INTERBELICA- Romanul realist, mitic, tradiționalist

-1930-
BALTAGUL
De MIHAIL SADOVEANU
Introducere

Mihail Sadoveanu este unul dintre marii prozatori ai secolului al XX-lea, acesta creând
o impresionantă operă literară care cuprinde povestiri, nuvele, romane, având ca teme
esenţiale: istoria, condiţia umană, natura, viaţa satului. Romanul ‘’Baltagul ‘’ de Mihail
Sadoveanu, publicat in anul l
1930, este „probabil singurul roman obiectiv” al scriitorului si aduce o formulă românească
inedită in peisaul epicii interbelice: polimorfismul structurii, ‘’amestecul de roman realist şi
naraţiunearhetipală grefată pe un scenariu poliţist”.

Personajul este o categorie literara plasmuita de autor in universul fictiunii si care

reprezinta centrul ordonator al intregii actiuni.

Romanul este specia epicii culte, in proză, de dimensiuni ample, care dezvoltă o
actiune stufoasă, declanată de o intritrigă profundă, dilematică, cu un conflict bivalent, la
care participă numeroase personaje, individualizate si complex caracterizate.

REALISM: Este un current literar aparut in a doua jumatate a sec. XIX in Franta, ca o
reactie impotriva romantismului. Principiile estetice ale acestui curent sunt : prezentarea veridica si
obiectiva asupra realitatii, stil sobru impersonal, viziune critica asupra societatii si tipologizarea
personajelor.

Proză realist- obiectiva, se realizează prin narațiunea la persoana a III a, nonfocalizată.

viziunea “dindărat”, presupune un narator obiectiv, detasat, care nu se implică în faptele
prezentate. naratorul omniscient Știe mai mult decât personajele sale și, omniprezent, controlează
evoluția lor ca un regizor universal. el plănuiește traiectoriile existenței personajelor, dar acestea
acționează automat, ca niște marionete.

Titlul
Titlul evidențiază victoeia binelui asupra răului , justiție înfăptuită prin intermediul
celor două personaje. „ Baltagul” reprezentând un topor cu două tăișuri: pe de-o parte este
arma crimei, pe de altă parte e un instrument al dreptății. În basmele populare românești
acesta este furat de fințele malefice și redobândit de personajul pozitiv. Se evidențiază astfel
antiteza dintre baltagul lui Calistrat Bogza care reprezintă moartea și baltagul lui
Gheorghiță, simbol al justiției.

Tema
Tema romanului surprinde drumul parcurs de Vitoria Lipan pentru aflarea adevarului
despre moartea sotului ei, urmata de savarsirea dreptatii prin pedepsirea vinovatiilor. De
asemenea, se regasesc si alte teme ale opere sadoviene si anume: natura, iubirea, viata
pastorala, calatoria. In acelasi timp, romanul prezinta monografia satului moldovenesc de la
munte.

Narațiunea se face la persoana a treia iar naratorl omniprezent și omniscient reconstituie în

mod obiectiv, prin tehnica destinului și observației, lumea satului de munteni și acțiunile Vitoriei

Romanul are la bază multiple surse de inspirație:

1) În primul rând Mihail Sadoveanu a pornit de la un caz din realitate, descoperit în

arhivele judecătorești ale timpului, un caz în care doi ciobani l-au omorât pe cel de-al
treilea, de aici reieșind caracterul realist al operei.
2) Mai apoi, scriitorul s-a inspirat din balada populară mitică „ Miorița”, fapt susținut de
motto-ul „ Stăpâne, stăpâne, mai cheamă ș-un câne !”. În baladă nu aflăm
deznodământul și dacă păstorul a fost ucis, însă în roman crima se produce, romanul
putând fi astfel considerat o continuare, pe alt plan, al baladei.
3) Totodată, Sadoveanu valorifică mitul egiptean al lui Isis și Osiris în care Isis pornește
împreună cu fiul său în căutarea soțului Osiris ce fusese ucis, scenariul apărând și în
Baltagul prin intermediul personajelor Vitoria Lipan și a fiului său Gheorghiță.

