AFECȚIUNI ALE GLANDELOR ENDOCRINE

I. AFECȚIUNI ALE HIPOFIZEI

Hipofiza este o glandă endocrină care conduce activitatea întregului sistem

hormonal. Ea este numită și creierul endocrin. pentru că produce hormoni tropi care
reglează funcția altor glande din corp: tiroida, suprarenale, gonadele.
Disfuncțiile cantitative ale secreției glandelor endocrine, sunt însoțite în
general de tulburări grave ale funcțiilor organismului.
Secreția excesivă sau deficitară a hormonului de creștere determină câteva
boli endocrine:

I. HIPERSECREȚIA (exces de hormon de creștere) poate produce:

1. la copii: gigantism (înălțime peste 2 m la maturitate, intelect normal)

2. la adult: acromegalie (creșterea exagerată a extremităților corpului și
a unor organe interne: mâini, picioare, limbă, nas, bărbie) .

II. HIPOSECREȚIE ( deficit de hormon de creștere) provoacă:

1. la copii: nanism (piticism) hipofizar (înălțime de aproximativ 1,20 m la

maturitate, corp proporționat, intellect normal.
2. la adult: îmbătrânire timpurie.
1
 Hiposecreția de hormon antidiuretic poate produce diabet insipid caracterizată
prin eliminarea din organism a unei cantități mari de apă sub formă de urină
(poliurie) și ingerarea unei cantități mari de lichide (polidipsie).

 Hipersecreția de hormon antidiuretic provoacă creșterea tensiunii arteriale.

1. GIGANTISM

Semne:

 Adenom hipofizar (în șaua turcească) – formă benignă – sunt 10 mm Cele mai
frecvente sunt microadenoame. cu apariția între vârsta de 30 și 60 de ani.
 Cefalee intensă.
 Pierderea vederii (în periferie).
 Vărsătură neurologică (în jet, fără greață).
 Hipertensiune craniană.
 Slăbiciune musculară.
 Disfuncții sexuale la bărbați.
 Poliurie.
 Tulburări de plăcere sexuală.
 Acneea.

Tratament:

 Neurochirugical.
 Gama Knife.
 Se dozează prolactină în sânge, care pune diagnosticul.

2. ACROMEGALIE

 Creșterea neproporțională a corpului (capul și extremitățile) ;

 Îngroșarea buzelor și a limbii ;
 Îndepărtarea dinților ;
 Lățirea mâinilor și picioarelor ;
 Alungirea și îngroșarea degetelor ;
 Lățirea și alungirea toracelui, care se cocoșează;
 Cefalee ;
 Îngroșarea vocii ;
2
  Astenie ;
 Somnolență ;
 Tulburări de vedere și de miros ;
 Crize epileptice ;
 Dismenoree ;
 Frigiditate ;
 Impotență, care evoluează 3-4 ani, terminându-se letal (provocată de o
hiperfuncție tumorală a celulelor eozinofile hipofizare).

Tratament:

 Radioterapie ;
 Chirurgie.

O formă de acromegalie este gigantismul, care se caracterizează prin, creșterea

îndeosebi în lungime  corpului. Apare la orice vârstă.

3. NANISMUL HIPOFIZAR:

    Se caracterizează printr-o dezvoltare somatică (înălțime și greutate)

necorespunzătoare vârstei, din cauza unei secreții insuficiente a hipofizei anterioare,
provocată de procese tumorale distructive și encefalite.

    Încetinirea sau oprirea creșterii și dezvoltării copilului, poate apărea la cice vârstă,
dar se face cu păstrarea proporțiilor, astfel încât, un pitic hipofizar, pare ca un adult
la scară redusă. Evoluează pe perioade lungi, în raport cu natura agentului, care a
provocat boala. 

Tratament :

 Chirurgical ;
 Hormonal ;
 Radioterapic.

4. DIABET INSIPID  Deficit de hormon antidiuretic.

Semne:

3
  Urină nediluată ;
 Poliurie (10-12 l/zi, cu densitate mică) și polidipsie, fără glicozurie și fără
leziuni renale ;
 Insomnii ;
 Tulburări de vedere ;
 Hipotermie ;
 Psihoze.

