Programul de studii: ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

NIVEL: LICENȚĂ
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Poetica vederii în pastelul

Malul Siretului
de Vasile Alecsandri

REALIZATOR: HOTCA MARIAN

PIPP II
 2018
Poetica vederii în pastelul Malul Siretului
de Vasile Alecsandri

Pastelurile lui Alecsandri sunt, așa cum remarca Titu Mariorescu „însuflețite de o
simțire așa de curată și de puternică a naturii” (Maiorescu 2008: 150-151). Revenirea la viață
a naturii este redată printr-o tehnică desăvârșită în pastelul Malul Siretului. În poeziile sale,
succesiunea anotimpurilor nu poartă pecetea acelui „fugit irreparabile tempus”, ci
demonstrează că natura se află într-o permanentă regenerare.
Pastelul este o creație lirică descriptivă, aparținând literaturii culte care, prin
intermediul unui peisaj, transmite sentimentele eului liric. Modul de expunere folosit este
descrierea. Într-un pastel dominante sunt imaginile artistice, realizate prin figuri de stil,
organizate într-o descriere tip tablou. Aceasta poate avea ca temă un anotimp, un colț de
naturǎ, un moment al zilei, un aspect din viața micilor viețuitoare. Criticul Titu Maiorescu
definea pastelurile drept „un șir de poezii, cele mai multe lirice, de regulă descrieri, câteva
idile, însuflețite de o simțire așa de curată și de puternică a naturei, scrise într-o limbă așa de
frumoasă, încât a devenit fără combatere cea mai mare podoabă a poeziei lui Alecsandri, o
podoabă a literaturei române îndeobște” (Maiorescu 2008: 150-151).
Potrivit Ioanei Em. Petrescu pastelurile poetului Vasile Alecsandri se încadrează în
poetica vederii. În cele ce urmează vom demonstra potrivit teoriei Ioanei Em. Petrescu faptul
că pastelul Malul Siretului aparține poeticii vederii. Teoreticiana afirmă că „Un univers
dominat voluptos de privire aduce opera lui Vasile Alecsandri. Vizualitatea ei e programatică,
pentru că, în concepția poetului, ochiul-oglindă e punctul de fericită armonizare („voioasă
înfrățire”) a subiectului cu obiectul, „a vieții” cu „lumina” cosmică a pământului cerul:
„Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică/ Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se
despică./ Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur/ Ce în raza dimineții mișcă solzii lui
de aur.”(Malul Siretului).
Resortul senzitiv al pastelului este privirea (ochiul, vederea exterioară). „Vizualitatea e
programată pentru că, în concepția poetului ochiul-oglindă e punctul de fericită armonizare a
subiectului cu obiectul prin contemplare.” Având o funcție descriptivă, imaginea peisajului e
relatată cu ajutorul observației. Poetul o definește cu ochii unui privitor din afară. El observă
frumusețea naturii, iar acest fapt este redat cu ajutorul epitetelor descriptive prezente în întreg
discursul liric: „aburi ușori”, „solzi de aur”, „prundișul lunecos”, „malul năsipos”, „salcie
pletoasă”, „viespe sprintioară”, „apa-ntunecată” etc.
Relația subiect-obiect este una de detașare. Subiectul, eul liric, se află în raport de
ruptură și nu și-l asumă ca un act de cunoaștere. El nu se integrează și nu își asumă peisajul, ci
doar contemplă natura ce prinde viață sub „raza dimineții”. Cromatica redată prin culoarea
verde sugerează revenirea la viață, precum și anotimpul vara în care este surprins peisajul. Eul
este doar un străin în peisaj dovadă fiind versurile: „Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe
malu-i verde/ Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se pierde”.
În ceea ce privește specia literară, poezia este exclusiv monomorfă, adică un pastel
diurn. Pastelul „Malul Siretului” conține descrierea unei dimineți de vară de pe malul râului
Siret, înfățișat în frumusețea și farmecul ei deplin, totul fiind învăluit în lumină și strălucire,
imagine care se îmbină cu trăirile și stările melancolice ale eului liric. Pastelul transmite
armonia dintre poet și peisajul văzut de acesta și eternizarea acestui moment de inspirație
poetică.
Prezența planeității orizontale, cât și a perspectivei lineare sunt două argumente care
facilitează încadrarea poeziei Malul Siretului în poetica vederii. Se poate observa o topografie
consecutivă alcătuită din următoarele elemente: „aburi”, „râul”, „malul”, „prundiș”, „salcia”,
„viespe”, „rațele”, „nor”, șopârlă”, acestea nu se suprapun și nu se proiectează unele în altele,
precum în poeziile eminesciene care sunt încadrate în poetica vizunii. Toate elementele
prezente sunt de sine stătătoare ca într-un peisaj static. Planul uman-terestru se îmbină cu
planul cosmic. Ca și în celelalte pasteluri, întâlnim, coordonările care situează acțiunile și
