Romanul realist, mitic, interbelic

Relația a două personaje dintr-un text narativ aparţinând lui Mihail Sadoveanu
Baltagul (Mihail Sadoveanu)
Vitoria-Gheorghiță
I. 1. Încadrarea autorului în context şi a textului în operă
Mihail Sadoveanu se impune în conştiinţa literară ca important prozator interbelic,
autor a numeroase povestiri şi romane, fie că sunt de inspiraţie mitică, iniţiatică
(Baltagul, Creanga de aur), fie istorică (Fraţii Jderi, Zodia Cancerului).
2. Trăsăturile romanului
a. roman: specie epică în proză, de mari dimensiuni, cu o acţiune complexă, un
numar mare de personaje, implicate în conflicte diferite,
b. realist: veridicitate, verosimilate,
-construit pe principiul mimesisului (imitația realității)
- personaje tipice acționează în împrejurări tipice
- simetria incipit- final (circularitate)
- obiectivitatea naratorului
c. mitic: valorificarea unor mituri (Miorita, Isisi-Osiris)
- balada „Mioriţa” este una dintre preocupările constante ale creaţiei sadoveniene,
iar romanul valorifică multe dintre elementele acesteia
# moto-ul („Stapâne, stăpâne/Mai cheamă şi-un câine”) anticipă motivul omorului şi
trimite la câinele Lupu, corespondent al mioarei năzdrăvane din baladă, care-o conduce
pe Vitoria la locul faptei
# motivul transhumanţei (plecarea lui nechifor cu oile la munte)
# imaginea păstorului mioritic pe care o are Nechifor în amintirea soţiei sale
# motivul omorului, comis de doi ciobani, din raţiuni economice
# nunta simbolică de după moarte a ciobanului mioritic e reluată în roman prin
realizarea praznicului din final
- totuşi, mitul existenţei pastorale din baladă este oarecum diferit în text: dacă în
„Mioriţa” nu este relevant actul răzbunării, în „Baltagul”, el devine esenţial, constituind
însăşi structura narativă a romanului
- roman mitic, reformulare a mitului Isis-Osiris, din mitologia egipteană
- personajele şi rolurile lor corespund mitului
# Vitoria este Isis, soţia lui Osiris, stăpânitorul pământului
# Gheorghiţă este Horus, fiul lui Isis, care îşi răzbuna tatăl, pe Osiris, omorându-l pe
Seth, fratele acestuia, care îl trădase, aruncându-l în Nil
- scenariul este de asemean similar, de la căutarea întreprinsă de soţia şi fiul celui
dispărut, până la împlinirea răzbunării
3. Tema
a. aventura căutării, a descoperirii adevărului într-un univers ghidat mai ales
de legile nescrise, de tradiţii, obiceiuri, superstiţii.
b. romanul poate fi considerat şi o monografie a vieţii pastorale, prin
prezentarea satului Măgura cu scenele de viaţă cotidiană, descrierea gospodăriei ţărăneşti
şi a obiceiurilor păstoritului, prin descrierea locurilor de popas în călătoria Vitoriei până
la Dorna, cu marile ceremonii ale existenţei umane (botezul, nunta) şi prin evidenţierea
credinţei creştine, a practicilor magice.

1
 c. altă temă: inițierea, formarea personalității lui Gheorghiţă, care se maturizează,
se formează ca bărbat, preluând în finalul romanului rolul tatălui , într-un proces de
naturală continuitate (bildungsroman)
- călătoria întreprinsă determină modificări profunde la fiecare nivel al fiinţei, dela
rezistenţa fizică până la desăvârşirea spirituală şi întărirea sufletească
4. Titlul este sugestiv pentru mesajul operei, reprezentând numele toporului cu două
tăişuri, obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei şi instrumentul actului justiţiar.
- dacă baltagul pastrează urmele crimei celor doi asupra lui Lipan, el ramâne însă
neatins de sângele ucigaşilor în actul dreptăţii.
II. Prezentarea personajelor
1. Statut: social, psihologic
- Vitoria este un personaj de factură realistă, reprezentativ pentru lumea rurală, un
„exponent al speţei”(Călinescu), cu o personalitate complexă, realizat prin tehnica
basoreliefului şi individualizat prin caracterizare directă şi indirectă.
- Statutul social al personajului dezvăluie de la început condiţia de mamă şi soţie,
îndatoriri pe care şi le îndeplineşte cu dăruire (îl așteaptă cu înfrigurare pe
Nechifor, soțul său, și are grijă cu responsabilitate de Gheorghiță și de Minodora)
- Gheorghiță este prezentat inițial ca un tânăr naiv, supus hotărârilor părinților,
crescut în legea satului tradițional, cu respect față de părinți și cu responsabilități
casnice
- El purta ”numele adevarat si tainic al lui Nechifor Lipan ”, caruia-i moștenise nu
numai numele dar și multe dintre însușiri.
-

