Parfumurile

Autor: Duruc Valeria

Grupa: 21G
 Un parfum este un amestec lichid de uleiuri
aromatice sau compuși aromatici, de fixativi și de
solvenți, utilizat pentru a da corpului uman, unor
obiecte sau unui spatiu un miros plăcut.
Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din
limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum".
Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat
naștere în Mesopotamia antică și Egipt, și a fost
rafinat în continuare de Romani și Perși.
Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o
mare parte din aromele lor se bazează pe tamâie.
Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume
Tapputi, o preparatoare de parfumuri. Ea a distilat
flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar apoi
le-a filtrat și le-a pus înapoi, repetând procedura de
nenumarate ori.
 Compoziția chimică
Compoziția chimică a parfumului este în general
formată din două componente: o substanță de bază
și diverse uleiuri parfumate. Bazele sunt de obicei
făcute dintr-un amestec de apă (H2O) și alcool etilic
(C2H6O), în timp ce compoziția chimică a uleiurilor
variază foarte mult, în funcție de ce a fost extras uleiul.
Bazele parfumurilor sunt folosite pentru a ancora
parfumul pe piele în timp ce se evaporă pentru a
răspândi mirosul. Uleiul conține notele, cele trei
mirosuri care alcătuiesc mirosul complex al
parfumului. Parfumurile naturale conțin de obicei cel
puțin trei uleiuri separate, în timp ce parfumurile
sintetice conțin de obicei un singur compus chimic
care compune toate cele trei note.
 Alcool etilic
Alcoolul etilic este un compus organic din clasa
alcoolilor, fiind principalul alcool întâlnit în
băuturile alcoolice. Este un lichid volatil,
inflamabil și incolor, cu un miros caracteristic.
Are formula chimică C2H5OH, care poate fi
scrisă desfășurat CH3 – CH2 – OH
Etanolul se obține în majoritate prin fermentația
zaharurilor prin intermediul drojdiilor, sau prin
procedee petrochimice. Este un drog psihotrop
care dă dependență, cauzând o intoxicație
acută caracteristică, cunoscută sub numele de
beție, când este consumată în cantități mari.
Este folosit pe larg ca și solvent, sursă de
combustibil și ca materie primă în sinteza altor
compuși chimici.