elementele tabloului pe același plan. Între ele există o succesiune: „Eu mă duc în faptul zilei,
mă așez pe malu-i verde/ Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se perde”. Potrivit Ioanei
Em. Petrescu „tabloul nu este organizat printr-un unghi vizionar, ci topografiat în afara lumii-
obiect” (Em. Petrescu 1989: 28).
Spațiul peisajului este limitat fiind redus la câteva elemente care se succed și
alcătuiesc întreg tabloul zugrăvit de poet: „aburi”, „râul”, „malul”, „prundiș”, „baltă”,
„salcia”, „viespe”, „rațele”, „nor”, șopârlă”. Timpul identificat în versurile pastelului este cel
diurn, mai precis „dimineața” și „faptul zilei”: „Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un
balaur/ Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur.”/ „Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe
malu-i verde”.
Stilistica poemului este redată de prezența epitetelor plastice sau ornante „aburii
ușori”, „,râul luciu”, „malu-i verde”, „prundișul lunecos”, „malul năsipos”, „salcie pletoasă”,
„apa-ntunecată”, „nor trecător”, „năsipul cald” a comparațiilor prin analogie „aburii ca
fantasme se ridică”, „râul se încovaie ca un balaur” și a numeroaselor enumerații: „o salcie”,
„o mreană”, „rațe”, „apa”, „gândirea”, „lunca” etc.
Pastelul debutează cu o comparație care indică risipirea întunericului și instaurarea
regimului diurn. Aburii nopții asemenea unor fantasme, se ridică și dispar ușor despicându-se
printre ramurile copacilor. Râul este personificat, el „se încovoaie” pe sub arbori. Poetul
compară râul cu un personaj mitic, văzându-l „ca pe un balaur”, această comparație conferind
pastelului o dimensiune fantastică. Curgerea lină a apei este sugerată de epitetul metaforic
„mișcă solzii lui de aur”. „Solzii de aur” sunt de fapt, undele râului Siret ce strălucesc
luminate de soarele dimineții.
În strofa a doua, accentul cade pe descrierea spațiului terestru, în tablou identificându-
se imaginea râului care curge domol. Imaginea se conturează prin detalii semnificative, fiind
alcătuită pe baza epitetelor plastice „malul verde”, „prundiș alunecos”, „mal nisipos”. De
asemenea, se poate remarca utilizarea anaforei prin repetarea adverbului de mod „cum” pentru
a crea o simetrie formală vieții specifică momentului răsăritului. A treia strofă a pastelului,
este, de fapt un peisaj constituit pe imagini vizuale ce sugerează viața în continuă desfășurare.
„Salcia pletoasă” (epitet) se apleacă lin peste apa Siretului, în timp ce „o mreană saltă-n aer
dup-o viespe sprintinioară”, iar „sălbaticele rațe (epitet în inversiune) se abat din zborul lor”,
așezându-se pe apa lină a Siretului.” Și în această strofă se remarcă abundența epitetelor care
ajută la brodarea peisajului: „salcie pletoasă”, „viespe sprintinioară”, „apa-ntunecată”, „nor
trecător”, „sălbaticele rațe”.
Ultima strofă pune în relief ideea că acest pastel nu descrie numai un peisaj natural, ci
și un peisaj al sufletului, evidențiind lirismul subiectiv al poeziei. Atitudinea eului liric este
meditativă, sugerând cu discreție ideea că gândurile lui sunt atrase hipnotic de valurile
mișcătoare, prin metafora curgerii Siretului: „Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale/
Cu cel râu care-n veci curge, far-a se opri din cale”. În această strofă se remarcă epitetul
metaforic „o șopârlă de smarald”, care sugerează culoarea verde a acestei viețuitoare.
Ultimul argument care ilustreză faptul că pastelul Malul Siretului se încadrează în
poetica vederii este utilizarea verbelor poetice precum: „a privi”: „Și privesc cum apa curge și
la cotiri ea se perde.”
Ioana Em. Petrescu afirmă că „În Malul Siretului privirea poetului urmărește
meandrele râului ce „se-ncovoaie sub copaci ca un balaur”, pierzându-se în zare ca o imagine
a veșnicei treceri, printr-o versare ironică de perspectivă această dispoziție meditativă a ființei
umane e transformată în final asupra naturii, care-l contemplă la rându-i prelung meditativ,
prin ochii unei șopârle - replică miniaturală a râului-balaur.” (Em. Petrescu 1989: 30).
 Așadar, pastelul Malul Siretului de Vasile Alecsandri se încadrează cu succes în
poetica vederii și este un reper pentru toată literatura descriptivă ce a urmat după momentul
Alcsandri.
 BIBLIOGRAFIE

1. Alecsandri, Vasile 2006: Poezii alese, București: Grup Editorial Art.

2. Em Petrescu, Ioana 1989: Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca:
Editura Dacia.
3. Maiorescu, Titu 2008: Critice, volumul I, București: Editura Minerva.
4. Mirea, Doinița 2004: Vasile Alecsandri. Pagini alese, Constanța: Editura Steaua
Nordului.
5. Munteanu, Cornel 2013: Eminescu. Note de curs, Petrova: Editura Țara
Maramureșului.