Relatia dintre doua personaje in romanul “Baltagul”

de Mihail Sadoveanu

Mihail Sdoveanu face parte din seria marilor povestitori ai

literaturii romane alaturi de Ion Neculce si Ion Creanga.”Baltagul” este
un roman scris de Mihail Sadoveanu si publicat pentru prima oara in
volum, in anul 1930 de catre editura “Cartea Romaneasca” din Bucuresti
in perioada interbelica.
Este un roman deoarce este o specie a genului epic in proza, de
dimensiuni mari, cu o actiune complexa si complicata, desfasurata pe
mai multe planuri narative (paralele sau intersectate), cu personaje
numeroase antrenate in conflicte puternice.
Baltagul poate fi considerat un roman mitic întrucât preia și
dezvoltă motivele principale din balada “Miorița”. Romanului i se
alătură două mituri universale: cel al călătoriei și cel al căutării lui Osiris
de către Isis. Ca și în Miorița, în “Baltagul” există trei ciobani care
coboară cu turmele de la iernat și doi dintre ei invidioși și lacomi,
hotărăsc să îl ucidă pe cel de-al treilea, pe cel moldovean.Dacă în baladă,
crima este doar ipotetică deoarece ciobanul moldovean află de la oita sa
intențiile celorlalți, în roman crima se înfăptuiește fără ca cel ucis să fie
prevenit. In ambele creații, apare personajul feminin pornit în căutarea
celui dispărut.In baladă este mama ciobanului, iar în roman este soția
acestuia.De asemenea, motivul crimei și cel al animalului credincios se
regăsesc în ambele opere.
Este un roman tradiţional deoarece se prezintă viaţa satului
românesc. Opera literară valorifică tradiții românești precum: oierit, tors
ritualuri de sărbători etc. Acest univers se bazează pe credința creștină a
poporului român dar și pe obiceiurile precreștine precum vizita la baba
Maranda și mulțimea superstițiilor de care se ține seamă cu atenție.
 Aparține realismului prin prezentarea veridica a realității, prin
perspectiva narativa obiectiva, prin personajele care sunt prezentate în
mediul lor de viață, ilustrând diferite tipuri umane (preotul, ciobanul,
vrăjitoarea), prin utilizarea amanantului semnificativ în conturarea
atmosferei sau a personajelor.
Este un roman polițist deoarece se prezintă cercetările intreprinse
de Vitoria care se transformă într-o adevărată anchetă.Asemenea unui
detectiv, ea urmărește drumul pe care l-a parcurs soțul ei, se gândește la
ipoteze, făcând conexiuni logice.Sunt prezente elementele unui roman
polițist și anume: victima, criminalul, detectivul, complicele.
Tema romanului ilustrează viața munteană din Moldova, de la
începutul secolului XX.Aceasta se evidențiază prin tipul tăranului
păstrător al lumii arhaice și patriarhale.Aceasta se armonizează și cu alte
teme specifice lumii sadoveniene: natura, miturile, iubirea, arta
povestirii, înțelepciunea.
Semnificația titlului face referire la un topor cu o coadă lungă,
care are mai multe folosinte în text.In primă fază, baltagul reprezinta
maturizarea lui Gheorghiță, acesta primindu-l înainte de călătoria sa
alături de Vitoria.Baltagul mai reprezinta si unealta magica, însușită de
personajul negativ si recucerita de erou, ca un simbol al infaptuirii
dreptatii.
Perspectiva narativă este obiectivă, narațiunea fiind realizată la
persoana a-III-a de către un narator omniscient și omniprezent, însă
aceasta este completata de personajul-reflector Vitoria.
Timpul acțiunii este vag precizat, prin repere temporale de natură
religioasă (aproape de Sfântul Andrei, în Postul Mare), iar toposul ales
este satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței, dar și zona de
câmpie, Cristești în Balta Jijiei.
Statutul social al personajului principal este cel de mamă și de
soție, pe care și le asumă cu responsabilitate și devotament: pe fiică o
educă în spiritul tradiției, iar pe Gheorghiță îl responsabilizează prin
călătoria inițiatică ce contribuie la maturizarea sa. Gheorghiță, unul
dintre personajele secundare ale romanului, este fiul Vitoriei si al lui
Nechifor Lipan, unul dintre cei “sapte prunci cu care-i binecuvantase
Dumnezeu” , din care le ramasesera doar doi.El ere indragit mai mult de
mama, care il ocrotea si-l apara ori de cate ori in ochii lui Lipan erau
nouri de verme rea.
Sub aspect moral, Vitoria este o femeie neștiutoare de carte, dar
