Ion Mădălina Elena

Tătaru Lidia
Clasa a X-a B

ESENȚE ȘI PARFUMURI

Pentru a fi mirosită o substanță trebuie să fie volatilă și solubilă în apă; ea ajunge mai
întâi la organul mirosului, nasul (unde se dizolvă în mucoasa nazală) și apoi la receptorii
olfactivi. Lipsa de miros se explică în unele cazuri prin faptul că unele molecule, insolubile
în apă, nu ajung la acești receptori. Moleculele care generează senzația de miros plăcut
se numesc generic esențe; ele activează semnale olfactive la nivelul sistemului
responsabil de producerea emoției. Așa se explică faptul că esențele volatile sunt folosite
încă din Antichitate pentru efectul lor terapeutic și sunt folosite și astăzi în proceduri de
aromoterapie.
Esențele se extrag prin antrenare cu vapori, macerare la cald sau extracție cu solvenți,
din diferite părți ale plantelor.
O singură esență sau amestecuri de esențe se păstrează dizolvate într-un solvent organic
cu care formează o soluție omogenă cu aspect uleios.
Se comercializează sub numele de uleiuri esențiale. Unele dintre ele sunt folosite la
fabricarea parfumurilor utilizate în cosmetică, iar altele în industria alimentară. Esențele
sunt compuși organici care au în moleculă legături duble, cicluri aromatice, grupe
funcționale de tip: alcool, aldehidă,
cetonă, eter, ester sau cicluri care conțin atomi de carbon și unul sau mai mulți
heteroatomi (N și O).
Compusul de α-pinen conține în moleculă numai atomi de carbon și hidrogen. Este o
hidrocarbură care se găsește în uleiul de terebentină, extras din diferite specii de conifere,
în special din pin.
Compusul α-octanol este esența extrasă din lavandă. Se folosește în industria
cosmetică.
Geraniolul este un compus organic care are în moleculă legături duble și grupa
hidroxil. Acest compus împreună cu 2-feniletanolul formează amestecul de esențe care se
extrag din petalele de trandafiri și se numesc generic esență de trandafiri. În Bulgaria, la
Kazanlâc, se extrage esența de trandafiri prin distilarea petalelor de trandafir. Această
esență este foarte scumpă, fiind cotată la bursa de valori, asemeni aurului și petrolului.
Acetatul de benzil este un ester format prin condensarea acidului acetic cu alcoolul
benzilic și este componenta principală a uleiului de iasomie. Deoarece acetatul de benzil
este ușor de sintetizat și foarte ieftin se regăsește în foarte multe parfumuri și produsele
cosmetice derivate (săpun, gel de duș, spumant de baie de baie, creme) care au toate
miros de iasomie.
Carvona este un compus organic care conține legături duble și grupa carbonil de tip
cetonă. Este esența din menta verde și folosește la obținerea gumei de mestecat și a
pastelor de dinți.

1
Ion Mădălina Elena
Tătaru Lidia
Clasa a X-a B

Aldehida cinamică este un compus organic care are în moleculă un ciclu aromatic, o
legătură dublă și o grupă carbonil. Se extrage din scoarța arborelui de scorțișoară. În afara
parfumului său are și acțiune carminativă (degazantă).
Eugenolul este un compus organic care conține în moleculă un ciclu aromatic, o grupă
eter și o grupă -OH legată de nucleul aromatic și este esența principală din frunzele de
dafin.
Vanilina este un compus organic care conține un nucleu aromatic substitut cu grupe de
tip: alcool,-OH, aldehidă,-CHO și eter metilic, -O-CH3. Este esența extrasă din vanilie,
orhidee care crește în Madagascar, Mexic și Tahiti. Se sintetizează în laborator și se
folosește atât în industria alimentară (pulbere cu numele de praf de vanilie) cât și în cea
cosmetică.
Există și molecule al căror miros este neplăcut. Acestea sunt în general compuși
organici care conțin sulf în moleculă. Speciile de usturoi și ceapă (Allium, Allium sativum
sau Allium cepa) conțin disulfură de dialil, respectiv disulfură de propil. Mirosul specific
apare când usturoiul și ceapa sunt tăiate și mai ales prăjite, deoarece sub acțiunea
enzimelor și a oxigenului acești compuși urât mirositori sunt eliberați în atmosferă.

Parfumuri-scurt istoric
Cuvântul parfum, folosit în zilele noastre, provine din limba latina "per fumus" și
înseamnă "prin fum". Parfumeria, sau arta preparării parfumurilor, a luat naștere în
Mesopotamia antică și Egipt, și a fost rafinat în continuare de Romani și Perși.

