Tema si viziunea despre lume in opera „Maitreyi”

„Maitreyi” de Mircea Eliade este un roman erotic, al experienței și exotic scris de Mircea Eliade. A
fost publicat pentru prima oară în 1933 și s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, fiind tradus în mai
multe limbi: franceză, engleză, italiană, etc. Proza experienţei se bazează pe crearea impresiei de
autenticitate, prin utilizarea unor elemente care ţin de realitate: jurnalul din India al scriitorului, elemente
autobiografice, scrisori etc. Formula care sintetizează problematica romanului este cea a autenticităţii, prin
confesiunea personajului-narator, relatarea la persoana I, introspecţia, autoanliza lucidă. Caracterul exotic al
romanului este dat de locul unde se desfășoara acțiunea, și anume India, țară ce nu mai fusese prezentă pana
acum in literatura română.
Acţiunea este plasată în India, locul în care autorul a şi-a făcut studiile de orientalistică, şi are ca
punct de plecare o experienţă reală, autobiografică, după cum mărturiseşte Eliade în MemoriiAceste
însemnări pun în valoare preocuparea pentru document, pentru faptul autentic, scriitorul propunându-şi să
fie cât mai aproape de realitatea trăită. Eliade inserează pagini de jurnal, în care sunt consemnate cele mai
importante sentimente şi trăiri ale personajului principal. Romanul este scris din două perspective: cea a lui
Allan tânăr, când scrie jurnalul, și cea a naratorului care scrie romanul după ce trece prin filtrul gândirii tot
ceeace a consemnat in jurnal.
Tema romanului este iubirea incompatibilă. Această temă este redată cu ajutorul conflictelor.
Conflictul dintre europeanul Allan şi bengalezul Narendra Sen redă opoziţia dintre libertatea dragostei şi
constrângerile tradiţionale, iar la nivel general, incompatibilitatea sau lipsa de comunicare dintre civilizaţii şi
mentalităţi: cea europeană şi cea asiatică. De asemenea, există şi un conflict interior. Allan trăieşe conflictul
dintre trăirea intensă a iubirii, ca experienţă definitorie, şi luciditatea autoanalizei. Iubind-o pe Maitreyi,
Allan descoperă atât lumea tainică a Indiei, cât şi iubirea adevărată.
Viziunea despre lume a autorului este strâns legată de modul în care se conturează tema romanului.
Putem observa viziunea modernistă a autorului pornind de la tehnicile de analiză psihologică utilizate de
acesta în crearea personajului Allan. Fiind tipul intelectualului lucid, care se autoanalizează constant, Allan
este dominat de incertitudini privind relaţia sa interzisă de tradiţiile bengaleze. Astfel, prin procedee
moderne precum introspecţia sau monologul interior, este redat zbuciumul sufletesc al personajului, cititorul
având acces la trăirile intime ale acestuia
Romanul este structurat în cincisprezece capitole, iar întâmplările sunt relatate la persoana I.
Personajul-narator nu evocă pur şi simplu evenimentele, rememorându-le, ci reconstituie evenimentele
trecute prin raportare la timpul prezent, dar şi la felul în care percepuse respectivele evenimente în
momentul în care le trăise, consultând în acest scop jurnalul acelei perioade. Pe măsură ce scrie romanul,
viziunea lui Allan asupra întâmplărilor trecute se modifică.
Incipitul îl prezintă pe naratorul-personaj Allan care se hotărăşte să scrie într-un caiet întreagă
poveste de dragoste trăită alături de Maitreyi, folosind jurnalul sau. Se pare că nu-şi aminteşte exact ziua în
care a întâlnit-o ci doar faptul că era într-un târg împreună cu un prieten englez. Atunci o zăreşte pe Maitreyi
în maşină tatălui sau. În plus, în incipit este realizat şi un portret al protagonistei, atitudinea lui fiind
dispreţuitoare faţă de faţă pe care o consideră respingătoare pentru că e indianca: un foarte surprinzător
dispreţ. Cu toate acestea, întreagă descriere din român dezvăluie amănunte stranii referitoare la frumuseţea
tinerei bengaleze pe care el o compară mai mult cu o zeiţă decât cu o fiinţă umană, de unde se poate deduce
povestea ce va urmă.

Costras Andrei
Clasa a XI-a „C” Pagina 1
 Construcţia personajelor se realizează într-o perspectivă modernă, confruntându-se două planuri,
cele două civilizaţii cu principii şi valori diferite, dar şi două moduri specifice de reacţie morală, Maitreyi
asumându-şi vina pentru tot ce s-a întâmplat, noţiunea de ispăşire fiindu-i organică, suportând umilinţe şi
continuând să trăiască în speranţa ca iubirea se va împlini. Allan, spre deosebire, refuză reintrarea în magia
unei pasiuni devastatoare, marcat fiind de individualismul intelectualului egoist, dorind doar eliberarea din
aceasta dramatică aventură, pasiunea rămânând pentru el o simplă experienţă, o tendinţă de multiplicare a
eului. Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor, predomină caracterizarea directă, prin
monologul liric, autocaracterizări, introspecţie și dialog.
În opinia mea, viziunea despre lume a scriitorului Mircea Eliade este oglindită într-o afirmaţie care
aparţine chiar acestui autor: “Orice se întâmplă în viaţă, poate constitui un roman…”, din care se înţelege că
el optează pentru categoria romanului experienţei, autentic, psihologic, capabil să exprimecel mai bine
punctul său de vedere asupra vieţii şi asupra lumii.
In concluzie‘’Maitreyi’’ fiind un roman modern, subiectiv, al experientei, cu character de confesiune
dar si exotic exprima tema si viziunea despre lume a geniului creator Mircea Eliade.

Costras Andrei
Clasa a XI-a „C” Pagina 2