Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sensul cuvintelor
Ea se ocupă cu:
- studierea schimbărilor de sens, de-a lungul existenței cuvintelor;
- analiza, sistematizarea și clasificarea sensurilor cuvintelor, existente la un
moment dat.
1. Cuvântul poate avea unul sau mai multe sensuri.
Într-un anumit context, cuvântul nu poate avea decât o singură semnificație. Aceasta
rezultă din relațiile pe care cuvântul le stabilește cu celelalte unități lexicale din context.
2. Cuvintele pot avea:
- sens propriu;
- sens figurat.
1. Sensul propriu este sensul obișnuit, folosit în mod curent. Este cel care domină sfera
semantică a cuvântului, primul care trezește în mintea vorbitorului imaginea obișnuită a
unui obiect, a unei acțiuni sau însușiri.
Deosebim:
2. Sensul figurat(conotativ) este sensul neobișnuit al unui cuvânt, cel care îmbogățește
puterea de expresivitate a cuvintelor, trezind în mintea vorbitorului o altă imagine. Apare
în cadrul unor expresii sau figuri de stil.
ex. ,, Pe-un picior de plai
Pe-o gură de rai... (Miorița)
Aplicații:
1. Foc
- Sens propriu de bază: A aprins focul în cămin.
- Sens propriu secundar: Pompierii chemați au stins rapid focul.
- Sens figurat: Fata avea un foc la inimă.
2. Oglindă
- Sens propriu de bază: Își privea chipul în oglindă.
- Sens propriu secundar: Soarele strălucea în oglinda apei.
- Sens figurat: Titlul oferă oglinda interpretării textului.
3. Frate
4. A ofta
5. Stea