Naros Ilie

Cl. 12 C

Baltagul
Inceput: 290
Romanul „Baltagul” de Mihail Sadoveanu a fost publicat in 1930 si este „probabil
singurul roman obiectiv” al scriitorului.
Romanul este specia epicii culte, în proză, de dimensiuni ample, care dezvoltă o
acțiune stufoasă, declanșată de o intrigă profundă, dilematică, cu un conflict bivalent, la care
participă numeroase personaje, bine individualizate și complex caracterizate.
Tema operei este reprezentată de monografia satului moldovenesc de la munte, lumea
arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea şi pedepsirea celor ce l-au ucis pe Nechifor
Lipan. De asemenea, se regăsesc marile teme sadoveniene precum: viaţa pasatorală, natura,
miturile, iubirea , arta povestirii, înţelepciunea.
Titlul operei face trimitere la mitul labirintului, mit ce se conturează şi la nivelul
acţiunii. Baltagul (toporul cu două tăişuri) este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei
şi instrumentul actului justiţiar. Criticul Marin Mincu asociază baltagul cu labys-ul, securea
dublă ce a fost folosită la doborârea minotaurului.
Perspectiva narativă susține viziunea realistă a lui Sadoveanu. Naratorul se distanțează
de evenimente, situația diegetică definindu-se prin absența mărcilor specifice, astfel, se
remarcă un narator obiectiv care relatează întâmplările la persoana a III-a, prin focalizarea 0.
La nivel compoziţional, textul este structurat pe 16 capitole, urmărind două coordonate
fundamentale, aspectul realist (reconstituirea monografică a lumii pastorale şi căutarea
adevărului) şi aspectul mitic (sensul ritual al gesturilor personajului principal). Orizontul mitic
include modul de înţelegere a lumii de către personaje, tradiţiile pastorale, dar şi comunicare
om-natură şi mitul marii treceri.
Incipitul romanului descrie o cosmogonie populară, spusă de Nechifor Lipan la nunţi
şi cumetrii, care pune în relaţie destinul individual al acestuia, reprezentat de munteni, cu
destinul altor neamuri: „Domnul Dumnezeu, după ce a alcătuit lumea, a pus rânduială și semn
fiecărui neam … La urmă au venit și muntenii ș-au ingenunchiat la scaunul Împărăției.

Tema si viziunea:302 cuv

Ca in orice opera epica, sunt prezente momentele subiectului: expozitiunea, intriga,
desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Intriga cuprinde frământările
protagonistei, dar și pregătirile pe care le face pentru călătoria ce va urma. Pe plan social, se
conturează monografia unui sat de munte, unde tradiția nu permite abateri de la legile
nescrise, Minodora fiind certată de către mama ei atunci când acesta este interesată de lumea
orașului. În viața acestei societăți arhaice biserica și practica magică coexistă. Astfel, înainte
plecării, Vitoria se supune unui ritual de purificare: ține post negru 12 vineri.
Desfășurarea acțiunii prezintă călătoria Vitoriei și a fiului ei. Această călătorie în
căutarea adevărului despre soțul ei începe în luna martie și străbate invers linia transhumanței;
căutarea adevărului este asociată cu motivul labirintului. Parcurgerea acestui drum are diferite
conotații, Vitoria reconstituie traseul și evenimentele care au condus la moartea bărbatului ei,

1
Naros Ilie
Cl. 12 C

ceea ce simbolizează o dublă aventură, a cunoașterii lumii și a cunoașterii de sine. Pentru

Gheorghiță călătoria are rolul unei inițieri, romanul căpătând caracter de bildungsroman.
Punctul culminant al textului este conturat de scena parastasului, unde Vitoria conduce
din fundal, cu inteligență și tenacitate, ancheta care duce la dezvăluirea și pedepsirea
vinovaților. Reconstituirea fidelă a scenei crimei îi surprinde atât pe cei prezenți la parastas,
cât și pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul îți recunoaște vina, însă cel de-al doilea
devine agresiv. Astfel acesta este lovit de către Gheorghiță cu baltagul și sfâșiat de Lupu.
Vitoria Lipan devine în final un personaj justițiar.
Deznodământul îl prezintă pe Bogza recunoscându-și vina și cerându-i iertare Vitoriei.
Aceasta îi răspunde, însă, rece : „Dumnezeu să te ierte”, apoi pune la cale pomenile viitoare
pentru sufletul lui Nechifor Lipan , dar și drumul de întoarcere spre casă împreună cu fiul ei
și cu oile cumpărate de Nechifor înainte să fie ucis.

