Iarna este o feerie in alb, textul putand fi punct de plecare pentru unbalet ce s-ar putea numi Dansul fluturilor

albi. Se repeta obsesiv cuvantul "alb",sugerand puritate dar si liniste suspecta: "Roi de fluturi albi", "umeri dalbi", "tote alb", "fantasme albe", "clabuci albii". Nemiscarea aceasta a naturii, ascunsa subzapada, este resimtita ca o amenintare, caci intinderea este pustie, fara urme, iarsatele sunt pierdute. Deosebita forta de sugestie are metafora "oceanul deninsoare", subliniind idea unei cantitati imense de zapada cazuta din cer zi sinoapte Pastelul este o specie a liricii peisagiste, in versuri, in care este descris un tablou de natura, prin intermediul caruia autorul isi exprima direct anumite stari afective. In lirica peisagista a lui Vasile Alecsandri sunt celebrate toate anotimpurile anului. Dintre acestea, cel mai mult il impresioneaza iarna, cand viscolul, crivatul si ninsoarea devin expresii al fortei cosmice dezlantuite. Poezia Iarna este un pastel, in care sunt descrise trasaturile anotimpului hibernal, ale zapezii. Cadrul prezentat este maret, fascinant, privit de autor de la cele mai mari inaltimi. In prima strofa, autorul inregistreaza semnele iernii, care vine din intensitatea inaltimilor ceresti, parca de pretutindeni. Forma nearticulata a substantivului vazduh largeste limitele vizuale ale cadrului, care tind spre infinit. Inversiunea sintactica din primul vers cumplita iarna face din acest anotimp o expresie a puterii cosmice nestapanite. Primele doua versuri au un caracter metaforic si evidentiaza caracteristicile iernii, care este personificata, apare ca o fiinta inspaimantatoare. Adjectivul cu valoare de epitet cumplita

accentueaza aceasta ide. Norii sunt comparati cu lungi troiene calatoare, iar fulgii zbor asemeni unui roi de fluturi albi. In strofa a doua, efectul artistic al repetitiei Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iaraconsta in sugerarea ideii de ninsoare uriasa, continua, asemeni unui nou potop biblic. Curegerea ii anuleaza pana si timpul, uniformizandu-l. Abundenta zapezii reiese din repetarea verbului ninge si a adverbelor ziua, noaptea, dimineata asezate in enumeratie. Comparatia Soarele rotund si palid se prevede printer nori/Ca un vis de tinerete printre anii trecatorieste o constructie in care soarele, un termen concret, este comparat cu visul, un termen abstract. Visul de tinerete insumeaza mai multe sensuri: un vis poate fi frumos, trecator, fiind o iluzie; primavara tineretii trece, batranetea este iarna pustie. Primul vers din strofa a treia Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare este o enumeratie prin care autorul descrie intreaga intindere acoperita de zapada, atat in plan apropiat, cat si in plan departat. Invadat de albul zapezii, sufletul omului traieste spaima golului, ca si cand s-ar fi intors in prelume: spatiu cunoscut devine intinderea pustie, fara urme, fara drum. Strofa a patra constituie o intoarcere la realitate, peisajul se umanizeaza: soarele straluceste in timp ce o sanie usoara trece peste vai si in vazduh se aud cum rasuna voios clinchete de zurgalai. Metafora oceanul de ninsoare contribuie la accentuarea ideii de spaima a golului. Ninsoarea de la sfarsitul lumii devine un spatiu mirific, cu un soare stralucitor. Abundenta zapezii se deduce din sintagmele: fluturi albi,umeri dalbi, oceanul de ninsoare, norii de zapada.