Deși parfumuri și parfumerii au existat în India, o mare parte din aromele lor se bazează
pe tămâie. Primul chimist înregistrat a fost o femeie pe nume Tapputi, o preparatoare de
parfumuri. Ea a distilat flori, uleiuri și obligeană, cu alte aromatice, iar apoi le-a filtrat și le-a
pus înapoi, repetând procedura de nenumărate ori.
Arheologii au descoperit, în 2005, cele mai vechi parfumuri în Pyrgos, Cipru. Aceste
parfumuri au o vechime de aproximativ 4.000 de ani. Parfumurile au fost descoperite într-o
parfumerie antică. În epoca veche, oamenii au folosit ierburi și condimente precum
migdale, coriandru, mirt, rășina de conifere, bergamot.
Un chimist arab, Al-Kindi (Alkindus), a scris, în secolul al nouălea, o carte despre
parfumuri, pe care l-a denumit: "Cartea Chemist a parfumurilor și distilării". Aceasta
conține peste o sută de rețete pentru uleiuri aromate, balsamuri, ape aromatice și
înlocuitori sau imitații de medicamente scumpe. Cartea descrie, de asemenea, 107 de
metode și rețete pentru prepararea parfumurilor și echipamentele pentru prepararea
parfumurilor, cum ar fi alambic. Medicul persian musulman, Avicenna (cunoscut și ca Ibn
Sina) a introdus procesul de extragere a uleiului din flori prin distilare, astăzi aceasta fiind
cea mai frecventă procedură, experimentând în primul rând cu trandafiri. Până la
descoperirea lui Avicenna, parfumurile lichide erau amestecuri de uleiuri și sfărâmate sau

2
Ion Mădălina Elena
Tătaru Lidia
Clasa a X-a B

petale. Ambele materii prime și tehnologia de distilare a influențat semnificativ parfumeriile

de vest și evoluția științifică, în special proprietățile chimice.
Arta fabricării parfumurilor a devenit cunoscută în Europa de Vest încă din 1221. În
1370 s-a produs un parfum din uleiuri parfumate, amestecate într-o soluție de alcool. Arta
fabricării parfumurilor prosperat în perioada Renașterii în Italia, și în secolul al 16-lea,
rafinamente italiene au fost luate în Franța, de către Renato Florentinul (Renato il
fiorentino), parfumeurul personal al lui Catherine de' Medici. Laboratorul lui a fost legat cu
apartamentul ei printr-un pasaj secret, astfel nici o formulă nu se putea fura. Datorită lui
Rene, Franța a devenit foarte repede unul dintre centrele europene de parfum și fabricare
produse cosmetice. Cultivarea florilor pentru esența lor parfumată, care a început în
secolul al 14-lea, a crescut într-o industrie majoră în sudul Franței. Între secolul 16 și 17,
parfumurile au fost folosite în primul rând în cercul bogaților pentru combaterea mirosurilor
corporale, rezultând din cauza băilor neregulate. Parțial datorit acestei clientele a fost
creat industria parfumurilor. În Germania, frizerul italian Giovanni Paolo Feminis a creat o
apă de parfum numit Aqua Admirabilis, cunoscut azi sub denumire de apă de colonie.

Concentrație și compoziții
Uleiurile aromatice sunt diluate cu o cantitate corespunzătoare de solvent, pentru a le face
mai ușor de utilizat. Uleiurile nediluate, atât cele naturale cât și cele sintetice conțin
concentrații ridicate de compuși volatili care pot provoca reacții alergice, pot produce răni
dacă sunt aplicați pe piele sau pot deteriora îmbrăcămintea.
Deși uleiurile aromatice pot fi diluate prin solvenți ca jojoba, uleiul de cocos fracționat sau
ceara, solventul utilizat cel mai frecvent pentru diluarea uleiurilor din parfum este etanolul
sau un amestec de etanol și apă. Proporția de uleiuri aromatice (ca procent în volume)
dintr-un parfum determină tipul acestuia:

 Extras de parfum: 20%-40% compuși aromatici

 Apă de parfum (Eau de parfum) 'EdP': 10-30% compuși aromatici
 Apă de toaletă (Eau de toilette) 'EdT': 5-20% compuși aromatici
 Apă de colonie (Eau de Cologne) 'EdC': 2-3% compuși aromatici. Marcă înregistrată:
'Original Eau de Cologne'
 Apă de solide (Eau de Solide) 'EdS': ~1% compuși aromatici: Marcă înregistrată: 'EdS'

Obținerea produșilor aromatici

 Obținerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice și purificare.
În cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai îndelungat și complex,
necesitând multe metode de extragere a compușilor aromatici din materia primă.
De obicei, după extragere rezulta uleiuri esențiale, deși pot fi extrase si uleiuri
solide, in funcție de câtă ceară conțin. Toate tehnicile de extracție modifică, mai

