Sunteți pe pagina 1din 2

Malul Siretului de Vasile Alecsandri V.

Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul moment de stralucire a poeziei romane. Titu Maiorescu considera ca pastelurile poetului sunt insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturii si sunt scrise intr-o limba asa de frumoasa, incat criticul apreciaza ca V. Alecsandri este: Capul poeziei noastre literare din generatia trecuta. Pretuirea frumusetilor naturale ale tarii este o caracteristica a preromantismului, poeziile lui Alecsandri se incadreaza tematic in spiritul pasoptist prin ilustrarea frumusetilor patriei ca o expresie a sentimentului de mandrie nationala, specifica epocii. Poezia Malul Siretului a fost publicata in Convorbiri literare si apoi in volumul Pasteluri, fiind una dintre cele mai izbutite creatii ale poetului, poezia ilustreaza trasaturile speciei pastel. Pastelul este creatia lirica in versuri care, prin descriere, infatiseaza tablouri de natura, reale sau imaginare, poetul exprimandu-si direct emotiile, sentimentele in fata peisajului zugravit. Titlul poeziei este sugestiv pentru incadrarea acesteia in cadrul pastelului, prin semantica sa ilustreaza locul mirific ce l-a inspirat pe Alecsandri, malul raului Siret ce curge prin apropierea meleagurilor indragite, mosia de la Mircesti. Structura formala a textului prezinta un discurs de patru catrene, cu masura versurilor de 15-16 silabe, ritmul trohaic, rima imperecheata, elementele prozodice confera muzicalitate versurilor, impunand un anumit ritm al rostirii menit sa accentueze sentimentele exprimate direct. Dintr-o alta perspectiva, poezia lui Alecsandri se particularizeaza prin doua aspecte inedite, prima strofa este specifica lirismului obiectiv, strofa a doua se defineste prin prezenta persoanei I ca marca a lirismului subiectiv, ilustrandu-se astfel imbinarea clasicismului cu romantismul, structura compozitionala fiind preponderent clasica. Din perspectiva neromantica descrierea naturii se realizeaza prin imbinarea discreta a planului uman-terestru cu cel universal-cosmic realizand imagini artistice de o mare forta sugestiva. Apartinand liricului, poezia prezinta un imaginar poetic in care realitatea transfigurata evidentiaza viziunea subiectiva ce implica reflectarea lumii inconjuratoare din punct de vedere al trairilor. Poezia evolueaza pe doua planuri, cel al realitatii exterioare, al naturii unei dimineti de vara pe malul Siretului si cel al trairilor in relatie directa cu peisajul. Prima strofa surprinde momentul incert al inganarii dintre noapte si zi cand intreaga natura pare adormita, iar deasupra lumii plutesc aburii usori ai noptii. Taina naturii, atmosfera de mister, romantica, este sugestiv realizata prin comparatie, ceata se asociaza cu fantasme ce se ridica treptat. In continuare este o imaginea statica intalnita in poezia parnasiana, asiciata imaginii motorie printre ramuri se despica. Impresioneaza imaginea vizuala a raului personificat se-ncovoaie sub copaci, prin comparatie imaginea Siretului se asociaza cu un balaur cu solzi de aur. Verbele la pers a3a sunt marcile lexico-gramaticale ale lirismului obectiv ce presupune distribuirea eului liric in contemplarea naturii. A doua strofa, ilustreaza lirismul subiectiv prin introducerea in discurs a persoanei I singular, eul liric in ipostaza contempaltiva exprimandu-si fascinatia pentru peisajul de basm. Accentul cade pe descrierea spatiului terestru in tablou aflandu-se imaginea raului in curgerea sa domoala. Imaginea se contureaza prin detalii semnificative malul verde, valurile, prundis alunecos, mal nisipos. Accentul cade pe epitete. Se remarca utilizarea anaforei prin repetarea adverbului de mod cum pentru a crea o simetrie formala vietii specific momentului rasaritului este redat in imagini dinamice ' o mreana salta-n aer dupa-o viespe sprintioara', 'rate salbatice s-abat de zbor...'. Simetria lirica a versurilor se realizeaza prin anafora, repetarea adv 'cand'. Ultima strofa ilustreaza o alta trasatura a pastelului, in sensul in care acesta nu numai ca realizeaza imaginea unui peisaj natural exterior ci si 'un peisaj interior', unul al sufletului, este

o exprimare directa a trairilor in fata tabloului naturii. Lirismul este subiectiv, atitudinea eului poetic este meditativa, imaginea curgerii raului declanseaza sentimentul timpului in curgerea sa ireversibila: 'Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale/ Cu cel rau care-n veci curge, far-a se opri din cale'. Nostalgia eternitatii, dorinta omului de a imprumuta o farama din vesnicia naturii este esenta meditatiei poetice. Finalul poeziei este .... Lunca siretului este locul triumfului vietii, imaginea soparlei 'de smarald' este simbolul vietii. In concluzie, poezia este un pastel prezentand un tablou din natura care in viziunea poetica este locul linistii sufletesti al contemplatiei, al meditatiei, idei exprimate printr-un sugestiv limbaj figurat.