Baltagul – Mihail Sadoveanu Caracterizare Vitoria Lipan

Curent literar dezvoltat in stransa legatura cu conditiile social-istorice ale

secolului XX, realismul apare ca reactie la tendintele romantice de evadare din
prezent, realitate, ca riposta fata de tendinta de idealizare, optand pentru
obiectivitate. Orientarea tematica specifica speciilor acestui tip de curent cultural
literar o reprezinta problematica sociala si psihologica.

Romanul este specia literara a genului epic in proza de mare intindere cu

personaje numeroase, complexe si amplu caracterizate, cu o intriga complicata si
o actiune ampla.

Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,

academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici
prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Acesta a fost
caracterizat de catre George Calinescu drept un realist cu o viziune romantica si un
romantic care ofera detalii ca un realist („El are realismul unui Balzac si melancolia
unui romantic”)

Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, este considerat ca fiind una din cele mai
reusite scrieri ale autorului. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului,
fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al initierii, al familiei si,
in ultimul rand, ca roman cu intriga politista. Opera are ca surse de inspiraţie
balade populare de la care Sadoveanu preia idei şi motive mitologice româneşti.

Titul operei, din punct de vedere morfologic, este format dintr-un substantiv
articulat cu articolul hotarat “-ul” care, in sens denotativ, semnifica un topor cu
doua taisuri. In sens conotativ, se concretizeaza motivul labirintului la nivelul
actiunii. Baltagul devine obiect simbolic, ambivalent: arma a crimei si instrumentul
actului justitiar, reparator.

Romanul „Baltagul” prezinta monografia satului moldovenesc de la munte,

lumea arhaica a pastorilor, avand in prim-plan cautarea si pedepsirea celor care l-
au ucis pe Nechifor Lipan. Insotita de gheorghita, Vitoria reconstituie drumul
parcurs de barbatul sau, pentru elucidarea adevarului si savarsirea dreptatii.

Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un

principiu telescopic. Naratiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul
moniprezent si omniscient reconstituie in mod obiectiv, prin tehnica detaliului si
observatiei, lumea satului de munteni si actiunile Vitoriei. Desi naratorul
omniscrient este unic, la parastasul sotului, Vitoria preia rolul naratorului.

Timpul derulării evenimentelor este vag precizat, prin repere temporale: „aproape
de Sf. Andrei, „în Postul Mare”, „io martie”. Cadrul acţiunii este satul Măgura
Tarcăului, zona Domelor şi a Bistriţei, dar şi cel de câmpie, Cristeşti în Balta Jijiei.
Fiind şi un roman realist, traseul urmat de Vitoria şi Gheorghiţă conţine şi
toponime existente pe hartă.

Din punct de vedere compozitional, textul este structurat in saisprezece

capitolate, urmarind doua coordonate fundamentale, aspectul realist
(reconstituirea monografica a lumii pastorale si cautarea adevarului) si aspectul
mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal).

Vitoria Lipan este personajul principal din romanul „Baltagul", de Mihail

Sadoveanu si este o figură reprezentativă de erou popular, deoarece întruneşte
calităţile fundamentale ale omului simplu de la ţară. Ea este o femeie simplă,
neştiutoare de carte dar cu frică de Dumnezeu şi dotată cu destulă înţelepciune,
abilitate şi spirit de observaţie, reuşind să se descurce în situaţii dificile şi până la
urmă să dezlege iţele încurcate ale misterului absenţei soţului ei, dovedindu-se a fi
un adevărat detectiv particular.

Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in

special prin atitudinea sa pe care o are fata de protagonista. In acelasi timp,
parerea altor personaje, dar si autocaracterizarea contribuie la caracterizarea
acesteia.

Portretul fizic este realizat direct de către narator, concentrând în câteva linii,
frumusețea și forța ei lăuntrică. Deși nu mai era tânără, Vitoria are o frumusețe
aparte: ochii ei căprii în care parcă se răsfrângea lumina castanie a părului erau
departe (…) aprigi și încă tineri căutau zări necunoscute.”,

Paragraf din carte

Paragraf din carte

Restul personajelor o descriu ca fiind de pe alta lume “Femeia asta trebuie sa fie
de pe alta lume; cele de la noi sint mai prietenoase; taie cu vorba nu cu baltagul”
sau din contra, ca o femeie misterioasa si care cunoaste bine comportamentul
oamenilor, dar ea la randul ei nu era inteleasa de multi “ea era deasupra tuturor,
avea intr-ansa o privire s-o taina pe care Lipan nu era in stare sa o dezlege”,
“mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste gandul omului”, “asta-i o
dispearata”. Cu toate acestea, unii barbati erau atrasi de iscutimea si misterul ei
“daca n-as fi ovrei si insurat si munteaca asta n-ar avea sot, intr-o saptamana as
face o nunta”.

Caracterizare indirecta

Concluzie