boli sunt înlocuite cu sufluri.

 Compoziţia sângelui
Sângele este un lichid de culoare roşie, cu gust uşor sărat, care reprezintă 8% din masa corpului.
Sângele este alcătuit din plasmă şi elementele figurate.
a) Plasma – este un lichid gălbui, vâscos, compus din apă şi multe alte substanţe.
b) Elemente figurate – reprezintă 45% din volumul sanguin (hematocritul): globule roşii (eritrocitele sau hematiile), globulele
albe (leucocitele) şi plachetele sangvine (trombocitele).
 Globulele roşii transportă oxigenul necesar proceselor de ardere din organism.
 Globulele albe îndeplinesc roluri în apărarea organismului (imunitate), necesar în cazul agresiunii agenţilor patogeni (virusuri,
microbi, bacterii etc.)
 Trombocitele îndeplinesc un rol principal în coagularea sângelui în caz de răniri, hemoragii.

 Sângele îndeplineşte în organism o serie de funcţii importante:

1. Funcţia respiratorie – sângele transportă O2 de la plămâni la ţesuturi şi CO2 de la ţesuturi la plămâni.
2. Transportul apei şi substanţelor nutritive se realizează la nivelul intestinului subţire unde acestea sunt absorbite, la ţesuturi,
prin intermediul plasmei sangvine.
3. Transportul substanţelor de excreţie – substanţele rezultate în urma catabolismului (uree, acid uric, amoniate în mediul
înconjurător.
4. Funcţia de reglare a temperaturii corpului – transportă căldura de la organele interne spre suprafaţa corpului, de unde se
transmite în mediul înconjurător. Această funcţie a sângelui este pusă în valoare prin marele conţinut în apă al acestuia.
5. Funcţia de protecţie imuno-biologică se exercită prin intermediul anticorpilor şi fagocitelor.
6. Funcţia de menţinere a homeostazei (echilibrului) hidro-electrolitice, acido-bazice, metabolice şi alimentare.
7. Funcţia de coordonare, sângele fiind transportor de hormoni şi metaboliţi activi.
8. Funcţia homeostatică – în cazul unor hemoragii, se declanşează un complex de mecanisme de oprire a sângerării, care constituie
homeostaza.

 Relaţionarea sistemului osteo-musculo-articular cu alte sisteme

 Sistem cardiovascular – sistem nervos

2
 Deoarece creierul este centrul de control al corpului, el are nevoie de o mare cantitate de sânge.
Creierul este foarte sensibil la insuficienţa sanguină. Prin sânge, creierul primeşte nutrienţii necesari funcţionării şi oxigenul. Dacă
dintr-un anumit motiv este oprită alimentarea lui cu sânge, vă pierdeţi cunoştinţa în 10 secunde.
 Tensiunea arterială, ritmul cardiac şi alte activităţi ale sistemului cardiocirculator sunt controlate
şi coordonate de creier, care operează prin intermediul sistemului nervos şi endocrin.
 Alături de sistemul nervos, sistemul circulator reprezintă o cale de legătură directă între structurile
organismului, asigurând nu numai transportul unor substanţe reglatoare (hormonii, enzime, etc.), dar şi funcţionarea coordonată a
acestora. Astfel, se asigură unitatea organismului şi adaptarea sa permanentă la condiţiile schimbătoare ale mediului.
 Inervaţia inimii este intrinsecă, asigurată prin activitatea sistemului excitoconductor propriu, şi
extrinsecă, asigurată se SNV prin nervii cardiaci, simpatici şi prin nervii vagi, parasimpatici.
 „Tristeţea împiedică circulaţia sângelui şi activitatea nervilor şi încetineşte acţiunea ficatului. Ea
afectează digestia şi nutriţia şi tinde să epuizeze resursele interioare ale întregului organism.” E.White – Letter 1, 1883
 „Voinţa ta este puternică şi aceasta face ca mintea ta să influenţeze întregul organism,
dezechilibrând circulaţia sângelui şi determinând congestionarea unor organe interne.” E.White – Mărturii vol.5, p.310

