Inima

Autor: Duruc Valeria

Grupa:21G
Inima sau cordul este organul reprezentativ al aparatului
cardiovascular, ea fiind situată în cutia toracică, în
mediastin (spațiul dintre plămâni). Are un rol vital în
circulația sângelui și implicit în menținerea vieții.
Inima omului este un organ lung de aproximativ 15 cm,
cu un diametru de 11 – 12 cm, și poate cântări până la
275 - 300 grame. Aproximativ 250g la femei și 275g la
bărbați. Are formă de pară, cu vârful orientat spre
stânga, sprijinindu-se de diafragmă.
Este compusă din următoarele straturi:
Pericard – o membrană care produce ser, care
înconjoară și protejează inima de frecarea dintre
aceasta și organele înconjurătoare.
Miocard – ”mușchiul” inimii
Endocard – stratul care formează peretele interior al
inimii
Epicard – stratul visceral al pericardului
 Inima este formată din țesut muscular
striat involuntar, dar spre deosebire de
ceilalți mușchi din corpul uman, inima este
capabilă să se contracte fără stimulare
nervoasă și acest lucru permite inimii să fie
transplantată. Miocardul este compus din
fibre musculare și celule numite miocite
cardiace. Aceste celule sunt capabile de a
declanșa impulsuri nervoase pentru
contracții, adică, bătăile inimii care permit
sângelui să circule prin corp. ”Generatorul”
acestui stimul este nodul sinoatrial, localizat
între vena cava superioară și atriul drept,
care transmit impulsuri pentru contractarea
în jurul inimii prin fibre musculare. Fibrele
nervoase autonome sunt localizate în inimă
și formează plexul cardiac, în timp ce nervii
vagi și fibrele simpatetice conectează
organul la nervii senzoriali, simpatetici și
parasimpatici, asigurând coordonarea inimii
cu stimulii creierului.
Inima cuprinde patru valve, care acționează pentru a controla circulația sângelui
unidirecțională între atriu și ventricule (valva tricuspidă și valva mitrală, numite
valve atrioventriculare) și între inimă și vasele de sânge (valva pulmonară și valva
aortică, numite valve semilunare). Vasele de sânge care comunică cu inima asigură
schimbul de oxigen și dioxid de carbon din și către țesuturi și organe. Acestea
includ: venele (vena cava inferioară și vena cava superioară), care transportă
sângele cu dioxid de carbon și țesuturi către inimă; artera pulmonară și vena
pulmonară, care asigură circulația sângelui între inimă și plămâni; și aorta, care este
artera principală a corpului uman, care raportează și distribuie sângele oxigenat de
la ventriculul stâng al inimii către toate organele.
Părțile inimii includ:
Valva pulmonară
Valva tricuspidă
Valva aortică
Valva mitrală
Ventriculul drept
Ventriculul stâng
Atriul drept
Atriul stâng
 FUNCTIILE INIMII

Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decat simpla

pompare a sangelui de-a lungul vietii. Ea trebuie sa fie de
asemenea capabila sa raspunda schimbarilor in
necesarul de oxigen al corpului. Inima lucreaza altfel in
timpul somnului decat in timpul unei curse de cinci
kilometri. Mai mult, impreuna cu sistemul circulator,
poate raspunde aproape instantaneu schimbarilor rapide:
cand o persoana se ridica sau se culca la pamant, sau
cand se afla in fata unui pericol.
Concluzie
Inima este un mușchi care pompează de 60 până la 80 de ori pe
minut, întreaga ta viață. Prin urmare, are nevoie de cantități mari
de oxigen și nutrienți pentru a funcționa în mod corespunzător.
Arterele coronare alimentează inima cu sângele extrem de
necesar.
Mulțumesc pentru atenție!