2. Conflicte
a. conflictul exterior - apare în text între Vitoria şi ucigaşii soţului său, evidenţiind
luciditatea, inteligenţa şi stapânirea de sine ale femeii în episodul demascării
acestora.
- după ce îl înmormântează creştineşte pe Nechifor, dorinţa ei vizează săvârşirea
dreptăţii, care este înfăptuită în virtutea unei legi nescrise.
- cuvintele iscoditoare fac din discursul ei un adevărat rechizitoriu, îi supun pe
făptaşi la o mare tensiune psihologică, fiind nevoiţi să mărturisească
- un alt conflict exterior secundar este între ea și Gheorghiță, în incipit: tânărul
consideră că temerile mamei nu sunt fondate și este mai degrabă preocupat de
bucuriile sărbătorilor alături de ceilalți tineri ai satului
- el își iubește tatăl, dar naivitatea, lipsa de experiență îl fac să creadă ca ideea
călătoriei nu este una bună
- totuși, nu are niciun cuvânt de spus în fața mamei care ia decizia fermă de a pleca
b. cel mai important conflict al operei este cel interior, al Vitoriei, care se dezvăluie
prin tehnica introspecţiei psihologice
- trăirile intense, dar neexteriorizate dezvăluie un personaj sensibil, căruia i se
conturează latura feminină: „se desfăcuse încet-încet de lume şi intrase oarecum
în sine”.
- în fond, eliberându-se de grijile imediate, Vitoria practică o asceză cu efect de
limpezire mentală, ieşind din fluxul timpului:”timpul stătu”.

2
III.Caracterizarea personajelor
1. Directă
a. De către narator:
Vitoria: ”ochii ei căpui în care se răsfrângea lumina castanie a părului” ,„acei
ochi aprigi şi încă tineri căutau zări necunoscute”. (portetul fizic reiese din
caracterizarea directă a naratorului şi este realizat concis, prin tehnica detaliului
semnificativ)
Gheorghiță: ”avea un zâmbet frumos de fată și abia începuse să-i înfireze
mustăcioara. După datina oierilor de la munte, purta chimir nou și o bondiță
înflorită pe care, vorbind, o desfăcea ca să-și cufunde palmele în chimir”.
b. De către alte personaje: Gheorghiță: ”şi maică-sa s-a schimbat, se uită numai
cu supărare şi i-au crescut ţepi de aricioaică”; „ mama asta e fărmecătoare,
cunoaşte gândul omului”.
2. Indirectă
- portretul moral al personajelor este dezvăluit prin mijloacele caracterizării
indirecte, din faptele, vorbele, gesturile, relaţiile lor cu alte personaje.
- concepţia asupra vieţii dezvăluie în Vitoria o personalitate contradictorie:
îngrijorată de absenţa lui Nechifor, ea caută explicaţii la autorităţile morale ale
satului (părintele Milieş, ceea ce-i arată latura credincioasă, la baba Maranda,
accentuându-i latura supersiţioasă).
- de altfel, credinţa în semne prevestitoare, în vise premonitorii o determină să
bănuiască nenorocirea ce se abătuse asupra soţului ei.
- respectarea credinţelor religioase nu o împiedică să caute răspunsuri în semnele
vremii: „prin crengile subţiri ale mestecenilor, în brazii mai mari decât de obicei,
sau în norul negru de deasupra Ceahlăului”.
- pe cei doi copii, Gheorghiţă şi Minodora, încearcă să-i educe în spiritul tradiţiei:
pe Minodora o trimite la mănăstire pentru a-i desăvârşi educaţia, dar o pregăteşte
şi pentru viaţa de familie, încercând sa-i insufle mentalitatea tradiţională: „Îţi arăt
eu coc, valţ şi bluză...!Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de
acestea – şi-n legea noastră trebuie să trăieşti şi tu!”.
- decizia de a pleca în căutarea soţului scoate in evidenţă iubirea faţă de acesta:
„aşa-i fusese drag în tinereţă Lipan, aşa-i era drag şi acuma, când aveau copii mari
cât dânşii”, dar justifică în egală măsură şi neliniştea ei, framântările, schimbările
ei de comportament, observate şi de Gheorghiţă
- pe parcursul drumului, Vitoria dovedeşte o inteligenţă deosebită: alege acelaşi
traseu ca al soţului şi încearcă să afle de la oamenii întâlniţi cât mai multe
amănunte, merge din sat în sat, întrebându-i şi răsplătindu-i pe cei care îi oferă
detalii.
- G. Călinescu afirma că „în căutarea soţului, Vitoria pune spirit de vendetta şi
aplicaţie de detectiv”, ceea ce a condus la interpretarea romanului ca unul poliţist.
- de aceea a fost considerată de critica literară un „Hamlet feminin, care bănuieşte
cu metodă şi cerecetează cu disimulaţie”.
- Gheorghiță este, încă de la șaptesprezece ani deja inițiat în viața de păstor întrucât
coborâse cu ciobanii, cu oile, cu asanii și cu dulăii la iernat.
- ager la minte, știutor de carte, băiatul îi comunică mamei sale despre întârzierea
lui Nechifor Lipan.

