TESTUL 35

Rezumat

Domnul Daniels își anunță elevii despre tema lecției de azi, cărțile. Eleva îl respectă, dar nu îi
place să citească. Profesorul aduce caiete pentru scrierea unor jurnale, iar fata refuză ideea
la început, dar este surprinsă atunci când domnul Daniels anunță că nu le corectează. Atunci
când nu primesc un subiect din partea lui, pot scrie despre ce doresc. Profesorul anunță cele
două reguli ale activității și primește întrebări din partea elevilor, care își primesc caietele.
Max și Oliver, colegii de clasă/ fetei, insistă cu întrebările și își imaginează/planifică
mesajele. Domnul Daniels le cere să înceapă jurnalul și să fie originali/ șă își pună în valoare
personalitatea.
 O idee comună celor două texte este că profesorul joacă un rol important în procesul
de învățare și în evoluția elevului. În primul text, acesta își provoacă elevii la un exercițiu de
comunicare scrisă, iar în al doilea este prezentat rolul lui de mentor.

Consider că metoda este una eficientă. În primul rând, scrierea unui jurnal este o
activitate care îi entuziasmează pe elevi. În al doilea rând, regulile stabilita de domnul
Daniels le dă libertatea de a se exprima liber, fără frica evaluării. Atitudinea lor se schimbă
de la respingere totală „O, nu! Mai bine mănânc iarbă.”, la surpriză „Poftim?”, pentru ca, în
cele din urmă, să fie una pozitivă, de interes: „Ce grozav!”. (60)

Matilda

Un text care poate fi asociat cu fragmentul dat este romanul „Matilda” de Roald
Dahl. O asemănare constă în faptul că ambele texte abordează teme legate de școală, de
învățare, de relația profesor-elev: există în ambele texte un profesor care încurajează, ajută,
îndrumă protagonista în parcursul ei educativ. O diferență între cele două texte este metoda
prin care învață fiecare copil: în fragmentul-suport, eleva își dezvoltă capacitatea de
comunicare prin redactarea unui jurnal în colaborare cu profesorul. În schimb, Matilda
învață prin lecturi, în singurătate.

Cișmigiu & Comp.

Romanul adolescentului miop
Mă bucur pentru tine, însă/dar/iar ...
Când avem o frază, însă, ne uităm la logica ei.