Florița

- O fata frumoasă „Toți drumeții care poposeau la han o îndrăgeau pe fată și se mirau de
frumusețea ei neasemuită. O alintau „floarea cea frumoasă de la crâșma din codru”.
- „chiar și îmbrăcată în haine de rând, a cucerit pe loc inimile aleșilor oaspeți”
- Oglinda îi răspunde mereu că „Florița e cea mai frumoasă”
- Când a fost dusă în pădure de Baba-Cloanța, căprioara a rămas țintuită în loc, deoarece
farmecul fetei lua mințile oamenilor și animalelor deopotrivă”
- Curajoasă, harnică (caracterizare indirectă): Deși află de la cocoșat că hoții sunt foarte
răi și că riscă să fie ucisă, aceasta se apucă să trebăluiască prin casă și să facă de
mâncare. De asemenea, îi înfruntă pe hoți, fără frică, spunându-le că dacă se vor lăsa
de rele, ea le va găti în fiecare zi

Cerințe
- Precizarea a două date de identificare a personajului (nume, vârstă, ocupație, origine,
portret fizic;
- numirea a două trăsături morale ale personajului;
- ilustrarea a două mijloace de caracterizare diferite, prin câte o secvență comentată;
- corelarea unei valori personale cu una dintre valorile personajului.

Caracterizarea personajului Florița (testul 6)

Florița, din basmul „Florița din codru” repovestit de Adina Popescu este personajul
principal din text, deoarece participă activ la toate momentele acțiunii. Ea ilustrează
concepția scriitorului conform căreia literatura poate fi o sursă de educație, impunând un
model uman demn de urmat. Florița este o fată frumoasă pe care hangiul o găsește într-o
poiană și pe care, hotărăște împreună cu hangița să o crească ca pe copilul lor.

Protagonista este caracterizată direct atât de narator cât și de alte personaje, iar faptele
și relațiile cu celelalte personaje și numele constituie puncte de reper în caracterizarea
indirectă.

Încă din incipitul textului, Florița este caracterizată direct de către narator, modalitate
prin care ni se oferă informații legate de portretul său fizic. Frumusețea este o trăsătură
dominantă a acesteia: „Toți drumeții care poposeau la han o îndrăgeau pe fată și se mirau
de frumusețea ei neasemuită. O alintau „floarea cea frumoasă de la crâșma din codru.” De
asemenea, personajul este caracterizat direct și de oglinda personificată, care atunci când
este întrebată de hangiță, cine este cea mai frumoasă dintre cele două, aceasta îi răspunde:
„Florița e cea mai frumoasă.”

Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a
vorbi sunt dovada unui model de virtute: o fată harnică și bună, deoarece îi face un bine
cocoșatului pe care îl întâlnește la casa bandiților apucându-se de trebăluit prin casă și de
făcut mâncare, cu toate că este avertizată că riscă să fie ucisă dacă bandiții o vor găsi
acolo. Curajul de care dă dovadă este o altă trăsătură care reiese din caracterizarea
indirectă a personajului. Florița îi înfruntă pe hoți fără frică, ieșind din ascunzătoare și
spunându-le că dacă se vor lăsa de rele, ea le va găti în fiecare zi. Caracterizarea prin
nume constituie o altă metodă indirectă de caracterizare, numele său - Florița, fiind
derivat de la substantivul „floare”, iar floarea face trimitere la frumusețe.

Având în vedere trăsăturile mai sus menționate, personajul Florița este unul înzestrat
cu o serie de calități atât morale cât și fizice, printre care se numără: hărnicia, curajul,
bunătatea și frumusețea. Consider că hărnicia și bunătatea personajului sunt valori care
mă definesc, deoarece ajutorul pe care îl ofer persoanelor din jurul meu, îmi creează o
stare de bine.