Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relatiilor umane, dar si a celor dintre om si cosmos,

impune desfasurari epice ample. Romanul, datorita stratificarii planurilor sale narative si datorita
spatiilor ample de gesticulatie conflictuala, poate aborda tema vietii si a mortii, a iubirii, a datoriei
si a initierii, permitand totodata realizarea dimensiunii monografice a oprei. Redus ca dimensiuni,
Baltagul ilustreaza o caracteristica importanta: forta de concentrare.
Viziunea despre lume prezentata in acest roman( redus ca dimensiuni, dar epopeic ca forta de
evocare) nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata cretia lui.
Ordinea cosmica si cea umana sunt guvernate de o lege universala. Uitarea ordinelor lumii este una
dintre marile primejdii ale varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva.
Omul arhaic, desprins din mijlocul naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza
indecis intre a ramine legat de izvorul care l-a creat sau a se rupe de el.
Tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea
transcendenta a lumii, precum si conditia omului care traiese in zona de interferenta a lumii vechi
cu cea noua. Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte teme, subordonate:
iubirea, moartea, familia, initierea. Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie
relatia omului cu universul.
Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu telescopic.
Legenda rostuirii etniilor, auzita de Nechifor Lipan de la un baci intelept, este evocata de Vitoria.
Barbatul ei obisnuia sa o spuna uneori la cumatrii si nunti, adica in momente ritualice, care
amintesc de ordine si rost. Prima voce pe care cititorul o aude in roman este deci a marelui absent,
dar mediata de constiinta femeii lui, surpinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice :
torcand nu doar lana din furca ci si caierul amintirii si al dorului. Treptat, dupa momentul evocarii,
perspectiva narativa se schimba, facand loc unui narator neutru, cu focalizare zero, care insa se va
nuanta pe tot parcursul romanului, alternand cu focalizarea interna.
Romanul Baltagul este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog cu un rol esential in
conturarea viziunii despre lume si a perspectivei narative.
Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic, preluand parca misiunea de a continua textul
biblic al Genezei si de a dezvalui intamplarile care au urmat la crearea lumii: Domnul
Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam .
in ceea ce priveste randuiala si semnul, cuvinte-cheie ale interpretarii romanului, se contureaza
de la inceput o viziune clara asupra lumii: existenta presupune ordine si semnificatie. Nimic
aleatoriu nu se petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. in ordinea prestabilita a lumii,
un Dumnezeu atotputernic a distribuit fiecarui neam darurile cuvenite. Cand la tronul dumnezeiesc
s-au infatisat cu intarziere moldovenii, calatori prin munti cu oile si cu asinii, lor nu le-au mai ramas
bunuri de impartit: Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al
vostru .
Finalul operei prezinta iesirea personajului principal din imparatia mortii si reluarea ritmurilor
firesti ale existentei. Mandatul justitiar al Vitoriei s-a implinit, ritualul integrarii cosmice a celui
disparut s-a finalizat, deci viata poate sa mearga inainte in familia Lipanilor, condusa acum de
Gheorghita. Putem observa ca finalul intra in raport de simetrie cu incipitul, prin destinul
exponentului exemplar al oamenilor de la munte, Vitoria.
 Din cele saisprezece capitole ale romanului, primele cinci dezvolta o expozitiune ampla,
necesara prezentarii timpului, spatiului si personajelor. Gospodaria Lipanilor, sosirea lui Mitrea
argatul, pregatirile pentru iarna, alcatuiesc un plan al expozitiunii, care contureaza aspectul
monografic. Celalalt plan este centrat asupra Vitoriei, care face drumuri in cercul satului intre
preotul Daniil Milies si baba Maranda, vrajitoarea.
Faptul perturbator – intriga - este intarzierea nejustificata a barbatului si decizia Vitoriei de a
incepe cautarile. Venirea lui Gheorghita acasa in prag de iarna o hotaraste sa-l trimita pe el, dar
ezitarea flacaului o face sa se razgandeasca.
Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile de plecare si reconstituie cronologic drumul nevestei
si al feciorului, in disperata incercare de a construi traseul celui disparut si de a innoda firul
cunoasterii. Visul cel rau nu-i dadea pace asa ca drumul pornit era deja gandit ca o calatorie in
lumea mortii : dac-a intrat el pe celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul . Faptul ca anunta
autoritatile nu este decat o formalitate, femeia intelegand ca datoria morala ii revine in totalitate ei.