 Sistem cardiovascular – sistem osteo-musculo-articular

 Osul este un organ bogat vascularizat (aproximativ 10% din debitul cardiac). Osul primeşte
substanţele nutritive necesare (proteine, substanţe minerale, vitamine, etc.), hormonii şi oxigenul prin intermediul sistemului
cardiocirculator. Muşchii, de asemenea, sunt organe bogat vascularizate. Mai ales în cazul exerciţiului fizic, circulaţia este
intensificată forte mult.
 La rândul lui, sistemul osos, prin intermediul oaselor lungi şi late (măduva roşie) ajută la formarea
elementelor figurate ale sângelui (hematii, leucocite, trombocite).
 Cutia toracică protejează inima.
 Mişcarea tonifică muşchiul cardiac, asigură o bună funcţionare a sistemului circulator (aproape
toate capilarele devin funcţionabile) în întregul organism.
 Exerciţiul fizic stimulează măduva osoasă să producă celule sangvine şi ajută la absorbţia fierului
din intestin. Exerciţiul viguros duce la o creştere a producţiei de globule roşii. Un atlet bine antrenat poate avea un număr de 6,5
milioane de globule roşii pe milimetru cub, în timp ce o persoană inactivă, ale cărei ţesuturi primesc puţin oxigen, poate număra
până la 3 milioane/mm3. Cauza cea mai comună a anemiei uşoare este, probabil, simpla lipsă de mişcare.

 Sistem cardiovascular – sistem respirator

„Plămânilor trebuie să li se asigure o cât mai mare libertate. Capacitatea lor de respiraţie depinde de libertatea de mişcare, şi
dacă plămânii sunt comprimaţi sau blocaţi, această capacitate se diminuează. De aceea, cei ce desfăşoară o activitate sedentară vor
suferi efecte negative, în special dacă obişnuiesc să stea încovoiaţi. Această poziţie face imposibilă o respiraţie profundă. Respiraţia
superficială devine curând un obicei instinctiv, iar plămânii îşi pierd elasticitatea... Ca urmare, organismul va fi alimentat cu o
cantitate insuficientă de oxigen. Sângele va deveni mai vâscos şi va circula greu. Substanţele toxice care ar fi trebuit eliminate prin
expiraţie vor fi reţinute în corp, iar sângele va deveni impur.” E.White - Divina vindecare, p.272, 273
 În timp ce respiraţia pulmonară asigură schimbul de gaze dintre organism şi mediu înconjurător la
nivel pulmonar, funcţia respiratorie a sângelui realizează transportul în dublu sens al acestora pe cale sanguină, în vederea
utilizării oxigenului la nivel celular şi îndepărtării CO2 rezultat din arderile celulare.
 Prin intermediul circulaţiei mici, inima trimite sângele în plămâni neoxigenat, iar plămânii trimit
inimii sângele oxigenat.
 Inima este un mare consumator de oxigen. În absenţa acestuia, se produce necrozarea ţesuturilor
cardiace, având loc infarctul cardiac.
 Plămânul este un rezervor sanguin este prin bogăţia imensă a capilarelor circulaţiei funcţionale.
 Plămânii ajută la filtrarea sângelui reţinând şi distrugând hematii şi leucocite aglutinate, coaguli
de fibrină, şi grăsimi, mici emboli patologici sau celule tumorale
 Plămânii ajută la menţinerea fluidităţii sângelui, dizolvând cheagurile şi producând heparină.
„Când extremităţile nu sunt adecvat acoperite sângele este condus la cap… urcarea spre piept produce tuse sau palpitaţii ale
inimii din cauza a prea mult sânge în acea zonă.” E.White - Vieţuirea sănătoasă, p.552
„Extremităţi dezgolite… circulaţie inegală… apare o senzaţie de umplere în jurul pieptului, producând tuse.” Idem, p.773
 Fumatul duce la o scădere a fluxului sangvin cutanat şi poate influenţa scoaterea din funcţiune a
unor vase sangvine. Măreşte de asemenea circulaţia lipidelor în sânge şi poate altera metabolismul acestor substanţe.

