Sunteți pe pagina 1din 2

Alexandru Lapusneanu

de Costache Negruzzi
Alexandru Lapusneanu de Costache Negruzzi este prima nuvela reusita din literatura romana, publicata in 1940 in primul numar al primii reviste literare de cultura romaneasca. Nuvela romantica de inspiratie istorica, publicata in Dacia Literara, poate fi considerata ca model in ceea ce priveste specia si valoarea artistica. Nuvela este o specie a genului epic, se caracterizeaza printr-un conflict puternic, bine conturat de regula centrat pe caracterul principal. Are o actiune unitara si concisa in care se prezinta situatii realistice ale vietii. Ca dimensiuni, este incadrata intre roman si schita. Nuvela istorica inspirata de cronica lui Grigore Ureche, a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul. Scriitorul se opreste asupra celei de-a doua domnii deoarece aceasta a fost mai furtunoasa pentru ca Lapusneanul intors in Moldova se va razbuna impotriva boierilor pentru tradarea din prima domnie. Negruzzi mai foloseste si alte surse de inspiratie, dovada ca nu toate capitolele au mottoul luat din cronica lui Ureche si mai mult, scena uciderii lui Motoc pare a fi inspirata din alta cronica transilvaneana. Opera este structurata pe 4 capitole, fiecare avand cate un motto. I Daca voi nu ma vreti, eu va vreau... II Ai sa dai sama, Doamna!... III Capul lui Motoc vrem... IV De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu... Actiunea primului capitol relateaza intalnirea dintre Alecandru Lapusneanul insotit de armata turceasca cu solia domnitorului tomsa, la Tecuci. Solia domnitorului Tomsa este formata din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarul Spancioc si Stroici. Tema tratata se refera la infruntarea dintre Lapusneanul si mare boierime feudala pentru formarea unui stat centralizat. Defapt conflictul nuvelei tine de personajul central, de A.L, prototipul tiranului feudal care doreste sa centralizeze puterea in stat. Compozitia nuvelei este echilibrata, actiunea este unitara si de un dramatism rar intalnit. Momentele actiunii sunt grupate in 4 capitole care pot fi asemanate cu 4 acte dintr-o piesa de teatru. Subiectul are o desfasurare ascendenta si o insusire clasica a momentelor acestuia. In expozitiune se precizeaza locul si timpul actiunii, respectiv a doua domnie a lui A.L in Moldova si personajele nuvelei, domnitorul Motoc, Spancioc, Stroici si Veverita. Conflictul este lupta dintre A.L si boieri, iscat din dorinta domnitorului de a stapanii si a se razbuna pe boierii ce l-au tradat in prima domnie. In primul capitol, Lapusneanul este intampinat la Tecuci de solia lui Tomsa formata din Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc pentru a-i spune lui Lapusneanul sa se intoarca deoarece Norodul nu te vrea, nici te iuveste iar tara este linistita. Raspunsul lui Lapusneanul exprima vointa de neinduplecat si cuvintele lui sunt memorabile devenind mottoul capitolului Daca voi nu ma vrei, eu va vreau.. In capitolul doi care are drept motto cuvintele Ai sa dai sama, doamna! sunt prezentate faptele de cruzime ale domnitorului care la cel mai mic gest de nesupunere al boierilor taie capete punandu-si astfel in practica planul de rafuiala. Tensiunea dramatica creste prin introducere unor elemente romantice, prin prezenta doamnei Ruxanda, o femeie gingasa, frumoasa, o sotie credincioasa total opusa prin caracter sotului sau.

Punctul culminant al nuvelei il formeaza capitolul 3 care are o desfasurare stransa inchegata si riguros motivata a actiunii, capitol in care domnitorul in zi de sarbatoare isi pune in aplicare planul sangeros ucigand cei 47 de boieri chemati dupa slujba religioasa la curtea domneasca. Acest capitol are o derulare gradata, autorul punctand secventa cu secventa compozitia personajului central. Lapusneanul vine la biserica imbracat cu toata pompa domneasca, se inchina la icoana, saruta racla Sf. Ioan Cel Nou despre care se spune ca a tresarit apoi rosteste O desantata cuvantare, presarata cu pilde biblice, mimand o tendinta de impacare. In sala ospatului, dupa ce au fost dezarmati si slujile lasate in afara, boierii sunt uimiti de opulenta ospatului, iar cand Veverita toasteaza pentru domnitor, Lapusneanul da porunca si incepe macelul ucigand cei 47 boieri. Cu lux de amanunte este redata scena in care domnitorul si Motoc urmaresc macelul. Este prezentata scena cu personaj colectiv, multimea venita din curiozitate pentru ca apoi sa se insiste asupra momentului in care Motoc se vaicareste inspaimantat ca multimea ii vrea capul. Nemilos si cinic, domnitorul il ofera pe boierul tradator multimii apoi porunceste sa se aseze in piramida capetele, fiindu-i prezentata apoi doamnei Ruxanda. Aceasta cade in lesin si Lapusneanul spune femeia, tot femeie pe un ton nemilos Actiunea capitolului 4 se desfasoara la 4 ani dupa scena macelului la cetatea Hotinului unde Lapusneanul retras bolnav fiind si gandind sa opreasca un pericol ce-ar putea veni de afara. Fiinda calugarit intr-un moment de lesin, cand se trezeste devine amenintator dar este ucis turnandnu-i-se otrava in oaharul cu apa la indemnul boierilor Spancioc si Stroici. Doamna Ruxanda indemnata de boieri sa duca paharul cu otrava, cere povata mitropolitului iar aceste ipocrit si viclean o sfatuieste sa-l ucida. Personajele nuvelei se caracterizeaza printr-o deosebita individualitate si complexitate. A.L protagonistul nuvelei are o psihologie complexa cu calitati si defecte puternice, antagonice. Figura reprezentativa a tiranului medieval, A.L manifesta vointa de neclinti, hotarare si curaj in actiune. Este diplomat, inteligent, prefacut, ipocrit, dovedeste vointa de neclintit, intuieste de fiecare data intentiile boierilor in care nu se mai increde, se razbuna cu cruzime, pana si in lacasul sfant se preface mimand intentie de impacare. In caracterizarea lui, scriitorul valorifica caracterizarea directa si indirecta. Este prezentat sugestiv prin limbaj, comportament, vestimentatie, sunt descrieri interioare, se valorifica si parerile altor personaje. Exista notatii ale scriitorului in momente cheie. In antiteza cu L. este doamna Ruxanda, o femeie gingasa, duioasa, stapanita de mila, sotie supusa si mama adevarata. Gestul otravirii la indemnul mitropolitului apare motivat chair daca atunci mitropolitul sta sub semnul hipocriziei. Personaj care manifesta un caracter violent si o cruzime diabolica, Lapusneanul intruneste trasaturile eroului romantic cu o ascensiune spectaculoasa dar si cu o cadere pe masura acesteia. Antiteza ca procedeu de caracterizare este principalul element prin care personajele devin mai expresive iar nuvela ramane in literatura romana o prima mare reusita desore care G. Calinescu noteaza: Nu se poate inchipuii o mai perfecta sinteza de gesturi patetice, adanci, cuvinte memorabile de o observatie psihologica acuta, de atitudine romantica si intentie artistica cand este vorba despre acesta realizare in proza romana.