Sunteți pe pagina 1din 4

Luceafarul De Mihai Eminescu Romantism-caracteristici: Subiectivitatea Fascinatia misterului si a exceptionalului Interesul pentru folclor si mituri Teme si motive literare

rare specifice:istorie,iubire,geniu,natura

Luceafarul este inspirat din basmul Fata in gradina de aur.Poetul valorifica de asemenea surse mitologice si izvoare filozofice.Poemul romantic Luceafarul este o alegorie pe tema geniului,dar si o meditatie asupra conditiei umane duale. Poemul romantic se realizeaza prin amestecul genurilor(epic,liric si dramatic) si al speciilor. Genul epic: schema epica a basmului elemente fantastice Genul liric: meditatia filozofica expresivitatea limbajului Genul dramatic: secvente realizate prin dialog dramatismul sentimentelor Specii: in partea a doua sunt combinate idila si elegia,iar in a patra parte putem identifica elemente de idila,pastel si meditatie.

Viziunea romantica este data de: tema relatia geniu-societate alternarea planului cosmic cu cel terestru antiteze motive literare(noapte,vis,luceafar)

Apar si elemente clasice: echilibrul compozitional simetria armonia Tema poemului este romantica:problematica geniului in raport cu: lumea,iubirea,cunoasterea. Incipitul poemului se afla sub semnul basmului.Timpul este mitic: A fost odata ca-n povesti/A fost ca niciodata/Din rude mari imparatesti/O preafrumoasa fata.Portretul fetei de imparat,realizat prin superlativul absolut,de factura populara o preafrumoasa fata scoate in evidenta unicitatea terestra.Comparatiile:cum e fecioara intre sfinti/si luna intre stele propun o posibila dualitate: puritate si predispozitie catre inaltimile astrale. Partea I. Este o poveste de iubire.Fata de imparat contempla Luceafarul de la fereastra castelului. La randul lui,Luceafarul o indrageste si se lasa coplesit de dorul ei.Fata aspira spre absolut,iar spiritul superior simte nevoia compensatorie a materialitatii.Cadrul este nocturn,specific romantismului.Motivul serii si al castelului accentueaza romantismul:in orisicare sara/spre umbra negrului castel. Planul terestru alterneaza cu cel cosmic.La chemarea fetei,Luceafarul se smulge din sfera sa si se intrupeaza din cer si mare ca un tanar voievod. Fata refuza sa il urmeze desi Luceafarul ii ofera lumea acvatica si iubirea eterna. La a doua chemare se produce o noua intrupare in ipostaza demonica din soare si noapte(un demon se arata).Apar antiteze romantice: alb-negru,viu-mort.

Fata il refuza din nou iar Luceafarul formuleaza diferenta care ii separa:eu sunt nemuritor/si tu esti muritoare.Din iubire accepta sacrificiul suprem,Luceafarul(geniul) fiind capabil sa accepte conditia de muritor. Partea a II-a. Partea a II-a,idila dintre fata de imparat,Catalina,si pajul,Catalin,infatiseaza o alta ipostaza a iubirii,cea concreta,in planul terestru.Asemanarea numelor sugereaza apartenenta la aceeasi categorie:a omului comun. Catalin devine intruchiparea mediocritatii pamantene sugerate de epitete:viclean copil de casa,Baiat din flori si de pripas.Chiar daca accepta iubirea pamanteana,C atalina aspira inca la iubirea ideala pentru Luceafar:de Luceafarul din cer/M-a prins un dor de moarte. Ilustreaza planul cosmic.Luceafarul porneste intr-o calatorie spre inceputurile universului:si unde-ajunge nu-i hotar/nici ochi spre a cunoaste/si vremea incearca in zadar/din goluri a se naste. Zborul cosmic potenteaza intensitatea sentimentelor;seatea de iubire,ca act al cunoasterii absolute. Hypreion ii cere demiurgului in numele iubirii sa il dezlege de nemurire.Demiurgul ii refuza cererea si ii explica absurditatea dorintei prilej cu care sunt puse in antiteza cele doua lumi:Tu vrei ca om sa te socoti/Cu ei sa te asemeni,Ei au doar stele cu noroc/Si prigoniri de soarte/Noi nu avem nici timp,nici loc/Si nu cunoastem moarte. Omul comun nu este capabil sa-si depaseasca conditia.Geniul,care se afla dincolo de timp si spatiu este capabil de idealuri. Partea a IV-a. Inchide poemul simetric.In aceasta parte se intalnesc cele doua planuri:terestru si cosmic.Idila dintre Catalina si Catalin are loc in cadru romantic.Peisajul este umanizat,scenele de iubire se petrec departe de lume sub crengi inflorite de tei,in singuratatea si linistea codrului,sub lumina blanda a lunii. Indragostita,Catalina are nostalgia astrului iubirii si ii adreseaza pentru a 3-a oara chemarea.De data aceasta,Luceafarul ar trebui sa devina steaua cu noroc care sa protejeze fragila existenta a omului.Refuzul luceafarului delimiteaza cele doua lumi si acceptarea orgolioasa a propriei conditii:caci eu in lumea mea ma simt/nemuritor si rece.

Procedee artistice Dintre procedeele artistice folosite putem mentiona alegoria(pe baza caruia este construit intregul poem),antiteze,epitete ornante,metafore,hiperbole(in portretul Luceafarului),comparatii si inversiuni. Muzicalitatea versurilor este sustinuta si de elemente de prozodie:poezia este alcatuita din 98 de catrene,cu rima incrucisata,ritm iambic si masura de 7-8 silabe. Concluzie Ca urmare a celor mentionate mai sus,putem afirma apartenenta la romantism a poeziei eminesciene Luceafarul.