1930

CARACTERIZARE VITORIA LIPAN

Introducere
Publicat în anul 1930, romanul ,,Baltagul” scris de Mihail Sadoveanu stabilește o nouă direcție
de evoluție a literaturii românești într-un moment în care tendința generală e de reînnoire a prozei.

Romanul are la bază multiple surse de inspirație:

1) În primul rând Mihail Sadoveanu a pornit de la un caz din realitate, descoperit în arhivele
judecătorești ale timpului, un caz în care doi ciobani l-au omorât pe cel de-al treilea, de aici
reieșind caracterul realist al operei.
2) Mai apoi, scriitorul s-a inspirat din balada populară mitică „ Miorița”, fapt susținut de
motto-ul „ Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne !”. În baladă nu aflăm deznodământul și dacă
păstorul a fost ucis, însă în roman crima se produce, romanul putând fi astfel considerat o
continuare, pe alt plan, al baladei.
3) Totodată, Sadoveanu valorifică mitul egiptean al lui Isis și Osiris în care Isis pornește
împreună cu fiul său în căutarea soțului Osiris ce fusese ucis, scenariul apărând și în Baltagul
prin intermediul personajului principal, Vitoria Lipan.

Tipologie
Pierzându-și uneori aura mitică de „ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și
poposesc în realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane. În acest sens, personajul lui Sadoveanu
este tipic pentru categoria muntenilor ce trăiesc la interferența dintre lumea nouă și cea veche. Vitoria
ilustrează tipul eroinei populare ce are calitățile omului simplu, criticul literar Nicolae Manolescu
considerând-o „ femeie în țara bărbaților”.

Statut social, moral, psihologic

Social - conturat în primele capitole ale romanului: o munteancă simplă, mamă a doi copii -
Minodora și Gheorghiță și soția lui Nechifor Lipan, văduvă după moartea sa.
Moral - este o femeie înzestrată cu o inteligență nativă deosebită și cu spirit justițiar deoarece
vrea să facă dreptate în privința morții soțului său. De asemenea, dovedește hotărâre și simț practic.
Psihologic – credincioasă, atentă la semnele naturii sau la visele premonitorii, se roagă
divinității și ține post negru pentru a se putea purifica sufletește.

Caracterizare
Personajul este caracterizat atât în mod direct, cât și indirect.

Direct
1. Naratorul îi realizează portretul fizic prin intermediul caracterizării directe, descriind-o ca
fiind o femeie frumoasă, cu ochi căprui „ aprigi și încă tineri” ce „ căutau zări necunoscute”.

2. E caracterizată și de îmbrăcămintea pe care o purta, aceasta fiind una tradițională. Vitoria

purta catrință, de aici reieșind faptul că refuza să renunțe la obiceiuri și tradiții, respingând
modernismul. E surprinsă de asemenea în ipostaza de detectiv cu ,,basma” și cu ,,opinci”.
- Bețigașul folosit de ea în ultimele capitole ale romanului este semnul distinctiv al celor aleși.

3. Restul personajelor o descriu ca fiind ,,dușmănoasă”. În timp ce spun despre celelalte femei
că sunt mai prietenoase, o consideră pe Vitoria „ de pe altă lume”, afirmând că „ taie cu
 vorba, nu cu baltagul”. Pe de altă parte, unele persoane o percep drept misterioasă și o
femeie ce cunoaște bine comportamentul oamenilor: „Mama asta trebuie să fie
fermecătoare”.

4. Vitoria se autocaracterizează ca fiind deșteaptă și vicleană: „ eu te citesc pe tine, măcar că

nu știu carte”, inteligența sa fiind una nativă, deși nu a avut parte de o educație.

Indirect
Caracterizarea directă se împletește cu mult mai ampla caracterizare indirectă. Personajul este
caracterizat în mod indirect prin fapte, gesturi, limbaj cât și prin prisma relațiilor cu celelalte personaje.

1. Apelează mereu la divinitate pentru a o ajuta, de aici reieșind faptul că este credincioasă.
În acest sens sunt relevante vorbele sale din final „ Dumnezeu să te ierte”.

2. Ea este superstițioasă , această caracteristică reieșind din legătura pe care o are cu mediul
atunci când citește semnele naturii la Dorna. Crede că vântul o anunță că e pe drumul cel
bun iar ceața îi dă semn de popas.

3. De asemenea, ea dă dovadă de curaj atunci când depășește hotarul satului în căutarea lui
Nechifor. În satul tradițional doar bărbatul putea ieși din limitele satului, ea își depășește
astfel condiția.

4. Din relația cu copiii săi reiese faptul că Vitoria are un spirit conservator, ea interzicându-i
Minodorei să se îndepărteze de tradiție „ îți arăt eu coc”, „ în legea noastră trebuie să
trăiești și tu”. De asemenea, ea este aspră cu fiul său pentru a-l ajuta să se maturizeze și să
ajungă la postura de inițiat.

5. Caracterizarea indirectă a personajului este conturată de numele său, ce are semnificații

simbolice, „ Vitoria” desemnând victoria binelui asupra răului.

În acest sens relevant este și titlul operei, „ Baltagul” reprezentând un topor cu două tăișuri: pe de-
o parte este arma crimei, pe de altă parte e un instrument al dreptății pentru Vitoria. În basmele
populare românești acesta este furat de fințele malefice și redobândit de personajul pozitiv.

Conflicte:
1. Vitoria trăiește la începutul romanului un puternic conflict interior cauzat de dispariția soțului
său. Ea pornește la drum hotărâtă să-și găsească soțul, să facă dreptate și să-l înmormânteze.

2. Al doilea conflict este cel dintre personajul Vitoria și cei doi ucigași ai soțului său, acesta fiind
unul exterior. Prin intermediul conflictului este evidențiată inteligența personajului, aceasta
demascându-i pe făptași.

3. În operă este prezent, de asemenea, un conflict între lumea arhaică și cea modernă. Vitoria
este un spirit conservator, în timp ce copiii săi sunt receptivi la noutăți. Ea este prezentată ca
fiind o fire autoritară, deoarece îi readuce pe copii la rolurile tradiționale.

Scene

I. O scenă reprezentativă pentru evidențierea spiritului conservator al Vitoriei este cea în

care aceasta decide să nu aștepte ca autoritățile locale să facă demersurile pentru a-l căuta
pe Nechifor Lipan, ea preluând ancheta în propriile mâini. In acest fel, Vitoria își arată
scepticismul față de noile proceduri și justiție.
 II. O altă secvență semnificativă este cea a părăstasului. Vitoria demonstrează că este un bun
psiholog, intuind că principalul vinovat de crimă este Calistrat. Prin insinuări și
manipulare ea îl face pe acesta să cedeze psihic și să își recunoască vina.
În acest sens, ea pare să cunoască tâlcul mitului lui Orfeu și Euridice. Se știe că Orfeu a
convins-o pe zeița Persefona să i-o redea pe Euridice, cu condiția de a nu privi înapoi până la
ieșirea din Infern, însă acesta a încălcat interdicția, soția sa dispărând pentru totdeauna și
nemaiputând fi recuperată. Astfel, după ce înfăptuiește ritualul de înmormântare, Vitoria nu
mai privește înapoi precum Orfeu, ci gândurile i se proiectează spre viitor ( În acest fel se
poate înfăptui dreptatea fără de care sufletul ei nu și-ar fi găsit liniștea).

Concluzie
În lumina celor arătate, Vitoria Lipan este un personaj feminin complex și memorabil, George
Călinescu considerând-o „un Hamlet feminin.”