3
- scrisoarea lui evidențiază totodată dorul, sensibilitatea, respectul filial și credința
în Dumnezeu: ”Iar oile sunt bine-sănătoase [...] și noi, din mila lui Dumnezeu
asemenea; și vremea-i încă bună, și mi-i dor de casă. Sărut mâna, mama; sărut
mâna, tată. ”
- ajuns la adolescență și fiind o fire sensibilă și meditativă, Gheorghiță își amintește
nostalgic de copilaria lipsită de griji și petrecută în mijlocul naturii, cu turmele și
în tovărășia poveștilor.
- acum, pus în fața altor realități, băiatul cugeta dureros, trist și deznădăjduit la
trecerea vârstei fericite a copilariei: ”cum se risipește mireasma în ger, așa s-au
dus toate, acum au intrat la slujbă grea și necaz ”.
- Gheorghiță trece de la starea de inocență a copilăriei la maturitate, alăturându-se
mamei sale în tentativa acesteia de a-l găsi și de a-l pedepsi pe asasinul tatălui său.
- pe drumul de căutare a lui Nechifor, cei doi întâlnesc o nuntă şi un botez la care
participă conform obiceiurilor, ceea ce evidențiază respectul profund față de
tradiții
- descoperirea cadavrului tatălui său, priveghiul și pedepsirea ucigașilor sunt
împrejurările care marchează transformarea definitivă a lui Gheorghiță.
- la început este cuprins de frică, este zăpăcit, plânge, este cutremurat de groază,
ca, în final, să apară energic, dinamic, plin de curaj și bărbăție, îndeplinind actul
justitiar.
IV. Concluzia
- Prin urmare, Sadoveanu a construit în acest roman un personaj complex, realist,
cu un caracter bine individualizat, ale cărui trăsături sunt subordonate scopului pe
care şi-l propune şi care reflectă, de altfel, tema operei.
- astfel, căutarea adevărului devine imperativul Vitoriei, care-şi urmăreşte cu
obstinaţie scopul în virtutea unor legi nescrise, specifice spaţiului căruia ea îi
aparţine.
- prin prezentarea unor aspecte ale vieţii pastorale, precum şi prin referinţa la mituri
autohtone, ca cel al Mioriţei, sau mai îndepărtate, ca cel egiptean, Isis-Osiris,
romanul Baltagul propune aşadar o lume care care păstrează la suprafaţă
convenţiile realiste, dar în structura de adâncime poate fi alegorică, mitică.