Desi eul liric nu-si face simtita prezenta prin marcile sale obisnuite (persoana I a pronumelui sau a verbului), la acest text natura pare sa preia sentimentele poetului, impartasindu-le. Poezia Iarna este un pastel, deoarece aceasta creatie apartine genului liric, intrucat este descris un tablou din natura, prin care autorul isi exprima direct sentimentele. Ca si alte pasteluri, acesta este alcatuit din doua parti: in primele trei strofe este descris un spatiu vast, unde totul este acoperit de zapada si ultima strofa constituie inseninarea tabloului, peisajul se umanizeaza, totul se intarce la realitate. O alta trasatura a pastelului este ca modul de expunere dominant este descrierea, infatisand notele caracteristica ale unui colt din natura, ale iernii, prin intermediul imaginilor artistice, reflectand sentimentele si impresiile poetului. Autorul foloseste o gama variata de procedee artistice. Din acestea, cele predominante sunt: metafora oceanul de ninsoare, comparatia Soarele rotund si palid se prevede printre nori ca un vis de tinerete printre anii trecatori, repetitia Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara. Alte figuri de stil folosite de autor sunt : enumeratia Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, adjectivul cu valore de epitet cumplita si inversiune sintactica cumplita iarna. Sunt prezente imaginile de miscare : insirati se pierd in zare, norii fug, fulgii zbor, plutesc in aer, imagini vizuale: straluceste si dezmiarda, lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada si imagini auditve: in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai. Elementele de versificatie il ajuta pe poet sa sugereze tabloul de natura si atmosfera tabloului. Ritmul este trohaic, rima imperecheata, masura de cincisprezece-saisprezece silabe si poezia are 4 strofe catrene. Indeplinind toate caracteristicile pastelului, putem concluziona ca poezia Iarna, de Vasile Alecsandri, este un pastel

Vasile Alecsandri este considerat ,,parintele pastelului in literatura romana, deoarece a fost primul scriitor roman care a abordat aceasta specie literara. Pana la el au mai aparut descrieri de natura, dar numai in cadrul altor opere. Poetul a preluat termenul de pastel din artele plastice unde desemneaza un desen in culori palide. El a scris un ciclu de 30 de poezii dedicate naturii Mircestilor, anotimpurilor, anului, diferitelor momente ale zilei si muncii campului. Pastelul este creatia lirica in versuri, in care se prezinta un tablou din natura in stransa legatura cu sentimentele autorului. Poezia ,,Iarna este pastel pentru ca are toate trasaturile speciei. Ca orice pastel, si aceasta poezie este o creatie lirica care exprima un tablou din natura, sentimentele autorului fata de elementele descrise. In primul tablou al poeziei, primele trei strofe, autorul prezinta o zi de iarna, cu cer acoperit de nori, cu soarele care abia se zareste printre acestia, cu ninsoare abundenta si lipsa de miscare. Abundenta zapezii trezeste in sufletul autorului sentimente de neliniste si melancolie. In tabloul al doilea(ultima strofa) se prezinta o zi de iarna insotita de cer senin si soare stralucitor, in care isi face simtita prezenta omul intr-o sanie usoara, insotit de clinchetele vesele de zurgalai. Sentimentele autorului sunt in conferdanta cu tabloul descris, si predomina veselia. O alta trasatura specifica pastelului care se regaseste si in poezia ,,Iarna este aceea ca figurile de stil au un rol deosebit in prezentarea tabloului si a sentimentelor. Poetul apeleaza la metafore precum: ,,lungi troiene calatoare, ,,zale argintie, ,, oceanul de ninsoare. Metafora ,,troiene calatoare se refera la norii aducatori de zapada, si se bazeaza pe asemanarea acestora cu troienele formate prin spulberea zapezii de vant. Metafora ,,zale argintie se refera la patura de nea care acopera pamantul, protejandul impotriva inghetului, asa cum zalele protejau corpul soldatilor. ,,Cu o zale argintie se imbraca mandra tara. Metafora ,,oceanul de ninsoare se refera la stratul de zapada care acopera pamantul si se bazeaza pe asemanarea acestuia in dimensiune cu intinderea oceanului. Personificarea este o alta figura de stil la care apeleaza poetul pentru a realiza tabloul din natura: iarna este cumplita si asemenea unui om, cerne norii de zapada. ,,Din vazduh cumplita iarna, cerne norii de zapada. Tara se imbraca in zapada. ,,Cu o zale argintie se imbraca mandra tara, iar soarele, asemenea unui parinte iubitor ,,straluceste si dismearda oceanul de ninsoare. Comparatia este o alta figura de stil folosita de poet pentru realizarea tabloului si sugerarea starilor sufletesti. Fulgii care cad sunt asemanati cu niste fluturi albi. ,,Fulgii zbor, plutesc in aer, ca un roi de fluturi albi, iar soarele care abia se vede printre nori este comparat cu un vis de tinerete. ,,Soarele rotund si palid, se prevede printre nori,/Ca un vis de tinerete printre anii trecatori. Pentru realizarea tabloului autorul foloseste o gama larga de epitete simple, antepuse sau postpuse, cromatice sau personificatoare. Epitetele ,,troiene calatoare, ,,fiori de gheata, ,,zale

