Parfumuri si esențe

”Nu există eleganță fără parfum. Îți anunță sosirea

și
îți prelungește prezența după ce ai plecat”
– Coco Chanel

Istoria parfumul este aproape la fel de veche ca istoria omenirii. Primele dovezi ale
existenţei parfumului datează din Mesopotamia, Egiptul Antic şi Roma Antică.
Primul tip de parfum apărut a fost tamâia (care datează de acum 4000 de ani) și a fost
descoperit de mesopotamieni.2
Egiptenii vechi au fost primii care au încorporat parfumul în cultura lor, urmaţi fiind apoi
vechii chinezi, hinduşi, israeliţi, cartaginieni, arabi, greci şi romani.
Dacă regii Franţei foloseau parfum în exces pentru a ascunde lipsa lor de igienă,
doamnele din înalta societate a Angliei foloseau mirosurile frumoase pentru a seduce.1
Etimologia cuvântului parfum provine din latinescul ,,per fumus’’ care înseamnă prin
fum.
În jurul anului 1200 îH, în Mesopotamia, o femeie pe nume Tapputi utiliza uleiuri, flori şi
plante precum smirna sau chiparosul, pe care le combina şi, în urma distilării, obţinea uleiuri
aromate. Ea a rămas în istorie pentru faptul că a dezvoltat metode originale de distilare a
parfumurilor, fiind considerată şi prima femeie chimist. 

Definim ca fiind parfum un amestec lichid de uleiuri aromatice sau compuși aromatici,

de fixativi și de solventi, utilizat pentru a da corpului uman, unor obiecte sau unui spatiu un
miros plăcut.3 Asta inseamna ca aceste substante emit si raspandesc un miros placut si parfumat.
Pentru a fi mirosită o substanţă trebuie să fie volatilă şi solubilă în apă; ea ajunge mai întâi la
organul mirosului, nasul, şi apoi la receptorii olfactivi. lipsa de miros se explică in unele cazuri
prin faptul că unele molecule, insolubile in apă, nu ajung la aceşti receptori.
Esenţele sunt compuşi organici care au in moleculă legături duble, cicluri aromatice, grupe
funcţionale de tip: alcool, aldehidă. Acestea sunt insolubile in apa, dar solubile in solventi
organici. Ele activează semnale olfactive la nivelul sistemului responsabil de producerea
emoţiei. Esenţele se extrag prin antrenare cu vapori, macerare la cald sau extracţie cu solvenţi ,
din diferite plante. si se păstrează dizolvate într-un solvent organic cu care formează uleiuri
esentiale, folosite la fabricarea parfumurilor.
Uleiurile esentiale sunt utilizate si in aromaterapie, pentru a aroma alimentele sau pentru a
igieniza casa.
Aromele sunt substanțele care ofera alimentelor sau produselor un gust sau miros plăcut.
Majoritatea acestora sunt formate din esteri.
Esterii sunt derivați funcționali ai acizilor carboxilici, care provin prin eliminarea unei molecule
de H2O, formată din H-ul grupei -OH de la un alcool sau fenol și grupa -OH de la carboxilul
unui acid.
Cuvantul "pafrum" provine din limba latina "per fumus" și înseamnă "prin fum". Parfumeria a
aparut in Mesopotamia antica si Egipt.
In trecut, egiptenii au folosit esentele si parfumurile atat ca produse cosmetice, cat si ca produse
antiseptice, in scop medicinal.Romanii le-au preluat mai tarziu si le-au folosit numai ca
substante frumos mirositoare.
Florile, frunzele, fructele si radacinile plantelor mirositoare isi datoresc aroma lor caracteristica
unor substante organice numite uleiuri volatile sau uleiuri eterice.Uleiul volatile se gasesc in
celulele secretoare epidermice ale diverselor parti ale plantelor. Uleiul secretat difuzeaza prin
membrane si se raspandeste in aer. Uleiurile volatile se obtin prin antrenarea cu vapori de apa.
Antrenarea cu vapori de apa se practica in 4 variante diferite:
a) antrenarea la foc direct;
b) antrenarea in curent de vapori;
c) antrenarea cu abur sub presiune;
d) antrenarea la presiune redusa.
Compozitia uleiurilor eterice (sau esentiale) sunt amestecuri de substante cu diferite functiuni
chimice: eteri, esteri, alcooli nesaturati, aldehide, cetone etc.
Metode folosite pentru extragerea uleiurilor eterice sunt:
a) presarea pentru extragerea din coji si fructe (ex. esente de lamai si portocale)
b) distilarea plantei cu vapori de apa (ex. trandafiri, iasomie, levantica, flori de portocal etc.)
c) extractia cu solventi volatili (ex. eterul de petrol, benzina alcool;) se foloseste atunci cand
planta contine o cantitate mica de esenta.
d) extractia cu solventi grasi, nevolatili se foloseste pentru florile de iasomie si tuberoza;
metoda este inceata si costisitoare, dar se obtin produse fine si delicate.
Uleurile eterice obtinute fie se folosesc ca atare, fie se separa in componente.
Orice parfum are trei componente individuale, numite și note de parfum, care împreună
formează o piramidă olfactivă, un întreg aflat într-o armonie completă. Există trei note de
parfum – vârf, mijloc și bază, care se completează reciproc în cadrul fiecărui parfum.
Note de vârf:
Primul lucru pe care îl miroși la orice parfum sunt notele de vârf sau de început. Acestea se
evaporă repede, fiind înlocuite de notele de mijloc, cunoscute și sub numele de note de inimă.
Exemple de note de vârf folosite cel mai des: lămâie, magnolie, piersică, bergamotă, portocală.
Note de mijloc
După aproximativ 15 minute după ce parfumul a fost pulverizat, apar notele de mijloc. Spre
deosebire de notele de vârf care sunt mai intense pentru a atrage atenția, notele de mijloc sunt
mai subtile și sunt eliberate lent. Specialiștii susțin că aceste note reprezintă de fapt și
identitatea parfumului.Acestea pot fi simtite până la patru ore.
Exemple de note de mijloc folosite cel mai des: violete, orhidee, iasomie, trandafir, lăcrămioare.
Note de bază
Notele de bază sau joase apar după aproximativ 30 minute de la pulverizare și se împletesc
armonios cu notele de mijloc. Acestea au rolul de a oferi parfumului rezistență și de a fixa
combinația de note mijlocii. Notele de bază pot dura chiar și o zi întreagă.
Exemple de note de bază folosite cel mai des: mosc, vetiver, ambră, tutun, vanilia.

Tipuri de parfumuri:
a)Florale: Cel mai des utilizate sunt trandafirul, iasomia, crinul, ylang-ylangul exotic, tuberoza
și violeta.
b)Oriental: Se folosesc tonuri de condimente cuișoare, scorțișoară, vanilie, ambergris, pulbere,
dar și ciocolată sau cafea.
c)Cirice: Tonurile lor sunt distinctive, revigorante, dar în același timp ușor amare. Desigur, cele
mai populare ingrediente sunt lămâia, lime-ul, portocala, mandarina sau bergamota.
d)Lemnoase: Cel mai des utilizat este lemnul de santal, cedrul sau abanosul.
1
- Istoria parfumurilor, de la origini şi până în prezent. Cine e femeia considerată primul
parfumier din lume - Elisabeth Bouleanu
2
– Istoricul si evolutia parfumurilor – Michael Edwards
3
- „1.000 de parfumuri”, Octavian Coifan, Editura Curtea Veche, 2003