Ursul păcălit de vulpe -Ion Creangă

Vulpea și corbul
Boul și vițelul

9. Un text care poate fi asociat cu Vulpea și barza este fabula „Corbul și vulpea”/
basmul „Ursul păcălit de vulpe”. Cele două fabule se aseamană prin prezența personajului
negativ vulpea, care încearcă, de fiecare dată, să își păcălească interlocutorul. O deosebire
constă în finalul diferit: în ..., vulpea reușește să profite de naivitatea celuilalt personaj/
corbului/ ursului, pe când, în textul-suport, ea are parte de răzbunarea berzei înșelate.
7. O legătură care se poate stabili între cele două texte-suport este prezența vulpii: în primul
text, ea apare ca personaj într-o fabulă, fiind întruchiparea vicleniei, iar în al doilea text, ea
este subiectul de studiu al unui articol online, care prezintă vulpea în cadrul Grădinii
Zoologice.

8. Consider că în viață, de cele mai multe ori, este posibil să primești exact ceea ce le oferi
celorlalți. Se spune că „ce ție nu-ți place altuia nu face”, proverb care arată că fiecare om se
așteaptă să primească din partea celorlalți un comportament asemănător cu cel avut de el.
Chiar dacă cineva are impresia că este superior altor ființe și poate profita de ele fără nicio
consecință, la un moment dat va trebui să plătească pentru atitudinea sa. Astfel, vulpea din
textul-suport este nevoită să treacă prin aceeași situație neplăcută ca cea provocată de ea
însăși: „înșelătorii prea ușor/ sunt înșelați la rândul lor”.
Vulpii
Propriile
Nu fi

Despre/ de la care ai primit/ai vorbit? La care te referi?

Plăcerea de a înșela este de neînvins.

Introducere Sunt impresionat

Vulpe argintie-descriere
Domestică (explic) Crescătorie din Rusia
Secv narativă: fermă: mom. Sub.
Încheiere

Săptămâna trecută, am trecut pe la „Ferma animalelor” împreună cu fratele meu și

clasa lui, în cadrul unei excursii organizate la școală, unde am rămas impresionată de o
apariție neobișnuită.
Plimbându-mă pe lângă diverse țarcuri, mi-a ieșit în cale o vulpe argintie, cum nu mai
văzusem vreodată. Ea era mică, agilă, avea blana groasă, pufoasă și sclipitoare ca neaua,
ochii ca două bobițe de mărgăritar, botișor rozaliu, o coadă stufoasă și șosetele abia vizibile
în marea de alb.
Un îngrijitor care trece pe lângă noi îmi explică de unde a venit acest exemplar rar.
Ea a fost adusă din Rusia, unde specia este de mult domesticită: mai întâi, a fost capturată și
închisă într-un țarc, apoi a fost hrănită la ore fixe, de câteva ori pe zi i se punea muzică și i se
vorbea cu blândețe, pentru ca, într-un final, să i se dea drumul din cușcă. Ea s-a întors a
doua zi la ora mesei.
Auzind cele relatate, am vrut să mângâi vulpea. Însă brusc, ea a sărit, a scos un țipăt
ascuțit și a luat-o la goană. Speriată, am alergat după ea. Până la urmă, am ajuns la un zid.
Eu i-am întins o bucată de pâine pe care o aveam în buzunar și am așteptat. Trece un minut,
trec două, trec trei... Vulpea s-a hotărât în sfârșit să se miște și să vină la mine. A apucat
pâinea și eu am reușit să o mângâi.
Așa s-a desfășurat prima mea întâlnire cu o vulpe argintie. Mi-a plăcut foarte mult și
sper să am ocazia să mai revin la acea fermă.