Tratament:

 Antidiuretic hormon (Desmopresina) ;

 Spray intranazal ;
 Chirurgical ;
 Fizioterapic ;
 Psihoterapic ;
 Înlăturarea polidipsiei și poliuriei, prin hormoterapie (extract de hipofiză
posterioară).

II. AFECȚIUNI ALE TIROIDEI

Glanda tiroidă are un rol important în reglarea metabolismului și funcțiilor

vitale ale organismului. Afecțiunile de la nivelul tiroidei pot fi cauzate de diferite
dereglări la nivelul producției de hormoni care, dacă nu sunt tratate la timp, se pot
agrava și cauza alte probleme de sănătate.

† AFECȚIUNI:

I. HIPOSECREȚIE TIROIDIANĂ:

1. Nanism tiroidian: " 1. talie mică

" 2. cretinism / idioțenie / retard intelectual
" 3. afecțiuni ale organelor interne
" 4. piele zbârcită / uscată.

2. Mixedem " apare la adulți,

" constă în acumularea de lichid mucos
" creștere în greutate, dar fără a avea surplus de nutrienți.

4
 3. Gușa endemică " apare din cauza unei alimentații lipsite de iod
" afectează în general populațiile aflate în zonele muntoase
" tiroida crește în volum foarte mult, dar are țesutul
nefuncțional
" se poate trata prin administrarea medicamentelor pe baza
iod și a unei alimentații bogate în iod (folosirea sării iodate).

II. HIPERSECREȚIA TIROIDIANĂ:

1. Boala Graves - este o afecțiune de natură autoimună care afectează glanda

tiroidă, fiind una dintre cele mai comune cauze ale hipertiroidismului. Aceaste
afecțiune este însoțită de obicei și de mărirea tiroidei, care produce apariția gușei
tiroidiene. Simptomele includ slăbirea mușchilor, tahicardie, iritabiliate crescută și
tulburarea somnului.

2. Boala Plummer  cunoscută și ca gușă toxică nodulară, este provocată de

noduli autonomi care produc hormoni tiroidieni în exces. Este cea de-a doua cauză a
hipertiroidismului, după Boala Graves.

3. Tiroidita  reprezintă inflamarea glandei tiroide. Deși inițial aceasta este

asociată cu secreția excesivă de hormoni tiroidieni, aceasta poate progresa și poate
provoca disfuncții la nivelul tiroidei, implicit și deficiență hormonală sau
hipotiroidism.
4. Tiroidita subacută  reprezintă o inflamație la nivelul parenchimului, care
favorizează producerea excesivă de hormoni tiroidieni. Aceasta este o afecțiune
temporară (hipertiroidism temporar) care poate dura câteva săptămâni sau luni.

5. Nodulul toxic tiroidian  acest nodul este o tumoră benignă a tiroidei, care
poate fi nefuncțională sau poate produce hormoni tiroidieni în exces.

6. Adenoame tiroidiene  sunt noduli care apar la nivelul parenchimului glandular

tiroidian și care pot sa producă hormoni tiroidieni. Acesti noduli produc dezechilibre
hormonale în organism. Există unele guși tiroidiene care pot să conțină și astfel de
noduli.

Menținerea sănătății glandei tiroide este esențială pentru ca funcțiile vitale ale
organismului să fie la nivel optim. În cazul în care nu sunt tratate la timp, roblemele
asociate glandei tiroide pot să favorizeze apariția altor probleme grave de sănătate.

5
IV. AFECȚIUNI ALE GLANDELOR SUPRARENALE

 Boala Cushing
Sindromul Cushing este o afecțiune determinată de excesul hormonilor
glucocorticoizi. Acesta se poate datora fie unei administrări excesive a acestor
hormoni ca tratament, fie unor modificări ale funcțiilor glandelor suprarenale
(glandele care secretă acești hormoni) sau a hipofizei (glandă care reglează secreția
celorlalte glande endocrine, inclusiv a suprarenalelor). Aceasta este mai frecventă la
femei, apare în jurul vârstei de 20-40 ani, și se manifestă prin:

 creștere în greutate • hiperpilozitate

 tulburări menstruale • hipertensiune arterială
 astenie musculară

În aproximativ 40% din cazuri pot apărea și simptome psihice precum

iritabilitate, tulburări de memorie și concentrare, anxietate, insomnii (instalare grea a
somnului, treziri frecvente în timpul nopții), scăderea libidoului, impotență sau chiar
stări depresive cu idei de inutilitate și idei suicidare.