argintie, ,,intinderea pustie, atribuie insusiri deosebite unor elemente din natura, in timp ce epitetele personificatoare ,, cumplita iarna, ,,voios rasuna, atribuie insusiri omenesti elementelor naturii. Epitetele cromatice ,,fluturi albi, ,,umeri dalbi, ,,clabuci albi, ,,fantasme albe sugereaza culoarea predominanta a tabloului: alb. Tabloul se realizeaza si cu ajutorul repetitiilor. ,,Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara, fara urme fara drum care sugereaza abundenta zapezii si absenta omului. Atot puternicia iernii este sugerata de enumeratia ,,tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur in departare. Ca in orice pastel, si in poezia ,,Iarna un rol deosebit il au imaginile vizuale, auditive, motorii. Primul tablou se realizeaza cu ajutorul imaginilor vizuale, care fixeaza dimensiunile spatiale ale tabloului. ,,Din vazduh, fulgii zbor, tot e alb, ziua ninge,.. Tabloul al doilea se realizeaza cu ajutorul imaginilor vizuale, audutive si motorii. Ca in orice pastel, si in poezia ,,Iarna modul principal de expunere este descrierea cu ajutorul careia poetul prezinta tabloul din natura si starile sufletesti. Avand toate aceste trasaturi, poezia ,,Iarna de Vasile Alecsandri ramane una dintre cele mai cunoscute pasteluri ale ,,Banului de la Mircesti.

Titlul: Titlul poeziei sugereaza incadrarea si poate functiona de asemenea ca o invitatie catre cititor, de a privi spectacolul iernii cu ochii sufletului . Prima strofa: Prima strofa contureaza imaginea de fundal a tabloului hibernal :pamantul este unit cu cerul de catre "lungi troiene calatoare" .Din punct de vedere cromatic, predomina albul si nuante care se asociaza acestui fond :"fulgii zbor" "ca un roi de fluturi albi", "raspandind "fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi" . Ne aflam in fata unui grandios spectacol al fortelor naturii, redat prin multimea epitetelor ("cumplita iarna", "nori de zapada", "umeri dalbi", "fluturi albi"), care descriu imaginativ caracteristicile cele mai importante ale acestui anotimp si admiratia autorului fata de frumusetea peisajului . Tabloul este conturat in linii generale .Se zugraveste cu precadere dimensiunea cosmica a acestui anotimp, caci poetul isi opreste privirea asupra vazduhului, a norilor, a fulgilor care plutesc in aer .Singura miscare, dar si ea lina, dulce, este de fapt jocul micilor cristale de gheata (sugerat prin intermediul comparatiei : fulgi "ca un roi de fluturi albi") .Existenta planului terestru este doar amintita :orizontul este redat printr-o linie confuza, iar personificarea si inversiunea "ai tarii umeri dalbi" nu desemneaza un contur clar . Strofa a doua: Strofa a doua imbogateste dimensiunea cosmica a descrierii .Soarele, un alt simbol al macrocosmosului, isi face aparitia pe bolta, chiar daca nu mai are puterea

caldurii si stralucirii de odinioara .Poate de aceea poetul se simte nostalgic si neputincios ca si soarele, intelegand ca iarna si-a castigat atat de multe drepturi, incat nu mai exista speranta reinvierii naturii vegetale .Poezia se transforma, din perspectiva acestei comparatii metaforice (soarele "ca un vis de tinerete"), intr-o meditatie pe tema scurgerii timpului si a efemeritatii tineretii . Pentru a realiza sugestia unui fenomen al naturii (ninsoarea) de o forta nemaiintalnita, poetul foloseste un alt procedeu artistic, repetitia : "Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara" . Asadar fulgii de nea invadeaza pamantul si determina "mandra tara" sa "se imbrace" (personificare) intr-o "zale argintie" (epitet adjectival) .Se remarca faptul ca adjectivul "mandra" este antepus substantivului "tara", accentuandu-se astfel frumusetea peisajului romanesc . Strofa a treia: In urmatoarea strofa se realizeaza, cu ajutorul descrierii, extinderea campului de observatie . Tabloul se imbogateste astfel cu detalii ce zugravesc planul terestru :camp, deal, plopi, drum, sate . Din punct de vedere artistic se remarca splendida comparatie : "ca fantasme albe plopii " Fantasmele, inchipuirile "albe" ale plopilor pierduti in zare, invita din nou la meditatie :"ce se va alege din lumea aceasta ?!" pare sa intrebe retoric poetul .Tabloul a devenit atat de alb ("tot e alb"), incat e ireal .Vag se mai pastreaza ideea de prim plan (adverbul "impregiur") sau cea de fundal (substantivul "departare") Metafora "clabucii albi de fum", referindu-se de fapt la rotocoalele din hornuri care se indreapta spre cer, pune de asemenea in evidenta prin imagistica ei senzatia de iluzie (caci toate par pierduta intr-un vis al zapezii) . Predomina imaginile vizuale si se observa aplecarea poetului catre cuvinte care contin vocalele a, , e, ilustrand prin urmare luminozitatea tabloului . Strofa a patra: Fire optimista si solara, Alecsandri nu accepta o astfel de natura coplesitoare .De aceea ultima strofa a poeziei consfinteste revenirea la viata, increderea in luminile si frumusetile ei :"Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare / Straluceste si dezmiarda oceanul de ninsoare" . Si in aceste patru versuri se regasesc imagini vizuale (metafora "ocean de ninsoare", epitetul "doritul soare") impletite cu imagini auditive ("clinchete de zurgalai") si sugestia miscarii ("sanie usoara care trece") .Contururile elementelor cosmice sau terestre devin din ce in ce mai clare . In prim plan este introdusa o "sanie usoara", simbol al prezentei umane .Se evidentiaza astfel o noua perspectiva de interpretare :numai privirea omului poate sa inteleaga sensul si valoarea naturii, ca una dintre reprezentarile concrete ale frumosului . Realizarea artistica: Strofele-catren cu versuri lungi, de 15-16 silabe, dau trairilor respiratie, fiind croite parca pe masura spectacolului iernii .Rima imperecheata, ritmul trohaic impletit cu cel iambic, confera muzicalitate poemului . Incheiere: Si versurile acestei poezii, ca de altfel ale tuturor pastelurilor lui Alecsandri, se disting prin simplitate, limpezime, cursivitate si armonie, acestea fiind insusiri

importante ale unei creatii artistice menite sa cuprinda, in orizontul ei de frumusete, sufletul, sa-l rascoleasca si sa-l incante cu ecouri ce dureaza dincolo de hotarul clipei .