Tipologie RELATIE
Pierzându-și uneori aura mitică de „ ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii
și poposesc în realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane. În acest sens, Vitoria este
tipică pentru categoria muntenilor ce trăiesc la interferența dintre lumea nouă și cea veche.
Vitoria ilustrează tipul eroinei populare ce are calitățile omului simplu, în timp ce fiul său
Gheorghiță, ilustrează tipul tânărului neinițiat, reprezentant al generației ce are înclinație
spre modern, noutăți.

Tipologie CARACTERIZARE
Pierzându-și uneori aura mitică de „ ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii
și poposesc în realitatea noastră profană, ilustrând tipuri umane. În acest sens, personajul lui
Sadoveanu este tipic pentru categoria muntenilor ce trăiesc la interferența dintre lumea nouă
și cea veche. Vitoria ilustrează tipul eroinei populare ce are calitățile omului simplu, criticul
literar Nicolae Manolescu considerând-o „ femeie în țara bărbaților”.

Statutul social, moral, psihologic

Social
- Vitoria - o munteancă simplă, mamă a doi copii-Minodora și Gheorghiță și soția lui
Nechifor Lipan, văduvă după moartea sa.
- Gheorghiță –spre deosebire de ea, are un statut social nedefinit, e fiu de oier, după
moartea tatălui preia statutul de cap al familiei.
Moral
- Vitoria este o femeie înzestrată cu o inteligență nativă deosebită și cu spirit justițiar
deoarece vrea să facă dreptate în privința morții soțului său .De asemenea dovedește hotărâre
și simț practic.
- Gheorghiță - blând, echilibrat, imatur.
Psihologic
– Vitoria credincioasă, atentă la semnele naturii sau la visele premonitorii, se roagă
divinității și ține post negru pentru a se putea purifica sufletește.
- Gheorghiță – la început e prezentat ca un adolescent, interesat de întâlnirile cu cei
de vârsta lui, de horă, chiar dacă familia îi incredința anumite responsabilități precum păzitul
oilor. Acesta era de asemenea nesigur pe propria persoană, urmând ca la finalul călătoriei să
devină un caracter puternic.

Caracterizarea
Cele două personaje sunt create dintr-o sumă de calități și defecte acestea reieșind atât
din caracterizarea directă cât și indirectă.

Vitoria
Directă:
1. Naratorul îi realizează portretul fizic prin intermediul caracterizării directe,
descriind-o ca fiind o femeie frumoasă, cu ochi căprui „ aprigi și încă tineri”
2. E caracterizată și de îmbrăcămintea pe care o purta, aceasta fiind una
tradițională.Vitoria purta catrință de aici reieșind faptul că refuza să renunțe la
obiceiuri și tradiții respingând modernismul.
3. Restul personajelor o descriu ca fiind dușmănoasă.În timp ce spun despre
celelalte femei că sunt mai prietenoase, o consideră pe Vitoria „ de pe altă
lume”, afirmând că „ taie cu vorba, nu cu baltagul”.Pe de altă parte unele
persoane o percep drept misterioasă și o femeie ce cunoaște bine
comportamentul oamenilor: „ mama asta trebuie să fie fermecătoare” .
[4.] 4. Vitoria se autocaracterizează ca fiind deșteaptă și vicleană „ eu te citesc
pe tine, măcar că nu știu carte”, inteligența sa fiind una nativă, deși nu a avut
parte de o educație.

Indirectă :
Caracterizarea directă se împletește cu mult mai ampla caracterizare indirectă.
Personajul este caracterizat în mod indirect prin fapte, gesturi, limbaj cât și prin prisma
relațiilor cu celelalte personaje.