Capitolul final, al XVI-lea, concentreaza punctul culminant si deznodamantul. La praznic,
Bogza si Cutui, adusi la exasperare de jocul Vitoriei, cedeaza nervos, si sunt demascati. Cainele
Lupu sare la beregata ucigasului, iar Cutui ajunge in mana autoritatilor. Gheorghita dovedeste ca
poate folosi baltagul si intra in randul maturilor.
Replica finala a romanului revine Vitoriei. Ea fixeaza etapele traseului de intoarcere acasa,
subliniind importanta respectarii randuielilor. Gandul nu i se mai intoarce spre trecut, cu care a
incheiat socotelile, ci se proiecteza in viitor.
Dorinta Vitoriei Lipan de a asigura ritualul funebru al sotului justifica existenta mitului
Antigonei in opera. Prin spiritul justitiar ce caracterizeaza personajul principal al romanului,
Vitoria, opera primeste astfel influente mitologice egiptene: mitul lui Osiris si Isis. Osiris era un zeu
egiptean al vegetatiei si al Nilului si era reprezentat ca erou justitiar, purtand un bici sau un toiag.
Isis reprezinta divinitatea fecunditatii, sotie a lui Osiris, si mama a lui Horus, impreuna, formand
trinitatea sacra egipteana.
Una din cele mai importante aspecte referitoare la constructia personajelor este identificarea
unei scheme mitice in distributia lor. Una din povestile exemplare ale umanitatii, care este
considerata mitul total: istoria zeului egiptean Osiris, ucis de fratele sau, Seth, si reinviat de Isis.
Analogiile depasesc cadrul personajelor principale. Zeul va fi razbunat de fiul sau Horus
( Gheorghita), cu ajutorul cainelui Anubis ( Lupu), care in credinta egipteana este calauza divina
spre Infern si cel care devoreaza pacatosii, dupa judecata lui Osiris. Mitul de larga circulatie
universala deschide cai noi de interpretare a romanului: cuplul Isis-Osiris cuprinde repertoriul
intreg al semnificatiilor cosmice exprimate de ipostazele umane fundamentale: casnicie,iubire,
paternitate,fidelitate, prietenie, rodnmicie, legiuire,lupta binelui impotriva raului, moarte,
pietate, nemurire ( Al. Paleologu).
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura noastra. Vitoria reprezinta imaginea unui erou popular, avand o personalitate
reprezentativa si puternica. Este sotia lui Nechifor Lipan si mama Minodorei si a lui Gheorghita.
inca de la inceput impresioneaza prin frumusetea si farmecul fizic, caci la cei aproape 40 de ani
ochii ei caprui rasfrangeau lumina castanie a parului , insa privirea ei era dusa departe,
semn al gandurilor care o copleseau. Ochii ei luceau ca intr-o usoara ceata, in dosul genelor
lungi, rasfranse in carligasa .
Pe langa faptul ca era o femeia darza si aspra, mai era si o femeie harnica, avand grija de o
intreaga gospodarie in lipsa sotului ei, acesta des fiind absent. Este o femeie puternica si hotarata(
N-am sa mai am hodina cum n-are paraul Tarcaului pan’ce l-oi gasi pe Nechifor Lipan
),curajoasa, lucida. Inteligenta nativa si stapanirea de sine sunt evidentiate pe drum,dar mai ales la
parastas,cand demasca ucigasii.
Vitoria mai reprezinta si o femeie arhaica. Era credincioasa, respecta cu strictete obiceiurile
stramosesti si crestine. Nu pleaca la drum pana nu se consulta cu preotul, se ruga, tinea post 12
vineri, se spovedea, se impartasea, iar cand intalneste o cumetrie si o nunta respecta traditia si mai
ales e preocupata sa implineasca toate cele crestinesti pentru inmormantarea lui Nechifor. insa, pe
langa acest fapt este si o fire superstitioasa. Crede in vise, in semne, in descantece si in vraji si
pentru aceasta nu uita sa mearga si la baba Maranda pentru a afla vesti despre sotul ei. Ca mama,ii
interzice Minodorei sa se indeparteze de traditie ( iti arat eu coc,valt si bluza ...! Nici eu ,nici
bunica-ta, nici bunica-mea n-am stiut de acestea –si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu! )
si contribuie prin calatorie la maturizarea lui Gheorghita.
Vitoria este caracterizata indirect si prin nume, care sugereaza ca va fi victorioasa biruind toate
greutatile si implinindu-si destinul.
Incheiere

Romanul Baltagul este un roman traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati
arhaice, pastratoare a unor traditii care au supravietuit trecerii timpului. Prin complexitate si prin
semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic