Fabula

„Uleul și găinile” are următoarele trăsături:

 este text narativ în versuri;
 transmite o învățătură, explicit formulată (aparențele înșală, să nu ne
lăsăm ușor păcăliți, să nu ne conducem în viață după naivitate, să nu avem
încredere în oricine care se preface, conform proverbului: „lupul își
schimbă părul, dar năravul, ba”), DECI, are caracter educativ
 personajele sunt preponderent păsări (uliul și găinile) și reprezintă
tipologii umane (uliul = tipul omului cu intenții necinstite, prefăcut,
înșelător, profitor, la final, arogant; găinile = tipul oamenilor creduli, ușor
de manipulat, care învață din necaz); FIGURA DE STIL PREDOMINANTĂ
ESTE PERSONIFICAREA
 ca structură, textul este împărțit în două părți: întâmplarea propriu-zisă și
morala;
 acțiunea seamănă cu o scenetă (poate fi oricând pusă în scenă)
 timpul și spațiul sunt vagi, arătând parcă faptul că aceste defecte pot fi
găsite oricând și oriunde („azi-mâine”; „acasă”)
 ca moduri de expunere, predomină narațiunea și dialogul