1.Apelează mereu la Dumnezeu pentru a o ajuta, de aici reieșind faptul că este

credincioasă
„ Dumnezeu să te ierte”- la final.
2. Ea este superstițioasă , această caracteristică reieșind din legătura pe care o are cu
mediul atunci când citește semnele naturii la Dorna.Crede că vântul o anunță că e pe drumul
cel bun, ceața îi dă semn de popas.
3. De asemenea ea dă dovadă de curaj atunci când depășește hotarul satului, în
căutarea lui Nechifor.În satul tradițional doar bărbatul putea ieși din limitele satului, astfel ea
își depășește condiția.
4.Din relația cu copiii săi reiese faptul că Vitoria are un spirit conservator, ea
interzicându-i Minodorei să se îndepărteze de tradiție „ îți arăt eu coc”, „ în legea noastră
trebuie să trăiești și tu”. De asemenea, ea este aspră cu fiul său pentru a-l ajuta să se
maturizeze și să ajungă la postura de inițiat.
5. Caracterizarea indirectă a personajului este conturată de numele său, ce are
semnificații simbolice „ Vitoria” desemnând victoria binelui asupra răului.

În acest sens relevant este și titlul operei, „ Baltagul” reprezentând un topor cu două
tăișuri: pe de-o parte este arma crimei, pe de altă parte e un instrument al dreptății pentru
Vitoria. În basmele populare românești acesta este furat de fințele malefice și redobândit de
personajul pozitiv.
 Gheorghiță
Direct:
Acesta este caracterizat în mod direct de către autor care îi alcătuiește portetul fizic,
asemănându-l cu mama sa ,, avea ochii ei”, acesta menționând de asemenea că începea să îi
apară „ mustăcioara”.
Indirect:
In mod indirect este caracterizat prin vorbele sale, fapte, gesturi, nume și relația cu alte
personaje.
1. Nefiind încă desprins de lumea basmelor și a copulăriei, Gheorghiță îi judecă pe cei
din jur ca făcând parte dintr-o lume fantastică, diferită de a lui. De aceea văzând că mama sa
îi intuiește gândurile, acesta rămâne confuz și uimit, vorbele sale evidențiindu-i imaturitatea ,,
mama asta trebuie să fie fermecătoare”.
2. De asemenea tot din limbajul său reiese că este temător, acesta spunându-i mamei
sale ,, om putea răzbi?”.
3. Gheorghiță – făcând trimitere la Sfântul Gheorghe, ucigașul balaurului.Numele
prevestește destinul său, el ucigând în final criminalul.
4. El este în același timp mai interesat de horele din sat decât de liniștea mamei, de aici
reieșind faptul că îi pasă mai mult de distracție și nu înțelege stările mamei sale: ,, răspunse,
mâhnit căci nu se mai putea bucura de hora de a doua zi”.

Conflicte

1. Vitoria trăiește la începutul romanului, un puternic conflict interior cauzat de

dispariție soțului său . Ea pornește la drum hotarâtă să-și găsească soțul, să facă
dreptate și să-l înmormânteze. Conflictul o împinge pe Vitoria să îl ia și pe fiul său
Gheorghiță cu ea, considerând că acesta s-ar maturiza în acest fel, pe parcursul
călătoriei.

[2.] Al doilea conflict este cel dintre personajele pozitive și cei doi ucigași ai soțului său,
acesta fiind unul exterior. Prin intermediul conflictului este evidențiată inteligența
personajului principal Vitoria și curajul lui Gheorghiță.

2.[3.] În operă este prezent, de asemenea, un conflict între generații, între lumea arhaică și
cea modernă.Vitoria este un spirit conservator, în timp ce Gheorghiță este receptiv la
noutăți. Ea este prezentată ca fiind o fire autoritară, deoarece îi readuce pe fiul său la
rolurile tradiționale.