 Sistem cardiovascular – sistem endocrin

 Sistemul endocrin foloseşte sistemul circulator, respectiv sângele, pentru a deplasa hormonii către
locul acţiunii lor specifice. De asemenea, sângele hrăneşte toate glandele.
 Vasopresina, denumită şi hormonul antidiuretic (ADH), în doze mari, produce vasoconstricţie
şi are acţiune hipertensivă.
 Hormonii corticosuprarenalieni glucosteroizi (cortizonul şi hidrocortizonul) acţionează asupra
organelor hematopoietice şi celulelor sistemului imunitar. Astfel, acţiunea acestor hormoni produc o scăderea num ărului de
eozinofile şi bazofile circulante şi o creştere a numărului de neutrofile, plachete, hematii. De asemenea, determină creşterea
stabilităţii membranelor lizozomale şi creşterea numărului de limfocite circulante (limfopenie). Tot aceşti hormoni determină
hiperglicemie.
 Mineralocorticoizii – cu reprezentantul principal aldosteronul, prin acţiunea sa de reţinere a Na+
în organism, are rol în menţinerea volumului sangvin, precum şi în echilibrul acido-bazic.
3
 Catecolaminele (adrenalina şi noradrenalina) produc tahicardie, vasoconstricţie şi hipertensiune.
Creşte excitabilitatea inimii; adrenalina dilată însă vasele musculare şi le contractă pe cele din piele, mucoase şi viscere.
Noradrenalina are predominant acţiuni vasoconstrictoare.
 Hormonii tiroidieni determină o creştere a forţei şi frecvenţei contracţiilor cardiace şi
vasodilataţie.
 Estrogenul şi alţi hormoni au un efect potenţial asupra aterogenezei, estrogenii încetinind rata
dezvoltării.
 Glucagonul, un hormon produs de pancreas determină prin acţiunea sa creşterea forţei de
contracţie miocardică.