 Boala Addison
În cadrul afecțiunilor glandelor suprarenale există și cazuri în care pot exista
manifestări determinate de o insuficiență cronică a acestei glande. Dintre acestea,
cea mai frecvent întâlnită este boala Addison. Cele mai intâlnite simptome ale
acestei afecțiuni sunt:

 hipotensiunea arterial • lipsa poftei de mâncare

 greața, vărsăturile • slăbiciunea musculară,
 scăderea în greutate • închiderea culorii pielii

Pe lângă acestea, în aproape toate cazurile de boală Addison, apare o profundă

astenie fizică, psihică și sexuală, însoțită de stări depresive.
Diagnosticarea afecțiunilor glandelor suprarenale se face prin corelarea
simptomelor clinice cu rezultatele unor analize hormonale specifice, a
hemoleucogramei, dar și a unor analize de laborator ce constau în determinarea
electroliților (sodiu, potasiu, calciu). Abia după stabilirea cauzei se poate pune un
diagnostic cert și stabilirea unei conduite terapeutice.
6
V. AFECȚIUNI ALE PANCREASULUI ENDOCRIN

Pancreasul este o glandă mixtă situată în cavitatea abdominală. Partea

endocrină a pancreasului, organizată în insule de celule, secretă hormonul numit
insulină (care ajută la utilizarea glucozei de către țesuturi și astfel scade cantitatea
de glucoză din sânge) .

A. HIPOSECREȚIA DE INSULINĂ:

 DIABETUL ZAHARAT
Diabetul zaharat este un sindrom complex cauzat de tulburarea secreției de
insulină de către pancreas sau de rezistența celulelor periferice ale organismului la
acțiunea insulinei.  

• Cauză " hiposecreție de insulină

 Simpome:

• hiperglicemie " glicemie mai mare de 120mg/g sânge).

• polidipsie (sete exagerată),
• polifagie (poftă de mâncare exagerată),
• poliurie (eliminarea unor cantități prin urină).
• glicozurie (glucoză în urină)
• acumularea de corpi în sânge " substanțe foarte toxice pentru SN în special.
• coma diabetică

OBS: Diabetul zaharat este favorizat de stres, sedentarism, consum exagerat de

alimente dulci / bogate în grăsimi, regim de viață cu puține ore de somn.

Pentru a se putea pune diagnosticul de diabet zaharat este nevoie ca valoarea

glicemiei sanguine determinate a jeun (dimineața pe nemâncate, cu un post alimentar
de minim 8 ore) să fie de peste 126 mg/dl în condițiile în care valorile normale ale
acesteia sunt cuprinse între 60 și 110 mg/dl.  

 Clasificarea diabetului zaharat. Diabetul zaharat este clasificat în 3 categorii:

 tip 1, cunoscut și ca diabet insulinonecesitant

7
  tip 2 diabet gestațional (care debutează în timpul sarcinii)
 diabetul datorat altor cauze

B. HIPERSECREȚIA DE INSULINĂ

 COMA HIPOGLICEMICĂ.

• Cauză " hipersecreție de insulină " scăderea drastică a glucozei din sânge.
• Simptome " afectarea SN, leșin / comă (este foarte periculoasă putând ajunge
chiar la deces), daca nu se administrează în timp util gluceroză/
intravenos.
Pacientul este inconștient, prelungirea timpului de stare hipoglicemică
comatoasă corelându-se cu degradarea neuronală a pacientului (cu cât numărul de
evenimente comatoase și intervalul de timp este mai mare, cu atât pacientul va avea
pierderi cerebrale mai severe, ireversibile). Se poate ajunge și la decesul pacientului.