Baltagul de Mihail Sadoveanu

Romanul Baltagul, aparut in anul 1930, este considerat ca fiind una din cele mai reusite scrieri ale
autorului. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, fiind interpretat ca roman mitic, monografic,
de dragoste, al initierii, al familiei si, in ultimul rand, ca roman cu intriga politista.

Complexitatea pe care o presupune ilustrarea relatiilor umane, dar si a celor dintre om si cosmos,
impune desfasurari epice ample. Romanul, datorita stratificarii planurilor sale narative si datorita spatiilor
ample de gesticulatie conflictuala, poate aborda tema vietii si a mortii, a iubirii, a datoriei si a initierii,
permitand totodata realizarea dimensiunii monografice a oprei. Redus ca dimensiuni, Baltagul ilustreaza
o caracteristica importanta: forta de concentrare.

Viziunea despre lume prezentata in acest roman( redus ca dimensiuni, dar epopeic ca forta de evocare)
nu face exceptie de la ampla perspectiva pe care o ofera Sadoveanu in toata cretia lui. Ordinea cosmica si
cea umana sunt guvernate de o lege universala. Uitarea ordinelor lumii este una dintre marile primejdii ale
varstei moderne a umanitatii, asa ca scriitorul o evoca pentru a o salva. Omul arhaic, desprins din mijlocul
naturii autohtone, se confrunta cu lumea moderna si oscileaza indecis intre a ramine legat de izvorul care l-a
creat sau a se rupe de el.

Tema romanului Baltagul are un mare grad de generalitate: relatia dintre ordinea reala si cea
transcendenta a lumii, precum si conditia omului care traiese in zona de interferenta a lumii vechi cu cea
noua. Din aceasta mare tema se desfac, intr-o retea complexa, celelalte teme, subordonate: iubirea, moartea,
familia, initierea. Ele pot fi interpretate ca aspecte ale marii teme care dezvaluie relatia omului cu universul.

Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu telescopic. Legenda
rostuirii etniilor, auzita de Nechifor Lipan de la un baci intelept, este evocata de Vitoria. Barbatul ei obisnuia
sa o spuna uneori la cumatrii si nunti, adica in momente ritualice, care amintesc de ordine si rost.
Prima voce pe care cititorul o aude in roman este deci a marelui absent, dar mediata de constiinta femeii lui,
surpinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice : torcand nu doar lana din furca ci si caierul
amintirii si al dorului. Treptat, dupa momentul evocarii, perspectiva narativa se schimba, facand loc unui
narator neutru, cu focalizare zero, care insa se va nuanta pe tot parcursul romanului, alternand cu focalizarea
interna.

Romanul Baltagul este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog cu un rol esential in conturarea
viziunii despre lume si a perspectivei narative.

Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic, preluand parca misiunea de a continua textul biblic al
Genezei si de a dezvalui intamplarile care au urmat la crearea lumii: Domnul Dumnezeu, dupa ce a
alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam .

In ceea ce priveste randuiala si semnul, cuvinte-cheie ale interpretarii romanului, se contureaza de la

inceput o viziune clara asupra lumii: existenta presupune ordine si semnificatie. Nimic aleatoriu nu se
petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. in ordinea prestabilita a lumii, un Dumnezeu
atotputernic a distribuit fiecarui neam darurile cuvenite. Cand la tronul dumnezeiesc s-au infatisat cu
intarziere moldovenii, calatori prin munti cu oile si cu asinii, lor nu le-au mai ramas bunuri de impartit:
Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru .
 Finalul operei prezinta iesirea personajului principal din imparatia mortii si reluarea ritmurilor firesti ale
existentei. Mandatul justitiar al Vitoriei s-a implinit, ritualul integrarii cosmice a celui disparut s-a finalizat,
deci viata poate sa mearga inainte in familia Lipanilor, condusa acum de Gheorghita. Putem observa ca
finalul intra in raport de simetrie cu incipitul, prin destinul exponentului exemplar al oamenilor de la munte,
Vitoria.

Din cele saisprezece capitole ale romanului, primele cinci dezvolta o expozitiune ampla, necesara
prezentarii timpului, spatiului si personajelor. Gospodaria Lipanilor, sosirea lui Mitrea argatul, pregatirile
pentru iarna, alcatuiesc un plan al expozitiunii, care contureaza aspectul monografic. Celalalt plan este
centrat asupra Vitoriei, care face drumuri in cercul satului intre preotul Daniil Milies si baba Maranda,
vrajitoarea.

Faptul perturbator – intriga - este intarzierea nejustificata a barbatului si decizia Vitoriei de a incepe
cautarile. Venirea lui Gheorghita acasa in prag de iarna o hotaraste sa-l trimita pe el, dar ezitarea flacaului o
face sa se razgandeasca.

Desfasurarea actiunii prezinta pregatirile de plecare si reconstituie cronologic drumul nevestei si al

feciorului, in disperata incercare de a construi traseul celui disparut si de a innoda firul cunoasterii. Visul cel
rau nu-i dadea pace asa ca drumul pornit era deja gandit ca o calatorie in lumea mortii : dac-a intrat el pe
celalalt taram, oi intra si eu dupa dansul . Faptul ca anunta autoritatile nu este decat o formalitate,
femeia intelegand ca datoria morala ii revine in totalitate ei.

Capitolul final, al XVI-lea, concentreaza punctul culminant si deznodamantul. La praznic, Bogza si

Cutui, adusi la exasperare de jocul Vitoriei, cedeaza nervos, si sunt demascati. Cainele Lupu sare la beregata
ucigasului, iar Cutui ajunge in mana autoritatilor. Gheorghita dovedeste ca poate folosi baltagul si intra in
randul maturilor.

Replica finala a romanului revine Vitoriei. Ea fixeaza etapele traseului de intoarcere acasa, subliniind
importanta respectarii randuielilor. Gandul nu i se mai intoarce spre trecut, cu care a incheiat socotelile, ci se
proiecteza in viitor.

Dorinta Vitoriei Lipan de a asigura ritualul funebru al sotului justifica existenta mitului Antigonei in
opera. Prin spiritul justitiar ce caracterizeaza personajul principal al romanului, Vitoria, opera primeste astfel
influente mitologice egiptene: mitul lui Osiris si Isis. Osiris era un zeu egiptean al vegetatiei si al Nilului si
era reprezentat ca erou justitiar, purtand un bici sau un toiag. Isis reprezinta divinitatea fecunditatii, sotie a
lui Osiris, si mama a lui Horus, impreuna, formand trinitatea sacra egipteana.

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului si unul dintre cele mai complexe personaje
feminine din literatura noastra. Vitoria reprezinta imaginea unui erou popular, avand o personalitate
reprezentativa si puternica. Este sotia lui Nechifor Lipan si mama Minodorei si a lui Gheorghita.

Romanul Baltagul este un roman traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice,
pastratoare a unor traditii care au supravietuit trecerii timpului. Prin complexitate si prin semnificatii,
scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.