Scene

O scenă semnificativă pentru această caracteristică este cea pregătirii pentru căsătorie. Ea
ceea ce presupune călătoria, așa că face toate pregătirile necesare. se supune unui ritual de
purificare: Ține post negru 12 vineri, merge împreună cu fiul ei la biserică pentru a se închina la
Sfânta Ana, vinde diverse lucruri pentru a face rost de bani de drum, se duce la Piatra Neamț
pentru a consulta autoritățile și nu în ultimul rând sfințește Baltagul care îi va aparține lui
Gheorghiță. Vitoria este conștientă de nevoia lui de maturizare a lui Gheorghiță știind că soțul ei nu
este bine, ea caută să îl ajute pe el să devină un bărbat capabil de a îngriji de familie în lipsa tatălui,
motiv pentru care îl ia alături de ea în călătorie. își iubește fiul, așa că vrea să îl sprijine în procesul
maturizării, iar el, ascultător merge alături de ea în călătoria care avea să îl inițieze.
 O a doua scenă relevantă pentru relația dintre două personaje este cea descoperirii
criminalilor lui Nechifor. Vitoria este cea care îi Identifică prin inteligența deosebită, iar
Gheorghiță Este cel care aplică pedeapsa asupra lui Calistrat, vinovatul care devine agresiv o dată
de mascat. în această scenă remarcăm o diferență în comportamentul lui Gheorghiță, astfel
înțelegând că grija mamei a dat rezultate, maturizându-l. Amândoi au avut provocări de a lungul
călătoriei, dar în fiecare moment Vitoria a urmărit binele băiatului. acest al dezvăluirii criminalilor
dovedește foarte frumos relația lor și pentru că este protejată de Gheorghiță când o amenință.

[I.] O scenă semnificativă pentru modul în care evoluează relația celor două personaje
este cea în care Gheorghiță veghează asupra osemintelor lui Nechifor peste noapte,
aceasta reprezentând proba finală a inițierii. Supunerea lui Gheorghiță față de Vitoria
este redată prin coborârea în râpă și veghea solitară la îndemnul ei. Aceasta
simbolizează coborârea în infern, învingerea temerilor lui Gheorghiță și schimbarea
statutului său în acela de cap al familiei. În mod simbolic în această scenă se
realizează și un transfer de energii între tată și fiu: „sângele și carnea lui Nechifor
Lipan se întorceau asupra lui în pași, în zboruri, în chemări”. Astfel, în urma acestei
scene Gheorghiță se simte pregătit să îi înfrunte pe criminali.
[II.] A doua scenă semnificativă este cea a părăstasului, în care cele două personaje
înfruntă criminalii. Vitoria demonstrează că este un bun psiholog, intuind că
principalul vinovat de crimă este Calistrat. Prin insinuări și manipulare ea îl face ce
acesta să cedeze psihic să își recunoască vina. Dreptatea este înfăptuită însă de
Gheorghiță care îl lovi pe Bogza „ cu muchia baltagului, în frunte”, după legea
talionului ,,ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, gesturile acestuia fiind de această
dată sigure. Astfel Gheorghiță este mâna ce lovește, o mână a destinului.

Concluzie RELATIE
În lumina celor arătate, relația dintre cele Vitoria și Gheorghiță este reprezentativă
pentru raportul inițiator-inițiat. Inteligența Vitoriei și curajul lui Gheorghiță asigură astfel
restabilirea adevărului și înfăptuirea justiției. În acest sens George Călinescu considerând-o
pe Vitoria „ Un Hamlet feminin al literaturii române” .

Concluzie CARACTERIZARE;
În Lumina acestor idei, Vitoria Lipan este eroina romanului Baltagul fiind un personaj
caracterizat de o inteligență aparte, cu o tenacitate surprinzătoare, dornica de adevăr și justiție. Ea
este femeia tradițională, înrădăcinată în tradițiile și obiceiurile ancestrale, reprezentand în același
timp un model bun de urmat.