 Sistem cardiovascular – sistem digestiv

 Alimentele pe care le consumăm determină calitatea sângelui. Să nu uităm că sângele, va hrăni
fiecare celulă din organism. Alimentele ideale pentru un sânge bun se găsesc în dieta destinată de Creator pentru om: cereale,
fructe, zarzavaturi şi nuci, consumate într-o formă cât se poate de simplă şi naturală.
 Printre cele mai valoroase alimente folosite pentru buna funcţionare a sistemului cardiovascular
sunt: afine, ceapă, coacăze, grape-fruit, hrişcă, lămâie, leurdă, lucernă de cultură, măceşe, păpădia, pătrunjel, sparanghel,
strugure, trifoi, urzică, usturoi, varză.
 Cura cu suc sau salată de leurdă. Flebita, tromboflebita şi trombozele sunt prompt eliminate cu
ajutorul acestei plante, care are puternice efecte antiinflamatoare vasculare, fluidifiante sanguine si anti-agregante plachetare.
Hipertensiunea, ateroscleroza şi ischemia cardiacă, asociate cu valori ridicate ale colesterolului, sunt puternic combătute de
această cură, pentru că leurda conţine adenozina, o substanţă care conform unor studii recente, are un rol esenţial în reducerea
colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea tensiunii arteriale. Leurda este pe termen lung adjuvantul ideal si
pentru aritmia cardiaca sau tahicardie, fiind administrata in cure de cate 2-3 luni.
 Cura cu clorofilă - sângele verde al plantelor - are o structură aproape identică cu cea a
globulelor roşii din sângele uman. Aceasta ar putea explica de ce cura cu clorofilă are efecte extraordinare în tratarea anemiilor
de diferite etiologii, în anihilarea radicalilor liberi din sânge, în tratarea tulburărilor de coagulare, a unor deficienţe imunitare etc.
Extractele de clorofila se obţin foarte simplu, din plante verzi de sezon (urzica, grâu verde, ovăz şi orz verde, frunze de pătrunjel
sau frunze de asmăţui) din care se iau două mâini, se spăla bine, se dau prin maşina de tocat, după care se lasă într-un vas,
acoperite cu apă, vreme de patru-şase ore. Se filtrează preparatul, iar extractul verde obţinut se consumă pe stomacul gol. În total
se beau 2-4 pahare de extract de clorofilă pe zi, în cure de minimum două săptămâni.
 Cura cu suc de urzică se recomanda în mod special în anemie, atât în cea feriprivă (urzica este
bogata in fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi în formele auto-imune sau în cele în care apar modificari
morfologice ale hematiilor. De asemenea, este recomandată in tulburările de coagulare ale sangelui, ca adjuvant in hemoragiile
interne, precum şi pentru sechelele post-hemoragice. Studii recente arată că sucul proaspăt de urzica are efecte foarte bune în
tratarea diferitelor forme de leucemie.
 Bolnavii de inimă vor beneficia de consumul sistematic de porumb, care este bogat în potasiu şi
substanţe din complexul B, ce protejează sistemul cardiovascular.
 Usturoiul are efect hipotensor şi antiaterogen, fiind indicat în tratamentul hipertensiunii arteriale,
ateroscleroză şi alte boli de circulaţie.
 În perioada embrionară, ficatul are funcţie hematopoietică.
 Pentru combaterea anemiei, avem nevoie de un aport alimentar adecvat de fier. Legumele cu
frunze verzi sunt bogate în fier şi ar trebui folosite frecvent. Alimentele sărace în fier au o decolorare vizibilă ca aspect distinctiv.
Drojdia şi grâul încolţit au un conţinut bogat în fier, după cum s-a dovedit. Alte alimente vegetariene bogate în fier includ
produsele cerealiere integrale, sfecla şi frunzele de sfeclă, varza, ţelina, pătrunjelul, curmalele, cireşele, smochinele, perele. S-a
arătat că absorbţia de fier din soia este mai mare ca cea din spanac. Fierul este prezent în banane în cantităţi suficiente încât să
inducă regenerarea hemoglobinei într-o anumită măsură.
 Evitaţi laptele şi alte produse lactate întrucât acestea duc la o scădere a absorbţiei de fier din alte
alimente. De asemenea, ceaiul, cafeaua şi ouăle scad absorbţia fierului din unele alimente.
 Consumul de zahăr antrenează boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică, infarct miocardic) prin ridicarea nivelului de colesterol şi trigliceride şi prin schimbarea funcţiei trombocitelor,
determinând aderarea lor la peretele vascular.
 Majoritatea pacienţilor care au boli coronariene au niveluri ridicate de colesterol. Americanul
obişnuit, de rând, poate lua între 800 şi 1000 mg. de colesterol zilnic din carne, ouă, lapte integral şi produse lactate. Un singur ou
conţine aproximativ 250 mg. de colesterol! Pe măsură ce dieta creşte în colesterol, nivelul de colesterol din sânge creşte, în
general, şi el. S-a descoperit că grăsimile saturate duc la o creştere a colesterolului în sânge. Ateroscleroza (depunerea de plăci
ateromatoase în interiorul lumenului arterial ce conduce la rigidizarea vaselor).
 Ateroscleroza este considerată o boală degenerativă, însă s-a descoperit recent că pot apărea urme
de grăsimi în arterele principale ale corpului, în primii ani de viaţă. Unii cercetători cred că aceasta se datorează hrănirii copiilor
nou-născuţi cu lapte de vacă, în loc să fie hrăniţi cu laptele mamei.
 Excesul de grăsime creşte vâscozitatea şi aderenţa sângelui, încetinind circulaţia şi ducând la
alipirea globulelor roşii una de alta, întocmai ca monedele într-un fişic. În această stare globulele roşii sunt incapabile să se
încarce la capacitate maximă cu oxigen. Private de oxigen şi celelalte substanţe nutritive, celulele organismului nostru devin din
ce în ce mai susceptibile la lezare, îmbolnăvire şi moarte. Celulele lipsite de oxigen nu pot metaboliza complet combustibilul.
Pentru ca celulele să rămână normale se cere metabolizarea completă a combustibilului. O dietă săracă în grăsimi va ameliora

