BALTAGUL

de Mihail Sadoveanu
„Baltagul”, publicat de către Mihail Sadoveanu în perioada interbelică, este un roman tradițional,
obiectiv și realist, care ilustrează viziunea despre lume şi creaţie a autorului, surprinzând totodată viziunea
mioritică asupra morții într-o nouă interpretare.Putem considera Baltagul un roman polimorf, realist şi
simbolic în acelaşi timp.
Discursul epic este linear, axat mai ales pe tema călătoriei explorative, care are ca scop căutarea,
cunoaşterea, iniţierea, confruntarea, adevărul, justiţia, datoria. Dacă avem în vedere motivul adevărului,
romanul îşi dezvăluie o alcătuire în trepte. Motivul căutării şi al cunoaşterii se dezvoltă într-o structură
labirintică. Acţiunea este dispusă într-un plan real, social, şi unul mitic. Baltagul este un roman al lumii
arhaice, a păstorilor, care luptă pentru a-şi apăra normele de viață.
Tema romanului este tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei, calatoriei initiatice si justitiare, care
permite totodată realizarea monografiei satului moldovenesc de munte. Tema se evidenţiază prin tipul
ţăranului păstrător al lumii vechi, arhaice şi patriarhale.“Baltagul” prezintă şi tema familiei, dintr-o
perspectivă aproape mitică, situând relaţiile dintre membrii familiei sub un clopot cosmic. Rânduiala, viaţa şi
moartea fac obiectul unei iniţieri a fiului ajuns în situaţia de a-şi asuma rolul tatălui şi de a prelua
responsabilitatea familiei, după cum se cuvine într-o societate tradiţională, patriarhală. Secvențele
importante pentru evidențierea temei sunt parcurgerea drumului de către Vitoria și Gheorghiță dar și
găsirea rămpșițelor lui Nechifor. Iniţierea în tainele existenţei este realizată de mamă, singura capabilă –
prin dragoste, dăruire şi înţelepciune – să transforme fiul într-un matur demn. Pentru a deveni bărbat,
Gheorghiţă a trebuit să străbată împreună cu mama sa drumul labirintic al morţii care este în acelaşi timp un
drum de viaţă şi de renaştere. Tot un act iniţiatic este veghea din râpă, a osemintelor tatălui, act ce se
configurează într-o renaştere simbolică şi asigură continuitatea între Părinte şi urmaş, însemnând şi
dobândirea unei personalităţi: „Sângele şi carnea lui Nechifor Lipan se întorceau asupra lui în paşi, în
zboruri, în chemări". Maturizarea se împlineşte în momentul când tânărul ajunge să mânuiască baltagul
împotriva asasinului tatălui.
Viziunea despre lume prezentată în acest roman face parte din ampla perspectivă pe care o oferă Sadoveanu
în toată creaţia lui. Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confruntă cu lumea modernă şi
oscilează indecis între a rămâne legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el. De aceea, scriitorul evocă
această lume,tradițională, pentru a o salva.
Perspectiva narativă este specifică romanului realist. Naratorul prezintă faptele, fără a se implica, ci lăsând
personajele să se prezinte. Acest narator neutru, cu focalizare zero, alternează cu notaţia în stil indirect liber.
Vitoria preia rolul de personaj-reflector, prin intermediul căruia se realizează portretul lui Nechifor, dar şi
unele etape ale acţiunii.
Titlul romanului – “Baltagul” – este simbolic, întrucât în mitologia autohtonă baltagul este arma menită să
îndeplinească dreptatea, este o unealtă justiţiară. Astfel, atunci când este folosit pentru înfăptuirea dreptăţii,
acesta nu se pătează de sânge. De asemenea, în roman, baltagul se constitue ca un simbol al labirintului,
ilustrat de drumul şerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în căutarea soţului, atât un labirint interior, al
frământărilor sale, cât şi un labirint exterior, al drumului săpat în stâncile munţilor pe care îl parcursese
Nechifor Lipan.
Romanul Baltagul este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog.
 Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic: ,, Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus
rânduială şi semn fiecarui neam”. În ceea ce priveşte rânduiala şi semnul, se conturează de la început o
viziune clară asupra lumii: existenţa presupune ordine şi semnificaţie. Un Dumnezeu atotputernic a distribuit
fiecărui neam darurile cuvenite. Când la tronul dumnezeiesc s-au înfăţişat cu întârziere moldovenii, călători
prin munţi cu oile şi cu asinii, lor nu le-au mai rămas bunuri de împarţit: “ decât o inimă uşoară “.
Finalul operei prezintă ieşirea personajului principal din împărăţia morţii şi reluarea ritmurilor fireşti ale
existenţei. Mandatul justiţiar al Vitoriei s-a împlinit, ritualul integrării cosmice a celui dispărut s-a finalizat,
deci viaţa poate să meargă înainte în familia Lipanilor, condusă acum de Gheorghiţă. Putem observa că finalul
intră în raport de simetrie cu incipitul, prin destinul exponentului exemplar al oamenilor de la munte, Vitoria.
Din cele şaisprezece capitole ale romanului, primele cinci dezvoltă o expoziţiune amplă, necesară prezentării
timpului, spaţiului şi personajelor. Gospodăria Lipanilor, sosirea lui Mitrea argatul, pregătirile pentru iarnă,
alcătuiesc un plan al expoziţiunii, care conturează aspectul monografic. Celălalt plan este centrat asupra
Vitoriei, care face drumuri în cercul satului între preotul Daniil Milieş şi baba Maranda, vrăjitoarea
Intriga este redată de întârzierea nejustificată a bărbatului şi decizia Vitoriei de a începe căutările.