Caracterizare: 385 cuv

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului “Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu, este
un personaj rotund, tipul sotiei devotate fata de familie. Aceasta porneste impreuna cu fiul ei
in cautare lui Nechifor, plecat sa cumpere oi la Dorna. Vitoria era o femeie matura, trecuta
prin viata, mai ales ca femeilor de la sat le era foarte greu, deoarece barbatii lor erau plecati
mai mereu cu oile, acestea ramanand acasa sa aiba grija atat de copii, cat si de gospodarie.
Caracterizarea directa a Vitoriei Lipan se realizeaza prin intermediul naratorului, in special
prin atitudinea acestuia fata de protagonista. La caracterizarea directa contribuie si parerea
altor personaje, dar si autocaracterizarea. Vitoria este tipul sotiei iubitoare, care porneste in
cautarea barbatului sau ‘’era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani’’. Este descrisa ca
fiind o femeie frumoasa, cu ochi caprui ‘’aprigi si inca tineri’’. Este o femeie traditionala,
tipica mediului din care facea parte, totodata fiind credincioasa, apeland intotdeauna la
Dumnezeu.
Vitoria se autocaracterizeaza ca fiind o femeie iscusita, desteapta si vicleana: ‘’eu te citesc
pe tine, macar ca nu stiu carte’’. Este caracterizata de Gheorghita: ‘’mama asta trebuia sa fie
fermecatoare, cunoaste gandul omului’’.
Victoria este caracterizata si indirect, trasaturile sale dominante fiind evidentiate prin
gesturi, limbaj, comportament, fapte, vestimentatie si relatia cu celelalte personaje. Pentru
Gheorghita, ea reprezinta un model, cea care il sustine, il ajuta sa se maturizeze si il sprijina
mereu.
Un conflict exterior il constituie cel dintre generatii, fiica Vitoriei, Minodora, refuzand
traditiile moldovenesti, dorindu-si sa adere la civilizatia moderna, in contextul in care mama
sa este o aparatoare a valorilor patriarhale. Vitoria se opune dorintei Minodorei de a purta
bluza si de a-si prinde parul intr-un coc, considerand-o nepregatita pentru viata si dorindu-si
reeducarea ei la manastire.
Conflictul principal, dintre Vitoria Lipan si criminali, se rezolva in a3a parte a romanului,
prin confesiunea lui Calistrat Bogza din momentul mortii. Batranul isi cere iertare in fata
vaduvei, care il iarta pentru ca sufletul muribundului sa patrunda impacat in vesnicie.

2
Naros Ilie
Cl. 12 C

Personajul literar Vitoria Lipan reprezinta tipologia femeii justitiare si hotarate, care
da dovada de curaj si inteligenta, ambitioasa, care reuseste sa isi duca la bun sfarsit misiunea
si sa afle adevarul. Este o buna organizatoare a gospodariei, este tipul mamei protectoare, a
sotiei loiale si iubitoare, care ar face orice pentru aflarea adevarului.

Relatie: 407 cuv

Relația dintre Gheorghița si Vitoria este atât una de mama-fiu, cat si de inițiat-inițiator.
Cele doua personaje sunt conturate prin intermediul elementelor de structura si de compoziție
precum: titlul, conflictul, relațiile temporale si spațiale, si perspectiva narativa.
Din punct de vedere social, Vitoria este o taranca din Mugura Tarcăului, soție de oier
înstărit si mama a doi copii, Minodora si Gheorghița. După ce moartea soțului apare ca o
certitudine, aceasta devine văduva. Moral, însumează o multitudine de calitati fiind atat o
femeie inteligenta, ambițioasa, credincioasa, dar totodata si una superstițioasa, si
răzbunătoare, neaflându-si liniștea pana nu reuseste sa ii pedepseasca pe cei care l-au omorat
pe Nechifor. Psihologic, Vitoria afișează o persoana puternica si o fire introvertita ghidându-
se in viața după proverbul ,,cine vorbește mult, știe puțin.’’
Din punct de vedere social, Gheorghița este fiu de oier înstărit, iar acesta nu isi
schimba statutul pe tot parcursul nuvelei. Moral, la început este infatisat ca un copil
respectuos, ascultător, devenind pe parcurs mai pregătit pentru viața. O secvența sugestiva ce
ilustrează transformarea copilului in bărbat este cea a praznicului, Gheorghița având curajul si
tăria de a-l lovi cu baltagul pe Calistrat Bogza, răzbunându-si tatăl. Psihologic, întruchipează
tipul tanarului in formare a cărei personalitate se șlefuiește prin intermediul calatoriei
inițiatice parcurse.
Nu in ultimul rand, relatia dintre cele doua personaje este scoasa in evidenta si prin
intermediul secventelor semnificative.
O secvența semnificativa este cea in care Vitoria si Gheorghița descoperă intr-o râpa
osemintele lui Nechifor. Dându-si seama ca Nechifor a fost omorât undeva intre Suha si
Sabasa, aceasta împreuna cu fiul ei, pornește in căutarea lui. Cei doi dau peste Lupu, câinele
lui Nechifor care ii conduce la o râpa. Gheorghița coboară in râpa pentru a vedea ce se afla
acolo, găsind in cele din urma osemintele tatălui sau. Pentru a se asigura Vitoria, coboară si
ea, comporandu-se ca un adevărat detectiv. Aceasta descoperă faptul ca doi oameni l-au
omorât pe bărbatul sau, iar luându-i craniul in mana, aceasta deduce ca a fost lovit cu un
baltag in ceafa, fiind mai apoi aruncat in râpa împreuna cu calul sau. Secvența demonstrează
tăria de caracter a Vitoriei dar si perspicacitatea acesteia. Mai mult decât atât, coborârea in
râpa permite o analogie cu coborârea in infern, făcând trimitere la mitul Isis si Osiris. De
asemenea, in ceea ce-l privește pe Gheorghița, secvența este deosebit de sugestiva, deoarece,
lăsat sa vegheze osemintele tatălui peste noapte, este obligat practic sa se maturizeze rapid.
Incheiere: 58 cuv
În concluzie, romanul „Balatgul” de Mihail Sadoveanu aparține tradiționalismul
mitic, acesta fiind un roman care oferă o imagine amplă și profundă a vieții, zugrăvește modul

3
Naros Ilie
Cl. 12 C

de viața a oamneilor de la munte, unde obiceiurile și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie.

„Baltagul” este considerat expresia cea main înaltă a stilului sadovenian și unul dintre marile
romane ale literaturii române.