4
 vâscozitatea sângelui aduc beneficii deosebite în bolile ca: hipertensiunea arterială, ateroscleroza şi arterioscleroza venele
varicoase, flebite, tromboze venoase, boala lui Buerger, fenomenul Reynaud şi alte boli circulatorii etc.
 „Când ai o dietă bogată în proteine, ai o dietă bogată în acid. Aceasta îngroaşă sângele şi
suprasolicită arterele şi inima.” Jai M.Hoffman, Ph.D. - The Missing Link, 148
 Consumul de zahăr scade imunitatea prin reducerea sau chiar blocarea acţiunii globulelor albe.
Nivelul de zahăr din sânge afectează capacitatea organismului de a se lupta împotriva infecţiilor.
 Consumul excesiv de sare întăreşte arterele, conducând la hipertensiune arterială şi dăunează
inimii.
 Consumul adecvat de apă ajută sistemul cardiovascular. „A nu bea apă, poate fi la fel de
dăunător inimii ca şi fumatul” avertizează Jacqueline Cha, conducătoarea unui studiu asupra bolilor cardiovasculare efectuat la
Universitatea Loma Linda, California. Riscul celor ce consumă 5 sau mai multe pahare de apă pe zi de a face infarct miocardic
este cu mult mai mic decât a celor ce beau zilnic mai puţin de două pahare. Aportul insuficient de apă creşte vâscozitatea plasmei,
hematocritul şi fibrinogenul, factori de risc independenţi în boala coronariană. Studiul a arătat că riscul infarctului nu scade dacă,
în locul apei, se consumă alte lichide.
„Apa pură pentru băut şi aerul proaspăt pentru respirat învigorează organele vitale, curăţă sângele şi ajută natura în lupta ei de
a învinge stările rele ale sistemului.” E.White – Vieţuirea sănătoasă, p.786

 Sistem cardiovascular – sistem excretor

 Circulaţia renală este extrem de intensă, debitul sanguin renal variind între 1000 şi 1300 ml/minut
în ambii rinichi (25% din debitul cardiac).
 Tot sângele din corp trece prin rinichi din 10 în 10 minute, astfel încât sângele este filtrat de 150
de ori pe zi fiind elimate reziduurile toxice. Sănătatea rinichiului este de mare importanţă pentru a avea un sânge bun.
 Rinichii joacă un rol important în menţinerea şi reglarea pH-ului sângelui.
 Prin hormonii şi mediatorii (angiotensina, eritopoetina, medulina) pe care îi produce, rinichii
influenţează circulaţia sanguină şi activitatea cardiacă.

 Sfaturi simple legate de o bună activitate a sistemului cardio-circulator

 Îmbrăcaţi extremităţile bine pentru a ajuta munca titanică a inimii şi pentru a evita congestia
organelor vitale
„Extremităţile sunt îngheţate iar inima face un dublu efort pentru a forţa sângele în extremităţile îngheţate; iar când sângele şi-a
făcut circuitul prin corp şi s-a reîntors la inimă nu mai este acelaşi curent viguros şi cald care a plecat din ea. În drumul său prin
membre a fost răcit. Inima slăbită de prea multă muncă şi o circulaţie slabă este supusă la un mai mare efort, să trimită sângele la
extremităţi care nu sunt la fel de sănătos calde ca celelalte părţi ale corpului. Inima nu face faţă eforturilor iar membrele se răcesc
iar sângele care este răcit în extremităţi este împins înapoi spre plămâni şi creier.” E.White – Vieţuirea sănătoasă, p.550
„Doar o femeie dintr-o mie îşi acoperă extremităţile cum ar trebui. Femeile ar trebui să-şi acopere extremităţile la fel ca şi
bărbaţii.” E.White – Vieţuirea sănătoasă, p.548.
Părinţii care îşi îmbracă copii cu extremităţile goale, sau aproape goale, sacrifică viaţa şi sănătatea copiilor lor de dragul
modei.” Idem, p.773
 Faceţi exerciţiu fizic în fiecare zi pentru a avea o circulaţie sanguină bună şi o inimă viguroasă
„Dacă exerciţiul fizic ar fi combinat cu efortul intelectual, sângele ar fi accelerat în circulaţie, acţiunea inimii ar fi mai perfectă,
reziduurile ar fi eliminate iar noua viaţă şi vigoare vor fi experimentate în fiecare parte a corpului.” E.White – Mărturii vol.3, p.490