inzestrata, cu o inteligență nativă extraordinară. Neștiința de carte este
suplinită de o bună cunoaștere a tradițiilor și a semnelor naturii.In
roman, Vitoria acționează permanent ca om al datoriei față de credință,
tradiție și soț.Când pleacă în căutarea soțului, ea pornește spre
necunoscut, însă, inteligența, intuiția si perspicacitatea o ajută să își
îndeplinească misiunea grea de a-și înhuma soțul și de a-i găsit pe
ucigași.Cand vine vorba de Gheorghiță, acesta se dovedește un
adolescent curajos, inteligent, docil față de mamă, respectuos și
harnic.Acesta este un personaj puternic si ascultator, ajutand-o pe
Vitoria in calatoria ei.
Din punct de vedere psihologic, personajul principal capata si
mai multa putere dupa ce isi duce la indeplinire misiunea.Se simte o
femeie realizata deoarece Nechifor si-a gasit linistea prin înhumare, iar
dreptatea a triumfat.Fiul ei face parte din categoria eroilor care se
maturizează brusc sub imperiul unei tragedii familiale. El se inițiază
treptat, dar și rapid, trecând prin faze de uimire si de contemplare,
ajungând sa fie față în față cu ucigașul tatălui sau, chiar lovindu-l pe
acesta cu baltagul.
Vitoria Lipan este caracterizata fizic si moral, prin mijloace
specifice caracterizarii directe, cat si indirecte.
Portretul sau moral reiese din fapte, gesture, limbaj, ganduri si
atitudine.Este un tip complex de feminitate deoarece în ea coexistă
spiritul practic (vinde produse pentru a face rost de bani în vederea
călătoriei, face ordine in gospodărie, lasandu-l pe argatul Mitrea să aibă
grijă de casă, iar pe Minodora o duce la mănăstire), cel religios (face
daruri bisericii, postește, se spovedește și se împărtășește), dar și o
predispoziție pentru superstiții (o vizitează pe vrăjitoarea satului, baba
Maranda, crezând că poate neliniștea și stările contradictorii vor fi
spulberate; crede în visele premonitorii).Pentru a alunga incertitudinile
care o macinau de ceva timp, decide să plece la drum împreună cu fiul
ei, Gheorghiță, dand dovadă de responsabilitate și curaj.Călătoria pe
care o întreprinde scoate în evidență și alte laturi ale personalității sale:
este inteligentă, o bună organizatoare și o cunoscătoare a psihologiei
umane. Este o păstrătoare a tradițiilor, trăsătură ce reiese din scena
nunții și cea a botezului (la botez oferă bani copilului, iar la nuntă
închină un pahar de vin în cinstea mirilor).Este caracterizata in mod
direct de catre fiul sau: “Mama asta trebuie sa fie fermecatoare;
cunoaste gandul omului…”.Portretul fizic este realizat direct de narator,
Vitoria aflandu-se in etapa deplinei maturități, dar având trăsături încă
frumoase: “Ochii ei căprii, în care parcă se răsfrângea lumina castanie
a părului”.
Gheorghiță este caracterizat atât fizic cât și moral, prin mijloace
specifice caracterizării directe, cât și indirecte.
Portretul sau moral reiese din fapte, gesturi, limbaj, ganduri,
atitudine si din relatia sa cu celelalte personaje.Acesta este harnic și
ascultător, implicându-se în activitățile gospodărești.Este o fire
protectoare, călăuzind-o pe mama sa în călătorie.Inca de la inceput,
Gheorghita este prezentat ca un personaj temator (“D-apoi om putea
razbi, mamuca?“) gandindu-se mai mult la horele din sat, insa femeia
observa atitudinea retinuta a fiului ei, caracterizandu-l ca fiind “sfios si
nesigur”.Cel mai greu moment pentru flăcău, a fost acela în care a
coborât în prăpastie și a descoperit osemintele tatălui său.El dă dovadă
de bărbăție, stăpânindu-și emoțiile puternice, subordonandu-se
cerințelor mamei sale “ Bine mamuca, suspina flacaul.Oi sta aici, dupa
cum imi poruncesti”.Cand Vitoria ii face pe vinovati sa isi recunoasca
vina, Calistrat se napusteste asupra lui Gheorghiță, insa flacaul dand
dovada de curaj si sete de dreptate, il loveste cu baltagul in frunte.Avand
saptesprezecce ani, “Gheorghiță era un flăcău sprâncenat ș-avea ochii
ei”.De asemenea, acesta poseda un “zambet frumos, ca de fata”,
deasupra caruia se remarca mustacioara care abia incepea sa “infireze”.
In concluzie, cele doua personaje se completeaza perfect,
facand o echipa buna, reusind intr-un final sa faca dreptate in ceea ce
prieveste uciderea lui Nechifor.