„genunchii verzi”, „obrazul ciupit”, „deget...

dureros și umflat”, „limba colorată albastru-

violet”, „nasul îngălbenit de polen”
1. Consider că fetița este o ființă deosebit de creativă.
 2. Ea este capabilă să inventeze jocuri noi indiferent de anotimp: iarna se joacă cu
sania sau merge la patinoar, primăvara aleargă după fluturi și ...
3. Ea are o perspectivă originală asupra lumii: vede zăpada ca pe „dezordine...”, vede
jocul ca pe o datorie/luptă „”.

Se pot asocia fragmentele din romanul Simonei Popescu cu textul „Amintiri din copilărie”
(de Ion Creangă), fiindcă ambele abordează tema copilăriei și a jocurilor ei. Atât fetița din
„Exuvii”, cât și Nică au parte de o copilărie liberă, aventuroasă, plină de năzbâtii pe care le
desfășoară în exteriorul casei, în natură, în ciuda oricărui obstacol (în ciuda vremii, al
juliturilor). O diferență constă în personalitatea copiilor: astfel, în timp ce fetița este delicată
și visătoare, se joacă fără a răni fluturii, pe când băiețelul riscă să rănească pupăza din tei.
Deci, genul personajelor poate contribui la această diferență.
Cred/ că jocurile pe calculator ne strică vederea./
Mă gândesc ///

Nimănui nu-i plac temele.

A scrie ți se pare greu?
Este greu a scrie?

Ar ști (infinitiv)
fiii

fiu-fii-fiii

arbitri
 Personajul principal al textului este chiar naratorul-personaj, care relatează la
persoana I amintiri din copilăria sa. La momentul întâmplărilor descrise, acesta apare în
ipostaza unei fetițe înconjurate de un grup de prieteni, despre care se vorbește în al treilea
paragraf.
Prin auto-caracterizare, se construiește portretul fizic al fetei, așa cum arată ea în
urma activităților recreative, dar totodată obositoare, ce o epuizează fizic: „genunchii verzi”,
„obrazul ciupit”, „deget... dureros și umflat”, „limba colorată albastru-violet”, „nasul
îngălbenit de polen”. Astfel, ea își demonstrează o trăsătură importantă de caracter, curajul
de a se aventura în orice joc și de a trece peste orice obstacol. Textul pune accentul pe
această perspectivă aventuroasă a jocurilor copilăriei.
Prin caracterizare indirectă, rezultată din atitudinea și vorbele personajului, se
conturează o trăsătură morală dependentă de tema copilăriei: jocul de rol este o metodă a
copiilor de a își imagina că participă la experiențe extraordinare. Replica semnificativă din
final „la luptă, la datorie!” arată spiritul inventiv și creativitatea acestora.
Personajul întruchipează o valoare importantă pentru mine personal, și anume
perseverența. Ea nu se dă bătută indiferent de consecințele jocurilor sale, ci vede partea
pozitivă și în zgârieturile și ciupiturile pe care i le provoacă elementele naturii.