Proiect Benzen-Obtinerea parfumu

Nanciu David
Manolache Bianca
 Parfumul
Un parfum este un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compuși
aromatici, de fixativi și de solvenți, utilizat pentru a da corpului uman,
unor obiecte sau unui spatiu un miros plăcut.
Parfumurile pot fi grupate în diferite familii
olfactice, pe teme sau acorduri, ale acestor
parfumuri:
• Florale
• Piele
• Lemnoase
• Citrice
 Istoria parfumului
• Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și înseamnă
"prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în Mesopotamia antică
și Egipt, și a fost rafinat în continuare de Romani și Perși.
• Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează pe
tamâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de
parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a
pus înapoi, repetând procedura de nenumarate ori.
• Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre parfumuri, pe
care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării". Aceasta conține peste o sută de
rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și înlocuitori sau imitații de
medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de metode și rețete pentru
prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea parfumurilor.
Obtinerea parfumului
Una din tehnicile folosite în extragerea compușilor aromatici
este macerarea( fiind cea mai folosită). Macerarea se
realizează prin scufundarea materiei prime într-un
solvent(hexan și dimetil) ce dizolvă compușii aromatici( câteva
ore- luni). Macerarea se folosește în cazul compușilor sensibili
la temperaturi ridicate sau foarte sensibili.
De altfel se mai folosește și dioxidul de carbon lichid datorită
temperaturii scăzute și a lipsei reactivității solventului,
compușii extrași păstrându-și foarte bine mirosul original. Pe
lângă asta se mai folosește și etanolul pentru materia primă
uscată sau cu un conținut de apă scăzut.
O altă metodă este distilarea uscată ce se realizează la
temperaturi ridicate fără apă pe post de solvent, compușii
organici fiind eliberați din materia primă. Această metode se
folosește în cazul materiilor prime lemnoase. pe lângă distilare
mai întâlnim și fracționarea ce exclude anumiți compuși
organici din materia produsului finit.
compușii aromatici se mai extrag și din citrice, iar pentru a face
posibilă extragerea trebuie știut că acea coajă a citricelor se
stoarce, acestea fiind foarte profitabile datorită cantității de uleiuri
aromatice extrase.
După cum ați văzut mai sus există diferite metode prin care se
extrag compușii organici aromatici, ei bine, există posibilități când
nici una din cele de mai sus să nu fie o posibilitate, iar atunci
intervine absorția în ceară sau uleiuri  solide cu alcool etilic.
Mai departe după ce uleiurile aromatice au fost extrase prin una
din metodele de mai sus, ele sunt diluate cu o cantitate de solvent
pentru a le face mai ușor de utilizat, solvenți precum: jojoba, uleiul
de cocos, etanolul și apa. Cantitatea de uleiuri aromatice din
parfumuri le încadrează pe acestea în diferite categorii:
• apă de solide( 1% compuși aromatici),
• apă de colonie( 2-3% compuși aromatici),
• apă de toaletă(5-20% compuși aromatici),
• apă de parfum (până la 30% compuși aromatici)
• și extras de parfum ( până la 40% compuși aromatici).
• În Europa de Vest arta preparării parfumurilor s-a descoperit abia
în 1221, iar în 1370 a fost creat un parfum din uleiuri aromatice și
alcool. Modalitate de preparare s-a îmbunătățit abia în perioada
Renașterii în Italia, urmând noi îmbunătățiri în secolul 16 în
Franța, de către parfumerul personal al lui Catherine de Medici,
Rene ce își ținea rețetele ca pe un secret sfânt. Parfumurile se
obțin prin diluarea uleiurilor aromatice cu cantități
corespunzătoare de solvenți( jojoba, ulei de cocos fracționat,
ceară și cel mai frecvent etanolul). Cele nediluate pot provoca
numeroase alergii datorită concentrației ridicate de compuși
volatili.
 Proprietatile parfumului
• 1. Nota de varf
• Mirosul perceput iniţial la un parfum se numeşte notă de vârf sau impact iniţial, acest miros
durează 5-10 minute după care atrage mai adânc în aromă .

• 2. Nota de mijloc
• După câteva minute, în funcţie de natura pielii fiecăruia, parfumul împrăştie o aromă caracteristică
fiecărui individ. De obicei, durează de la 10 la 20 de minute până la definirea aromei pe piele.

• 3. Nota de bază
• Expresia finală a unui parfum se va observa după uscare. Procesul de evaporare poate fi vizualizat în 3 stagii
succesive. Componentele parfumului sunt percepute în ordine descrescătoare, în funcţie de volatilitate, de la cel
mai slab la cel mai tare, de la cel mai proaspăt la cel mai cald. Primul impact poate fi de citrice proaspete şi slab
mirositor, impresii de verdeaţă sau fructe şi aldehide.
 Arome

O substanta care are gust este recunoscuta de anumite

proteine aflate la suprafata limbii.
Aromele sunt moleculele care determina senzatia de
gust.
Aromele naturale au fost folosite inca din cele mai vechi
timpuri,atat in gastronomie cat si in terapie.
Astazi folosim atat arome naturale cat si artificiale
(compusi organici sintetizati in laborator).
 Gustul dulce
• Este dat de molecule care au grupari hidroxil in
gruparea lor – OH (acool): glicerina, zaharoza, glucoza
si fructoza.
• Zaharoza si aspartanul sunt arome artificiale cu
structuri mai complicate.
 Gustul acru

• Este dat in special de existenta in cavitatea

bucala a ionilor H3O+, proveniti din
ionizarea acizilor.
 Gustul iute si aromat

• E specific pentru condimente si apare in urma excitarii

stimulilor dureri.
• Gustul piperat este determinat de interactia unui
alcaloid numit piperida cu reptorii dureri.
• Gustul iute se explica prin existenta in compozitia
ardeilor iuti a capsaicinei
 Gustul proaspat si rece

Este atribuit mentei si se explica prin actiunea mentolului asupra

receptorilor termici de la suprafata limbii .
 Esente
Sunt compusi organici care au in molecule legaturi duble,
cicluri aromatice, grupe functionale de tip:
• Alcool
• Aldehida
• Cetona
• Eter
• Ester
• Heteroatomi (N si O)

Esentele sunt substante lichide, insolubile in apa, dar

solubile in solventii organici (hidrocarburi, eteri si alcooli).
• Moleculele care genereaza senzatia de miros
placut se numesc generic esente. Ele activeaza
semnale olfactive la nivelul sistemului
responsabil de producerea emotiei. Asa se
explica faptul ca esentele sunt folosite inca din
antichitate pentru efectul lor terapeutic si sunt
folosite si astazi in procedeuri de aromoterapie.
• Esentele se extrag prin antrenare cu vapori,
macerare la cald sau extractie cu solventi,din
diferite parti ale plantelor.
• O singura esenta sau un amestec
de esente se pastreaza dizolvate
intr-un solvent organic cu care
formeaza o solutie omogena cu
aspect uleios.
• Se comercializeaza sub numele
de uleiuri esentiale. Unele dintre
ele sunt folosite la fabricarea
parfumurilor utilizate in
cosmetica, iar altele in industria
alimentara.
Multumim pentru atentia acordata!