3
Ion Mădălina Elena
Tătaru Lidia
Clasa a X-a B

mult sau mai puțin, mirosul compușilor organici, de obicei datorită temperaturilor
ridicate, a solvenților, ori prin prezența oxigenului in procesul de extracție.
 Macerarea este cea mai folosită tehnică pentru extragerea compușilor aromatici in
industria parfumului. Materia primă este scufundată într-un solvent care poate
dizolva compușii aromatici doriți. Macerarea poate dura de la câteva ore, pana la
câteva luni. Această tehnică este de obicei folosită pentru a extrage compuși care
sunt prea volatili pentru distilare, sau care pot fi ușor afectați de temperatura
ridicată. Cei mai folosiți solvenți sunt hexan-ul si eterul dimetil.
 Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnică relativ nouă de extragere
a compușilor din materia primă. Datorită temperaturii scăzute și a lipsei reactivității
solventului folosit, compușii extrași folosind această tehnică își păstrează foarte
bine mirosul original.
 Extragerea folosind etanol se folosește in cazul în care materia primă are un
conținut foarte scăzut de apă sau este uscată. Dacă etanolul ar fi folosit pentru a
extrage compușii din plante proaspete, care de obicei conțin mari cantități de apă,
produsul rezultat ar fi foarte diluat.
 Distilarea este de obicei folosită pentru extragerea compușilor din plante, cum ar fi
floarea de portocal si trandafirul. Materia primă este supusă unor temperaturi
ridicate, iar mai apoi compușii sunt colectați prin condensarea vaporilor distilați.
 Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compușii
volatili. Vaporii rezultați condensează, iar mai apoi uleiurile esențiale sunt separate
de apă. Apa rămasă încă mai conține compuși aromatici si este de obicei numită
hidrosol, ori distilat herbal, iar in unele cazuri aceasta este comercializată.
 Distilarea uscată se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, însă
fără a folosi apă pe post de solvent. Compușii aromatici sunt eliberați din materia
primă, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei,
această metodă este folosită in cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros
cu o senzație ușoară de fum este dorit in produsul final.
 Fracționarea este folosită pentru a exclude anumiți compuși aromatici din mirosul
produsului finit. Această metodă este mai scumpă, însă este folosită pentru a
elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite si de asemenea compoziția produsului
final este mai ușor de modificat.
 Pentru a extrage compuși aromatici din fructele ce fac parte din familia citricelor,
coaja acestora este stoarsă. Aceste fructe sunt singurele care conțin o cantitate
suficientă de uleiuri esențiale pentru ca această metodă să fie profitabilă.
 În cazul în care compușii organici nu pot fi extrași folosind distilarea, datorită
temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosită, atunci se încearcă

4
Ion Mădălina Elena
Tătaru Lidia
Clasa a X-a B

absorbirea produsului aromatic in ceară ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se
poate extrage ulei aromatic. Această metodă este foarte rar folosită, in special
datorită costurilor de producție foarte ridicate, dar si datorită existenței a multor alte
metode care pot fi mult mai eficiente.
Implicații asupra sănătății
În ultimii ani, odată cu dezvoltarea asociațiilor de protecție a consumatorului și odată cu
creșterea interesului legat de calitatea produselor consumate și implicațiile lor asupra
sănătății, au apărut primele critici la adresa parfumului și a produselor parfumate în
general.
Acestea se referă în special la faptul că producătorii de parfumuri nu sunt obligați să
informeze cumpărătorii în legătură cu compoziția chimică a parfumurilor. Această
reglementare e prevăzută datorită secretului comercial.
Printre afecțiunile cel mai des întâlnite:

 alergia de contact - iritarea epidermei însoțită de mâncărimi și/sau umflături.

Persoanelor cu boli de piele (psoriazis, eczeme) le este recomandat să evite contactul
cu produsele parfumate.
 factori declanșatori ai crizelor de astm - alături de poluare, praf, animale de companie
cu blană și fumul de țigară, se regăsesc si parfumurile si odorizantele
Alte acuze la adresa parfumurilor sunt legate de prezența în compoziția lor a ftalaților,
substanțe chimice controversate în ultimii ani.
Ingredientele din parfumuri, indiferent ca sunt de origine naturală ori sintetică, pot cauza
probleme de sănătate dacă sunt folosite in cantități mari. Alergiile sunt cele mai comune,
însă există ingrediente care sunt documentate ca fiind cauzatoare de cancer. De
asemenea, unele ingrediente sintetice, pot cauza probleme hormonale, sistemul endocrin
fiind grav afectat. Multe chimicale prezente in parfumuri, de obicei cele sintetice, sunt
cunoscute ca fiind toxice, unele dintre ele fiind folosite si la spray-urile împotriva insectelor.
Unii compuși din parfumurile sintetice au fost detectați în grăsimea umană, dar si in laptele
femeilor ce alăptează.

Bibliografie:
Luminița Vlădescu, Corneliu Tărăbășanu-Mihăilă, Luminița Irinel Doicin, CHIMIE: Ed.ART,
București, 2008, Cap. 4.2. Esențe.Arome.Parfumuri, pag. 127-128
https://ro.wikipedia.org/wiki/Parfum