Desfăşurarea acţiunii prezintă pregătirile de plecare şi reconstituie cronologic drumul nevestei şi al
feciorului, în disperata încercare de a construi traseul celui dispărut şi de a înnoda firul cunoaşterii.
Capitolul final, concentrează punctul culminant şi deznodământul. La praznic, Bogza şi Cuţui, aduşi la
exasperare de jocul Vitoriei, cedează nervos, şi sunt demascaţi. Câinele Lupu sare la beregata ucigaşului, iar
Cuţui ajunge în mâna autorităţilor. Gheorghiţă dovedeşte că poate folosi baltagul şi intră în rândul maturilor.
Replica finală a romanului revine Vitoriei. Ea fixează etapele traseului de întoarcere acasă, subliniind
importanţa respectării rânduielilor. Gândul nu i se mai întoarce spre trecut, cu care a încheiat socotelile, ci se
proiecteză în viitor.
În romanul “Baltagul”, limbajul are, în primul rând, o motivaţie realistă, pentru că reconstitue, în datele ei
esenţiale, o lume în care s-a săvârşit o crimă. Un ton ceremonios străbate opera în cele mai multe pagini ale ei,
fie că se aude vocea naratorului, fie a personajelor. Limbajul impresionează nu neapărat prin redarea fidelă a
particularităţilor dulcelui grai moldovenesc, deloc de neglijat, ci prin nivelul la care ajunge acest limbaj.
Timbrul grav, alături de elemente arhaice şi populare, care se conjugă armonios cu neologismele, trădează
ceremonia unei culturi vechi şi nobile.
În opinia mea, romanul “Baltagul” este unul tradiţional, pentru că recompune imaginea unei societăţi arhaice,
păstrătoare a unor tradiţii care au supravieţuit în vârful muntelui. Totodată, prin complexitate, prin
polimorfism şi prin semnificaţii, scrierea depăşeşte graniţele tradiţionalismului şi intră în categoria romanului
mitic.
 CARACTERIZARE VITORIA LIPAN
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului “Baltagul '' de Mihail Sadoveanu, este personaj
rotund, tipul sotiei devotate, iubitoare,grijulie fata de familie, curajoasa, ambitioasa si isteată. Aceasta
porneste împreuna cu fiul ei in cautare lui Nechifor, plecat sa cumpere oi ,la Dorna. Vitoria era o femeie
matura, trecuta prin viata, mai ales pentru faptul că femeilor de la sat le era foarte greu, deoarece barbatii lor
erau plecati mai mereu cu oile, acestea ramanand acasa sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie.
Caracterizarea directă a Vitoriei Lipan se realizează prin intermediul naratorului, in special prin
atitudinea acestuia fata de protagonist. La caracterizarea directa contribuie si parerea altor personaje,
dar si autocaracterizarea.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul dintre cele mai complexe personaje feminine
din literatura noastră.Vitoria reprezinta imaginea unui erou popular, avand o personalitate reprezentativă si
puternică. Este sotia lui Nechifor Lipan si mama Minodorei si a lui Gheorghita.
Încă de la inceput impresionează prin frumusetea si farmecul fizic, caci la cei aproape 40 de ani ochii ei
căprui rasfrangeau lumina castanie a parului, insa privirea ei era dusa departe, semn al gandurilor care o
copleseau. Vitoria este tipul sotiei iubitoare, care porneste in cautarea barbatului sau '' era dragostea ei de
douazeci si mai bine de ani ''. Este descrisă ca fiind o femeie frumoasă, cu ochi caprui '' aprigi si incă tineri
''. Este o femeie traditională, tipică mediului din care facea parte, totodata fiind credincioasă, apelând
intotdeauna la Dumnezeu.
Vitoria se autocaracterizeaza,- drept o femeie iscusita, desteapta si vicleana: '' eu te citesc pe tine, măcar că
nu stiu carte ''. Este caracterizată și de catre Gheorghită: ''mama asta trebuia sa fie fermecatoare, cunoaste
gândul omului,, Victoria este caracterizata si indirect, trasaturile sale dominante fiind evidentiate prin
gesturi, limbaj, comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje. Pentru Gheorghita, ea
reprezinta un model,cea care il sustine, il ajuta sa se maturizeze si il sprijină mereu.O alta imagine
reprezentativa pentru constructia personajului este regasita in prima parte a romanului, care surprinde
pregatirile Vitoriei Lipan pentru calatorie, faptele acesteia evidențiale credinte arhetipale: tine post negru
douasprezece vineri, merge la preot pentru sfaturi si binecuvântare, o lasă pe Minoada la Manastirea Varatec,
astfel dovedind respect si credinta in cele sfinte; totodată, se orientează potrivit unor elemente pagâne, precum
superstitiile, unele semne sugerându-i ca soțul său este mort - cocosul, care cânta cu ciocul către poarta
deschisă, norul negru de peste Ceahlău este considerat un semn rău, iar visul în care Nechifor este văzut cu
spatele călărind peste o apă involburată devine premonitoriu.
Toate aceste elemente subliniaza tipologia femeii credincioase si rămânerea in traditii si valori care asigura
moldovenilor existenta in spiritul corectitudinii si al dreptătii.O altă secvență care conturează trăsăturile
personajul este cea in care Vitoria, cu multa ambitie si tact, culege cu atentie informatiile necesare si
reconstituie momentul omorârii lui Nechifor. Ajutată totodată de spiritul său justitiar, reușește să descopere
criminalul mai repede decat oamenii legii . La sfârșitul romanului, femeia își reia cursul vietii, preocupandu-
se de gospodarie si de Minodora.